Presa își caută în continuare reperele și modelele de business potrivite. Dă din coate, încearcă, experimentează - e singurul mix prin care poate supraviețui. În România și peste tot.
Gazeta de România nu face excepție de la acest drum anevoios, dar interesant, dacă ne luam după Tudor Cutus, unul din editorii revistei. Fondată 2012, a avut ca prim scop nu informarea, ci promovarea serviciilor companiei-mamă.
Între timp, obiectul activității s-a transformat în jurnalism. Apare la Londra, odată pe lună, în 5.000 de exemplare, iar distribuția este asigurată de circa 70 de puncte din tot orașul: magazine românești sau est-europene, care au și produse românești. Se vede treaba ca, deși presa zileleor noastre suferă și-și mută catrafusele în online, printul din diaspora este special: Rezistă. În front.
Ziarul face și el trafic bun în online, dar mai cu seamă din extreme: cu vești foarte bune sau vești foarte proaste. Vorbim în continuare cu Tudor despre ”ethnic media”, conținut de calitate și cum se finanțează o publicație în diaspora.
Tudor. Background
Am studiat jurnalismul la Cluj, la Babeș-Bolyai. Dar de foarte devreme am intrat pe partea practică la Foaia Transilvană, pe atunci un săptămânal clujean, care mai apoi a devenit cotidian, prin 2007/2008. Acopeream mai ales administrația publică, ședintețele de Consiliu Local din Cluj-Napoca și cele de urbanism.
Am prins apoi ca reporter începuturile Adevărului de Seară la redacția din Cluj-Napoca, acel proiect îndrăzneț care își propunea un milion de exemplare pe zi cu un cotidian de seară cu pagini locale în fiecare județ.
Am vrut să înțeleg și zona de online și am început într-o mică agenție de marketing online. Am vândut de la proiecte de site-uri noi în acea agenție la publicitate online pentru Trilulilu în București pentru o scurtă perioadă, apoi am intrat pe zona de SEO și campanii Pay-per-click. O perioadă am făcut asta ca freelancer, pentru clienți din America sau Canada.
La Londra am venit în urmă cu aproape 3 ani, în primăvara lui 2014. Aveam doi amici aici care activau în zona start-up-urilor, lucram deja cu ei de la distanță și vroiam să văd dacă și cum te motivează scena tech din Londra.
Începuturile ”Gazetei”
”Gazeta de România” a fost creată în 2012, iar unul dintre obiective a fost promovarea serviciilor de contabilitate și consultanță ale companiei-mamă.
Eu am început treaba la foarte puțin timp după ce am ajuns în Londra. ”Gazeta de România” avea nevoie de un nou editor - am început part- time, publicația fiind una lunară. Veneam cu ceva experiență din zona presei scrise, dar și din online. Plus zona de vânzări.
Fac toate astea în continuare, dar mi-am diversificat foarte mult activitățile în cadrul grupului de firme care editează ziarul. De circa un an și jumătate am început o linie complet nouă de business: importăm produse din China, pe care le vindem pe Amazon, în UK și Europa, dar și direct pe site-ul nostru sau pe alte canale.
Semnalmente publicației
Apărem în print încă de la început, online-ul a crescut ulterior ca importanță. Chiar în primele săptămâni sau luni după ce românii ajung aici, este posibil să nu aibă un calculator sau un smartphone. Este un punct critic, în care se informează 'din gura lumii'. Care nu sunt sfaturile cele mai bune întotdeauna. Plus zona de mica publicitate, care tot în acel punct este utilă în print unei părți a publicului.
Apărem o singură dată pe lună, periodicitatea aceasta s-a reglat destul de devreme, după primele numere. Tipărim cinci mii de exemplare, iar distribuția o facem în 70 de puncte în Londra și împrejurimi: magazine românești sau est-europene, care au și produse românești.
Echipa
Colaboratorii sunt în regim freelancing, dar și parteneriate de cross-promotion cu site-uri sau bloguri care ne permit să menținem costurile sub control. De exemplu: Chef Adi Hădean pe partea de rețete culinare, site-ul Cluj.travel pe partea de destinații de vacanță.
Partea de DTP o realizăm de la început cu un colaborator din Londra, Ștefan Prodan. Pe rebus și integrame colaborăm cu Florin Manolescu, din România.
Dintre colaboratorii care au realizat sau realizează interviuri sau reportaje: Alexandra M. Popică este și ea absolventă de Jurnalism în Cluj și trăiește la Londra; Cosmin Buhuș este un tânăr care anul trecut a produs și regizat primul să lung metraj, în Londra; Bogdan Cronț a fost jurnalist în Iași înainte să se mute cu familia în Marea Britanie - acum românii de aici îl știu prin vlogurile amuzante pe care le face și care se viralizează rapid pe Facebook.
Munca din redacție
Subiectele vin în general de la colaboratori, iar eu mă ocup de planificare și de punctele pe care ar trebui să le lămurească articolul. Uneori este și invers, în care identific eu subiectul și îl dau colaboratorilor pentru documentare. Sau îl documentez și redactez eu. Urmărim zilnic comunicările autorităților române, presa britanică (când apare ceva despre români, România, britanici care trăiesc în România).
Încercăm să dăm exemple pozitive cu românii care s-au integrat aici foarte bine, au lansat o afacere și așa mai departe. Dar și partea de articole utilitare e importantă: cum am mai spus, multe lucruri sunt diferite aici și e dificil de parcurs birocrația, mai ales când e în altă limbă și posibilitățile de informare sunt limitate.
Suntem oarecum între două lumi: unii vor să fie la curent cu schimbări majore din România, care i-ar putea afecta când merg în vacanță sau când se întorc definitiv; iar alții vor să înțeleagă mai bine evoluția lucrurilor din Marea Britanie: proceduri legale, oportunități, evoluțiile privind Brexit.
Provocări
Probabil cea mai mare provocare este să facem o treabă cât mai bună și să fim cât mai relevanți pentru cititori, având în vedere limitările noastre ca buget și a faptului că nu lucrăm în același loc și nu avem o 'sedință de redacție'.
Compania care editează ”Gazeta de România” are un produs similar și pentru comunitatea lituaniană, Info Ekspresas. Așa că ne ajutăm și colaborăm și cu ei - interesele și provocărilor celor două comunități sunt comune într-o oarecare măsură.
Cu cât va crește interesul companiilor și a agențiilor media față de comunitatea românească, ceea ce aici se numește 'ethnic media', putem să investim și noi în mai mult conținut de calitate și eventual să creștem tirajul sau să schimbăm periodicitatea.
Promovarea
Din păcate nu am prea făcut prea multe în privința asta, cel puțin nu în ultima vreme. Acceptăm cam orice parteneriat media care vine spre noi, dar mai avem de lucrat să fim noi pro-activi și chiar să organizăm evenimente, cum fac colegii lituanieni. S-ar putea ca 2017 să aducă unul sau două evenimente la care să fim între organizatori.
În online funcționează articolele care sunt redistribuite de către cititori pe Facebook. Unele sunt utilitare, altele sunt de actualitate. Dar în general sunt extreme: vești foarte bune sau vești foarte proaste. Imediat după votul pentru Brexit, de exemplu, am avut un trafic de câteva ori mai mare decât de obicei.
Audiența ”Gazetei”
Ziarul tipărit are un profil de audiență, site-ul are alt profil. Tocmai despre ce vorbeam mai devreme, cei care au acces la un smartphone și îl folosesc aproape exclusiv - mai puțin desktop în ultima vreme - și cei care încă se informează din presa românească scrisă de aici. Sau caută anunțuri de mica publicitate.
În rest, știm cam ce meserii au românii de aici după interesul agențiilor de recrutare care își promovează pozițiile în ziar sau pe site. Mulți români merg la colegii seara sau în weekend, respectiv urmează cursuri mai avansate în construcții pentru a putea avansa sau câștiga mai mult. Asta ne bucură și chiar 'încurajăm' prin articole dedicate diverselor tipuri de meserii, în care explicăm cum se promovează și ce fel de cursuri trebuiesc urmate.
Surse de finanțare
Veniturile din publicitate susțin publicația, iar dacă există venituri mai mari decât cheltuielile, reinvestim în conținut.
Planuri, ambiții
Probabil creșterea va veni din online - acolo pregătim proiecte mai nișate și care ar trebui să genereze și venituri din sisteme de afiliere. Am făcut asta deja intern, pe activități ale grupului de firme, iar rezultatele sunt promițătoare.
În zona de publishing, ne gândim să ne deschidem mai mult către colaboratori noi care au ceva de spus, în zona de comentarii/editorial. Zona de sponsored content este și ea pe radarul nostru - însă îți trebuie ceva special să iei fața Facebook în fața advertiserilor. Dar avem și clienți cărora le aducem plus valoare prin sponsored content chiar pe Facebook.
Mai cred că românii din diaspora țin legătura cu România într-o bună măsură, dar lipsește și ca cei din România să facă același lucru. Și nu doar cu ocazia alegerilor sau în fiecare an de 1 Decembrie la Pro Tv :) În ce formă un proiect nou de publishing ar putea contribui la asta - rămâne să ne mai gândim și dacă vom vedea o oportunitate, vom încerca să o fructificăm.