Bogdan Nicolai, scenarist, prezentator și poet, are câteva întrebări: Dacă nu comunici, de ce stai online? Dacă nu te interesează părerea oamenilor, de ce mai postezi? Nu știm să îi răspundem noi, dar poate aveți prieteni care fac din astea.
Bogdan nu își dă seama dacă comunicarea asta, de rit nou, e bună sau nu. În mod clar, e eficientă. Unde va duce ea? Vedeți titlul de mai sus. Sau textul de mai jos.
Cea mai mare impoliteţe
Să fii “neSEENţit”. Să îţi faci un obicei din a nu răspunde cu zilele după ce vezi că cineva ţi-a scris. La fel de urât mi se pare să nu răspunzi la comment-uri. Dacă nu comunici, de ce stai online? Dacă nu te interesează părerea oamenilor, de ce mai postezi?
Greşeli
Hmmm. Păi… se întâmplă să îmi placă o fotografie sau un meme, dar să nu le cunosc autorul. Totuşi, chiar şi aşa, mi-e greu să nu le împart cu toată lumea şi ajung să mi se reproşeze că nu am specificat sursa. Nu o fac niciodată intenţionat.
Ghidul personal
1. Dacă tot ai dat seen, răspunde cât de repede poţi.
2. Urmăreşte conversaţia cu răbdare, fără să deschizi 10 subiecte în acelaşi timp.
3. Scuză-te când nu mai poţi vorbi. Nu-ţi lăsa interlocutorul cu telefonul în mână şi cu ochii în soare.
Formulele de salut
Mailul e mai protocolar. Îl folosesc aproape exclusiv pentru job, cu tot cu formule de salut, cc-uri, răspunsuri rapide, reply to all şi alte reguli de bun simţ.
În schimb, pe chat, salut numai persoanele cu care vorbesc mai rar. Cu prietenii, colegii şi familia, (am senzaţia că) port un dialog permanent, chiar dacă noaptea luăm o pauză de somn.
Schimbări
Dacă eşti civilizat, aştepţi ca interlocutorul să-si ducă ideea până la capăt, şi în scris, şi faţă în faţă. Sunt cam aceleaşi reguli de bun simţ.
Manierele dispar atunci când, de exemplu, suprapui conversaţiile faţă în faţă cu cele online, adică atunci când eşti cu cineva la masă, dar stai cu ochii în WhatsApp.
Noua comunicare
Încă nu îmi dau seama dacă este bună sau nu. Pe de-o parte, este eficientă pentru că te ajută să câştigi timp, pe de altă parte, e greu să construieşti o legătură de durată fără să priveşti omul în ochi.
Conversații cu necunoscuți
Mi se pare puţin dubios să abordezi pe cineva direct pe chat. Nu te vede decât într-o poză, nici măcar nu îţi aude vocea, e greu să prezinţi încredere. Dacă nu se poate aranja o întâlnire, prefer să îl abordez mai întâi pe mail.
Fobia vorbitului la telefon
Uite, eu asta nu pot înţelege. Am devenit nişte speriaţi. Ne ascundem în spatele unei identităţi mai mult false decât adevărate, în spatele unui profil de facebook creat după reţete de marketing perfecte şi ne selectăm interlocutorii tot în funcţie de ce imagine falsă ne place mai mult.
Vom fi din ce în ce mai fricoşi şi mai mincinoşi. Mie îmi place să îmi sune telefonul non stop, să văd oameni de tot felul, să le răspund şi celor care îmi plac mai puţin, trebuie să simt cum viaţa vibrează, cu bune şi cu rele.
Simboluri
Ah, da, dar eu “lucrez” mult cu emoticoane. Dacă tot nu mi se văd expresiile feţei şi gesturile, măcar să îmi ajut interlocutorul să înţelagă cât mai clar ce simt. Folosesc şi poze, gif-uri, meme-uri, sunete, ca să fac discuţiile cât mai vii, iar când simt că ceva poate fi interpretat greşit, trimit mesaje audio sau fac rapid un video call.
Cât de des îţi verifici telefonul
Verific constant Facebook-ul, Instagram-ul, WhatsApp-ul, tot, de când mă trezesc şi până seara târziu. Detoxifierea se face în weekend-uri, când merg acasă la Sinaia sau în city break-uri. Atunci postez mai rar, nu mai verific nici feed-ul, înlocuiesc presa cu cărţile şi folosesc telefonul doar pentru poze.
Obiceiuri surprinzătoare ale celorlalţi
Am un prieten care nu suportă să scrie, îl bănuiesc că a şi uitat cum se face. Pe messenger, după două propozitii tastate, deja vrea video call. E nasol cu cei care folosesc mereu apelul video, nu le poţi răspunde întotdeauna. Mai am o prietenă care mă adaugă în group conversations cu tot felul de necunoscuţi, conversaţii în care ea face pe MC-ul. E plin net-ul de ciudaţi...
Efecte
Mă ocup intens de pagina oficială de Facebook, “Nicolai Bogdan”. Poate că d-aia am şi ajuns la aproape 100.000 de followeri în numai doi ani. Mai nou, încerc să desluşesc şi secretele Instagramului, dar acolo mai am foarte mult de lucru.
Pasiunea asta, dacă o pot numi aşa, mi-a schimbat viaţa total, în primul rând pentru că îmi mănâncă foarte mult timp. Nu e de ajuns doar să postezi, trebuie să le şi răspunzi tuturor, să ataci subiecte calde şi să ai un echilibru intre tipurile de content: articole de pe blog, meme-uri, fotografii, statusuri simple, melodii, video-uri etc.
Brandurile și eticheta nescrisă
Sincer să fiu, nu prea am urmărit constant ce face un anumit brand în online, dar se întâmplă ca unele campanii să fie atât de bune încât să te urmărească ele pe tine.
Nu sunt în măsură să spun unde greşesc brandurile pentru că, deşi am terminat facultatea de comunicare, nu am profesat în PR sau publicitate. Am preferat să iau calea jurnalismului şi să mă dezvolt în radio, televiziune şi presă scrisa şi să interactionez cu un brand numai atunci când îl endorsez.