[Noul fals și uz de fals] Gogomănii, fonfleuri și advertising. Sidonia Bogdan: Fake news-urile existau demult, dar nimeni nu le considera un mare pericol

Vorbind despre fake news și topicurile adiacente, din discutiile cu jurnalistii ieși cel mai câștigat. Pentru că ei sunt în prima linie a celor afectați, nu avocații sau bancherii, și au tot interesul s-o trateze cu seriozitate. Veți vedea, inclusiv din seria noastră, că jurnaliștii își cam lasă simțul umorului la ușă când intră ”head first” în subiect. Ferice de noi, că astăzi avem în vizită unul dintre ziariștii de soi din media românească: Sidonia Bogdan. 

Dilema Veche, România liberă, Vice. Câteva dintre locurile unde Sidonia își pune semnătura. E activă și pe Facebook, unde s-a remarcat și prin faptul că nu ține cu nimeni în politică. Găsim că e mare lucru să le dai, scuzați expresia, la gioale tuturor, în mod egal.  

Isterizarea publicului, spune Sidonia, este unul dintre efectele cele mai nocive produse de știrile false. Și-apoi, mai e și responsabilitatea advertiserilor, care... mă rog, citiți totul ca să pricepeți mai bine.

O definiție

Fake news-ul este acea știre care prezintă informații false despre cineva pretizând că ar fi reale. Știrile false reprezintă o minciună sfruntată la adresa cuiva sau niște fapte care s-ar fi întâmplat în realitatea, când de fapt nu este așa.

Cât de mare este fenomenul? În lipsa analizelor obiective, nu pot face o evaluare în privința dimenisiunilor acestui fenomen. Ce pot spune e că senzaționalismul, neverosibilul tot timpul au atras atenția și au făcut trafic.

Hai să facem o comparație simplă din psihologie. Se spune că un stimul puternic sau ieșit din comun atrage cel mai ușor atenția receptorului. Exact asta sunt știrile false, minciuni îmbrăcate într-o stilistică stridentă, stimuli puternici cu scopul de a atrage atenția cât mai ușor.

Cauze și origini

Din ce am remarcat, fake news-urile apar mai des în contexte electorale cu mize mari. Campaniile electorale sunt un moment propice pentru difuzarea, în acest univers virtual, a acestor ‘’știri’’. Ele, în general, încearcă să denigreze un personaj, ca alegerea electoratului să se îndreptate spre rivalii politici.

Am început să observăm recent acest fenomen, pentru că el a apărut în zona mainstream, a făcut agenda publică. Fake news-urile existau demult, dar nimeni nu le considera un mare pericol și le asocia mai degrabă unei periferii virtuale fără nicio relevanță sau putere de contagiune.

Publicațiile respective apar de oriunde. Într-o zi, două, poți pune în spațiul virtual un site nou, care se pretinde a fi de știri, care poate împrăștia astfel de viruși mediatici.

Cine iese șifonat?

În primul rând, știrile false afectează luciditatea și decizia cetățenilor. Informațiile false duc la concluzii false, care conduc, evident, la decizii electorale greșite. Victimele sunt personajele incriminate: politicieni, vedete media, personaje publice care prezintă o miză, într-un moment dat.

Cel mai mult m-a dezgustat manipularea Colectiv, când anumite personaje, chiar jurnaliști, spuneau public că ar exista cadavre ascunse de autorități, prin nu știu ce frigidere, iar aceste lucruri vor ieși la iveală curând.

Efectele

Isterizarea publicului. Luarea unor decizii într-un mod pripit, nedocumentat, imoral, decizii care avantajează un grup de interese, politic, economic, etc.

Rolul celor din publicitate

Vorbim despre responsabilitatea advertisingului doar dacă aceste fonfleuri apar pe canale media cu oareșce greutate și care trăiesc financiar, printre altele, și din banii obținuți din reclame.

Unele companii mari au dezvoltat o etică în direcția aceasta și își retrag reclamele, dacă posturile respective emit astfel de gogomănii. Dar aceste cazuri sunt puține. Fonfleurile vin și trec, fără a le sancționa nimeni cu adevărat.

Din propria experiență

M-am lovit de aceste știri false de când practic meseria de jurnalist. Îți dau un exemplu: intră pe un site și caută știri a căror acțiune s-a petrecut undeva în țară, într-o comună sau oraș mic.

Dacă dai singur telefoane sau mergi pe teren și vorbești cu toate personajele care compun știrea respectivă, nu rămâne uimit că s-ar putea să ajungi la o altă concluzie și să consideri că acele zece propoziții din articol au fost părtinitoare, nu au spus tot adevărul sau chiar sunt false.

Fake news-urile au atras atenția mainstream-ului în momentul în care au avut drept ținte niște personaje cu anvergură, dar ele au existat întotdeauna. Faptul că m-am întâlnit des cu astfel de minciuni ambalate în știri au avut și un efect bun asupra mea, ca jurnalist, mi-a dezvoltat simțurile și refuz să-mi pun semnătura pe un articol nedocumentat 100% de mine.

Am devenit precaută. Mă poți acuza că scriu prost, că am comis niște greșeli gramaticale - nu mă supăr – dar să-mi spui că am mințit într-un articol documentat de mine, că am spus un neadevăr, că am acuzat aiurea un personaj, fără să am probe, ăsta e singurul lucru care m-ar face să sufăr din punct de vedere profesional.

Ce-i de făcut?

Fenomenul nu prea poate fi combătut. Dar așa, ca idee: toate informațiile ajunse în spațiul public au un emițător. Un consumator rafinat analizează bine calitatea și veridicitatea acelui emițător, că e site, post de știri sau simplu jurnalist. Asta presupune experiență, spirit critic și să înțelegi foarte bine fenomenul comunicării, care este o știință în sine. Or așa ceva nu se va întâmpla niciodată.

Senzaționalul tot timpul va vinde, tocmai pentru că face apel la niște focuri de artificii care atrag atenția cititorului. Cuvintele tari, minciunile, tragedia, emoția puternică sunt acele artificii, acei viruși care reușesc să capteze publicul.

Înainte de explozia virtuală, filtrele acestea, de a disemina fapta de minciună, existau în redacții, reprezentau strict responsabilitatea lor. De când redacțiile tradiționale au fost afectate de criză și nu mai au forța de altădată, au crescut, ca o compensație, sursele alternative de informație, cele care și folosesc astfel de arme profund lipsite de etică.

Responsabilitatea redacțiilor s-a mutat pe nedrept pe umerii cititorilor, ei vor să se informeze, dar trebuie să fie și foarte atenți în a nu se lăsa contaminați cu bazaconii. Așa ceva este greu. Și nici nu e corect.

Democratizarea în exces a informației are și efecte nocive, colaterale. Abia acum începem să le înțelegem gravitatea.