[Bunele maniere online] Ruxandra Predescu: "Hai sa iesim la o cafea" e noul "La revedere"

Ruxandra Predescu, consultant in comunicare si blogger, stie ca nu poate sa iasa la cafea cu doua mii de prieteni. Nici cu 200. Uneori nici cu 20. Asa ca are aceasta concluzie: online e mai bine decat deloc.

In ton cu subiectul nostru, ne-a trimis o poza cu pisici (internet seems to like it). Mai putin in ton cu jobul ei e ringtonul telefonului. Ce sa ii faci, living in a strage situation. Despre alte situatii asemenea, cateva consideratii mai jos:

Cea mai mare impolitete

Cel mai rau cred ca ma deranjeaza prostia si autosuficienta, cu manifestarile de rigoare, dar astea sunt chestii care ma deranjeaza si dincolo de ecran.

Strict pe net imi displac pana la unfollow, unfriend sau chiar block, pentru insistente, orice imagini si video in care se vede clar cruzimea impotriva oamenilor sau animalelor, sa fiu bagata in grupuri, aiurea, de-a valma, sa fiu tag-uita in poze sau statusuri, tot asa, de-a valma. Si RIP. Adica, serios, daca chiar iti pare rau nu poti sa scrii "Imi pare rau"? Nu merita defunctul trei secunde in plus?

Greseli de eticheta

Mai ales pentru ca uneori am accese de grammar nazi, uneori, in loc de ba p-a ma-tii, mi s-a reprosat ca scriu fara diacritice, cu litere mici si apostrof in loc de cratima pe retelele sociale.

Ghidul personal

Nu prea sunt omul regulilor, altele decat alea de bun simt (gramatica intra obligatoriu la acest capitol, apropo) in orice interactiune. Daca ar fi, sa zicem ca ar fi astea: daca mi se pare ca cineva a gresit ii spun in privat, nu in vazul lumii si nu trimit mail-uri autoadresate in care destinatarii sunt la CC sau BCC.

Formule de salut

Le folosesc pe mail, atunci cand incep eu conversatia. Altfel, cand raspund, daca nu e vorba de vreo discutie foarte formala, nu mai zic la fiecare mail Buna ziua si O zi buna.

Schimbari

Incerc sa nu confund politetea cu respectul, asa ca prefer oricand tu in loc de dumneavoastra, prefer eficienta in loc sa pierd vremea cu floricele, atunci cand interlocutorul si contextul imi permit asta. Sunt destul de colocviala si in scris.

A! Si ma amuz de mor la "Va rog sa gasiti atasat". Ce sa fac?!

Noua comunicare

Time saving.

Conversatii cu necunoscuti

Depinde foarte mult de context, dar cred ca topul preferintelor pentru o prima discutie ar fi: 1. telefon, 2. mail. 3. FB chat. Chestie de respectat spatiul personal al celuilalt, cred. 

Fobia vorbitului la telefon

Raspund la orice numar, cunoscut sau nu. Daca nu raspund, nu sun inapoi sau nu dau macar un SMS, ori n-am apucat sa vad apelul ratat, ori, da, nu vreau sa vorbim. Sorry!

Simboluri

Mie imi plac cuvintele si, fara false modestii, cred ma descurc binisor cu ele, asa ca le utilizez corespunzator si nu trebuie sa pun punct la sfarsitul unei propozitii ca sa simti raceala. Daca e. Pe bune.

Cat de des iti verifici telefonul

Telefonul are o chestie misto: suna*, cand suna, daca suna, si face bip-bip cand vine un sms (pentru toate celelalte am scos notificarile sonore), deci nu trebuie sa-l verific. Iar daca e pe mute, inseamna ca oricum nu pot sa vorbesc.

Daca nu sunt in fata unui laptop, verific destul de des FB pe telefon, atat profilul meu cat si paginile clientilor. Trebuie sa aflu repede cand si daca e cazul sa reactionez, cand exista oportunitati de RTM, si vreau sa raspund repede mesajelor care vin pe paginile clientilor. Pe mine ma enerveaza sa astept cu orele cand scriu unui brand, presupun ca e valabil pentru toata lumea.

Detoxifiere fac doar in vacante, cand stiu ca responsabilitatea de a se ocupa de pagini e preluata de altcineva. Bine, in general nu sunt singura cu acces de admin la nici una din paginile de care ma ocup, dar, in 99% din cazuri, sunt prima care reactioneaza.

* Mi se pare funny de notat aici ca, de multi ani, ringtone-ul meu e No Communication de la Bingo Boys. Mda, stiu, living in a strage situation, tinand cont ca ma ocup de consultanta in comunicare.

Obiceiuri surprinzatoare ale celorlalti 

Top of mind acum ar fi "Multumesc pentru accept", postat la mine in pagina, imediat dupa accept. Inteleg. Dar nu e cazul.

Efecte

Mult, si cred ca e valabil pentru oricine, dar in primul rand pentru cei din linia intai a comunicarii - spun asta cu palaria de PR, si aprob cu cealalta, de blogger. Ambele ipostaze in online presupun mai multa responsabilitate, atentie distributiva si concentrare, mai multa munca, dar imi place, oricum ar fi.

Ca blogger, uneori imi e dor sa scriu chestii banale, sa reiau ideea aia de jurnal online, oarecat superficial. Ilinca Dima, pseudonimul sub care am inceput bloggingul acum 10 ani, putea, si parca era mai fun. Ruxandra Predescu nu (mai) poate, nu pe blog, in orice caz. Pe FB inca imi iese. Uneori.

Ma irita uneori zgomotul online, dar imi fac curat periodic in lista si, desi se spune ca e bine sa te mai uiti si in bula altora, prefer sa ma duc eu sa vad ce-i acolo, nu sa fiu atrasa cu forta. Ma feresc, si online si offline, de persoane toxice si de cei care nu stiu sa dezbata.

Comunicarea cu cei din jur imi pare mai facila si mai rapida. Sigur, online-ul iti da senzatia ca esti mereu la curent cu ce (mai) face prietenul x, y sau z, si chiar esti, doar ca nu mai apucati sa... vorbiti. "Hai sa iesim la o cafea" e noul "La revedere". Dar sunt constienta ca nu pot sa ies la cafea cu doua mii de prieteni. Nici cu 200. Uneori nici cu 20. Nu e timp. Asa ca online e mai bine decat deloc.

Brandurile si eticheta nescrisa 

Oh! Cat de lung poate sa fie textul asta?!

La branduri nu mi se pare atat de mult o chestie de eticheta, cat una de branding, marketing si comunicare online, client service, respect si autorespect, valori, core - aici se impiedica.

Din nefericire, inca sunt (multe) companii care vad online-ul ca pe o chestie de bifat, nu ca pe un canal de comunicare, in ambele sensuri, intre ei si clienti.

Nici macar business-urile de ecommerce, pentru care online-ul e... tot!, nu fac exceptie de la "Las' ca merge si-asa!"-ul asta! Eu tot sper ca nu mai merge mult. Dar sunt sigura ca vom mai avea discutia asta...