Incepem prin a ne parea rau pentru Ramona Achim care, 8 ore pe zi, trebuie sa faca bannere si icon-uri preponderent in culoarea rozului turbat; asta se intampla pentru o companie din Sofia, care dezvolta aplicatii pentru copii.
Are norocul sa aiba resursele necesare pentru a mentine un echilibru intre roz si alte culori. Cand e doar Ramona, ii place Nutella la borcan de un kilogram, si se impotmoleste la descrieri personale si desenat bufnite. Cand e freelancer, ii place sa faca animatii, character design si tinde catre o specializare pe visual development, sau altfel spus, concept art. Viseaza la un graphic novel realizat de ea cap-coada, adica un fel de comic book intr-un singur numar.
Despre clientii din Romania spune ca nu ar accepta vreodata acelasi pret pe care il da unui client din afara. Totusi, a trecut cu bune, cu rele, prin brief-uri modificate in ultimul moment si alte peripetii, despre care ne povesteste in cele ce urmeaza:
Despre Ramona Achim
Salut, sunt Ramona si sufar de acel sindrom bine cunoscut de a nu sti cum sa ma prezint. Am terminat Liceul de Arte Nicolae Tonitza cu specializare pe animatie 2D ca apoi sa continui pe aceeasi cale in cadrul Universitatii Solent din Southampton, UK.
Ca experienta profesionala, am fost (si inca sunt) destul de haotica. Am dat de niste proiecte tip freelancing pe aici pe acolo, fie in Anglia, fie in Romania. Dar am clacat in sfarsit si m-am vandut spiritelor corporatiste intr-un job full-time ca illustrator pentru TabTale, in sediul lor din Sofia, Bulgaria, unde momentan si locuiesc.
De FUN: “Random doodles driven by a crave for Nutella and a handful of owls”
In mare, deoarece mereu ma simt intimidata cand vad acea casuta alba "About me" ce se holbeaza in ochii mei si stiu ca rade de mine ca nu am idee cu ce sa o completez.
Ca raspuns scurt, am fost obsedata de Nutella, dupa ce am dat de un borcan de un kilogram in Anglia acum 4 ani (asta e o poveste pentru o alta zi). Iar bufnitele mereu mi-au trezit interesul, mai degraba, obsesia mea a fost alimentata de faptul ca mereu cand incercam sa le desenez aratau precum niste gaini.
Acestea au fost primele doua cuvinte cheie ce mi-au rasarit din minte cand mi-am infiintat pagina de arta, Teapot's Tea Time. Chiar daca si acel nume te duce cu gandul ca as vinde ceainice.
Desen: inceputuri
O sa zic un mega cliseu si anume ca desenez de cand ma stiu. Primele mele amintiri au fost cand aveam 7-8 ani si concepeam benzi desenate cu stickmen, spioni cu ochelari de soare ce sareau din elicoptere si nu se intorceau cand era o explozie in spatele lor. Dar mai in serios, m-am apucat pe la vreo 13-14 ani cand am inceput sa invat cum sa fac portrete in creion. Ulterior am inceput aceasta “calatorie” odata ce am intrat la Liceul de Arte din Bucuresti.
Dar chiar si inainte aveam o fixatie pe desene animate, desigur incepand cu filmele Disney. De mic copil ma tot macina faptul ca nu intelegeam cum erau facute, credeam ca era cumva magie. Apoi am aflat in mare cum sunt facute, iar primul meu gand a fost “Dar astia nu sunt oameni intregi la cap.”, al doilea meu gand a fost “Vreau si eu.”
Predilectia pentru personaje
Inca de mica aveam fixatia pentru personaje, mai degraba nevoia de a crea povesti, iar orice poveste ar fi incompleta fara personajele ce o ghideaza.
Imi place sa ma simt ca si cum as sufla viata personajelor mele dandu-le expresivitate prin design. De aceea imi place sa am o linie destul de fluida cand desenez ca sa pot exprima prin fiecare pixel si pata de culoare personalitatea personajelor. Lucru ce provine si din background-ul meu in domeniul animatiei.
De cand ca freelancer?
Am debutat prin 2013 cand am inceput sa lucrez cu editura Viata si Sanatate ca ilustrator pentru carti de copii. Am lucrat alaturi de niste oameni minunati, alaturi de care am scos pe piata patru carti de povesti si poezii simpatice.
De asemenea, am mai lucrat cu inca o editura prin 2015, editura Alden, tot pe domeniul cartilor pentru copilasi. In rest au fost doar proiecte scurte axate mai mult pe character design.
Brieful la masa de lucru
Cand primesc un brief imi place sa bombardez persoana cu zeci de mii de intrebari pentru a ma asigura ca totul este clar si am inteles perfect viziunea artistica a clientului.
Este destul de greu sa comunici prin mailuri si mesaje o imagine vizuala si te trezesti de cele mai multe ori ca exista bariere de comunicare intre ce crezi tu ca vrea clientul si ce vrea el de fapt. Apoi urmeaza procesul de brainstorming unde fac o duzina de schite de explorare, le arat, discutam ce e ok si ce nu, apoi urmeaza procesul de finalizare.
Masa mea de lucru e constant in calatorii, ca si mine de altfel, deci nu e nimic special. Atat timp cat am laptopul si tableta mea Wacom cu mine, e totul perfect.
Cea mai misto lucrare personala
Sincer, chiar nu stiu ce sa raspund, orice fac imi confera poate o satisfactie ce dureaza 10 minute apoi incep sa vad toate greselile si cum as putea pe viitor sa fac mai bine.
Dar probabil inca sunt mandra de conceptele facute pentru scurtmetrajul realizat in perioada facultatii. Iesisem foarte mult din zona mea de confort pe vremea aceea si pot sa zic ca imi cam plac si acum.
Cea mai misto lucrare pentru client
Prin 2013, am lucrat cu o tipa ce vindea papusi handmade. Intoarse pe dos descopereai varianta lor zombie. Cu fiecare papusa vanduta tipa trimitea si o brosura mascata drept ziar. Eu am ajutat-o cu un mic comic strip pentru "ziarul" respectiv.
Dar mai recent am creat un banner pentru contul de YouTube al unor comedians englezi ce a fost probabil cel mai amuzant proiect la care am lucrat pana acum.
Clientii din Romania vs. clientii din alte tari
Nu sunt mari diferente decat cand vine vorba de valuta. Nu ar accepta nimeni in Romania sa le fac o ilustratie pe acelasi pret cat cer unui client din afara. Deci trebuie mereu sa ma adaptez.
In rest, nu am intampinat niciodata mari diferente in modul de colaborare, sunt clienti minunati, ok si nu prea, indiferent din ce tara provin.
Majoritatea clientilor mei au venit din domeniul ilustratiilor pentru copii, cu cateva exceptii din industria filmelor de animatii indie si product branding.
Scopul meu in final e sa ma stabilesc mai bine in domeniul animatiei si sa lucrez full time pe visual development.
Cel mai nasol brief primit
N-am avut niciodata un brief ce a fost groaznic cap-coada, ci mai degraba mici complicatii pe perioada colaborarii.
Stresul meu provine mai degraba de la acei clienti ce se razgandesc pe ultima suta de metri sau nu realizeaza ca anumite proiecte complicate nu se fac de azi pe maine.
Cerinte absurde de modificari
Am avut o poveste hilara in Anglia cand am lucrat cu doi tipi ce voiau sa faca un pitch de produs pentru compania John Lewis. I-am ajutat cu filmuletul de prezentare unde am venit cu un concept de desen animat frame by frame in care produsele lor capatau viata si faceau tot felul de nazbatii.
Am avut un moment cand le-am trimis filmuletul cu o seara inainte de o prezentare si am primit OK-ul de la tipi. Pana ce am fost sunata si trezita din somn la 3 dimineata ca de fapt acum au realizat ca voiau jumatate din el schimbat si am la dispozitie 4 ore pana la meeting-ul cu compania. N-ai idee cat de mult voiam sa ma prefac ca inca dormeam si aveam telefonul pe silentios.
Eu incercand sa fiu glumeata, le ziceam ce super ar fi ca un carton de lapte sa parasuteze dintr-un elicopter crezand ca doar ar rade si am trece mai departe la chestiuni mai serioase. Dar nu. Le-a placut atat de tare incat m-au pus sa introduc asta in animatie, cu o zi inainte de deadline.
Promovare
Folosesc platformele de socializare in avantajul meu, fiind mai activa pe Facebook si Instagram unde obisnuiesc sa postez lucrari finisate, schite si work in progress. Secretul aici consta in a fi mereu activ si a updata pe cat de des cu putinta pentru a fi constant in vizor si a acumula cat mai multi urmaritori. Ma ajuta de asemenea sa particip si la diverse challenge-uri cu tematica fie pe Facebook, fie pe alte site-uri etc.
Mai am de asemenea conturi pe site-uri mai "serioase" precum Artstation sau Behance unde ai sansa de a interactiona cu alti artisti pe aceeasi nisa.
Un viitor proiect
Mereu mi-am dorit sa concep un graphic novel cap coada, dar cu un stil pictorial, gen cum sunt conceptele de arta pentru filmele de animatie. Dar mereu am fost intimidata, ba de timp, ba de altele ce ma impiedicau sa cred ca as fi in stare sa duc pana la capat un astfel de proiect.
Work-ul la birou - o varianta?
Coincidenta face ca eu chiar scriu aceste randuri in pauza mea de masa de la birou. Deci da, momentan lucrez full time la birou ca ilustrator pentru o companie ce produce pe banda rulanta app'uri mai mult destinate pentru copii.
Pe scurt, culoarea roz ce te arde pe retina e destul de prezenta in viata mea 8 ore pe zi de luni pana vineri. Aici sunt responsabila in a crea icons si bannere pentru jocurile lor, in acelasi timp adaptandu-ma la stilul lor. Am mentionat cat de mult roz trebuie sa folosesc?
Dar planul e ca pana la urma sa ajung sa lucrez in cadrul unui studio de animatie ca visual development artist si poate cu mai putin roz hipersaturat in viata mea.
La ce lucrezi acum?
Din pacate nu am voie sa va arat desenele pe care le fac pentru job deoarece copyright si bla bla, dar nu pierdeti multe, mai toate arata ca niste papusi Barbie/copii de printese Disney.
Dar din punct de vedere personal incerc pe cat posibil sa fac in continuare schite de personaje cand ajung acasa sau altele.
Momentan vreau sa ma axez pe studii si sa invat ca lumea cum sa pictez digital ca sa-mi pot ridica lucrarile la un alt nivel profesional. Asta, si downloadez in prostie tutoriale si cursuri online, cel mai bun plus la avea un salariu lunar, zic eu.
Apoi, avand toate uneltele necesare, pot in sfarsit sa incep sa prezint si eu lumii povestile mele :)
