[Bunele maniere online] Marius Constantinescu: Cand online-ul vorbeste in locul tau, asta mi se pare impolitete

Marius Constantinescu, jurnalist TVR, cunoscut mai ales pentru emisiunile si interviurile din zona culturala, are papion, dupa cum se vede. Il pastreaza si pe internet. Are grija la punctuatie, nu ii e teama sa vorbeasca la telefon, prefera "te rog", "o clipa", "multumesc", in loc de "sal", "cf?", "k". Preamareste virtutile chibzuielii, desi recunoaste ca prezenta online ii este necesara.

Marius ne intreaba daca e anacronic. Nu stim ce sa ii raspundem. Supravietuirea, printre codurile noii comunicari, nu e tocmai usoara. Are tot el un fel de raspuns:

Absenta ingradelilor fizice poate conduce la labartare, expandare si supradimensionare: de ego, de amagire, de iluzie. Eu zic ca in online se poate si cu capul in nori, si cu pamant sub picioare.

Cea mai mare impolitete

Cea mai mare impolitete, daca ma intrebi pe mine, nu stiu daca o comitem online sau din cauza de online: uitam ca mai exista si alt fel, alt loc, alt mod si alt model de comunicare.

E ca sms-urile de Sarbatori facute dupa template-uri si trimise la toata agenda telefonului, inclusiv la oameni despre care nu stii nici macar daca mai sunt in viata.

E limitarea unor vorbe si unor ganduri in matca aceea calaie a neimplicarii si a cliseului. Cand online-ul vorbeste in locul tau - asta mi se pare impolitete.

Greseli 

Nici eu nu sunt strain de ea. Recunosc ca, uneori, mi-e mai comod sa dau un private message pe Facebook sau WhatsApp decat sa dau un telefon.

Ca mi-e tarsa, ca lucrurile pe care le am de spus nu reclama un efort mai mare, ca sa nu deranjez, ca... scuze gasesc cu duiumul. Altfel, incerc sa fiu destul de cumintel, deci caut sa cultiv aceeasi dietetica din real life.

Ghid personal

In consecinta, cred ca regulile unei conversatii online ar trebui sa fie minim spre deloc diferite. Eu, cel putin, nu percep nicio diferenta care ar trebui semnalata. "Te rog", "o clipa", "multumesc" si "scuza-ma" sunt universal valabile.

De asemenea, eu spun "buna", "salut", "pa, pa", nu "cf", "sal", "k". Nu le consider fuserite sau nepoliticoase, ci, pur si simplu, mi-e greu sa ma mai obisnuiesc (la varsta mea, mamica...) cu aceasta brevitate pixeloasa. Sa scriu "ok" in loc de "k" mi se pare absolut, dar absolut acelasi lucru.

Noua comunicare

Evident ca tot ce inseamna comunicare a fost zgaltait din tatani de online. In primul rand, as spune, nu mai exista, aprioric si teoretic, imposibilitatea comunicarii. Cumva, undeva, oricine poate incerca sa iti vorbeasca.

Pe mail sau social network, cine vrea sa dea de tine, o va face. Mai mult, in functie de autopermisivitate, va stii unde esti, cu cine, de ce.

Un soi de mister, de imprevizibil, de surpriza a comunicarii s-a pierdut irevocabil. Nu-l sun pe Andrei de Sf. Andrei sa ii spun la multi ani, pentru ca stiu de pe Facebook ca e in Madeira, deci e mai convenabil sa ii dau un mesaj, deci mare lucru in afara de lamultiani-ul ala nu prea va mai intra...

As spune ca a intrat accesul, o mai mare laxitate si o mai stransa familiaritate. Au palit, insa, intimitatea, complicitatea, adecvarea.

Conversatii cu necunoscuti

La punctul zero al unui inceput, eu aleg, de cele mai multe ori, telefonul. Un mail poate ajunge direct in spam, un semn pe Facebook poate sfarsi intr-o pubela virtuala unde intra toti nepoftitii. Eu caut sa obtin numarul de telefon si sun.

Daca de partea cealalta am de-a face cu un screener, care are dusmanie pe numerele necunoscute, plusez cu un sms, in care explic foarte clar cine sunt si ce neliniste ma apasa.

Daca nu am succes, sigur ca o iau si pe caile alternative ale mail-ului si/sau Facebook. Asta ca sa ma leg si de urmatoarea intrebare: nu, eu nu am fobia numerelor necunoscute si, iti dai seama, in meseria mea am parte de ele berechet. Nu am blocat numere pana acum (persoane pe Facebook, insa, da).

Cred ca reticenta vizavi de numerele necunoscute tine de aceeasi liberalizare damboulea a comunicarii, de faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, toti putem fi gasiti/reperati.

Simboluri

In ceea ce priveste punctele la sfarsit de fraza sau alte asemenea semnale, pe cuvant ca nu m-am gandit vreodata. Ti-am spus, eu scriu asa cum vorbesc si vorbesc asa cum am invatat in ciclul primar: cu puncte, interogatii, suspensii si exclamatii.

Ma incapatanez sa scriu dupa punct cu majuscula, folosesc virgule si ghilimele, iar la "seen", recunosc, nu am nicio tresarire. Sunt anacronic, nu?

Cat de des iti verifici telefonul

Telefonul nu mi-l verific tot timpul, in schimb incerc sa fac altceva: daca nu e musai, nu pun mai mult de o postare pe zi pe Facebook. Tine de aceeasi igiena a supraexpunerii si a aglomerarii de mesaje.

Cand vine vorba de mesaje ce tin de profesie, de comunicarea unui aspect important, am mare grija si de ora la care plasez mesajul, stiut fiind faptul ca exista poli temporali in care, ca si in televiziune, reach-ul e mai mare, mai substantial.

Efecte

Pentru mine, prezenta in online e vitala: produsul pe care eu il livrez preponderent (cultura la televizor) e nisat si, in plus, intotdeauna insuficient comunicat pe asa zisele canale oficiale.

Pentru mine, ca sa ajung la oamenii pe care mi-i doresc alaturi ca public, e imperios necesar sa exist in on-line. Sa anunt, sa anticipez, sa pregatesc, sa difuzez, sa distribui, sa tease-uiesc, sa ma pastrez viu si vivace, in conditiile in care ceea ce fac si unde fac tatoneaza nu o data flatline-ul.

Cred ca o utilizare judicioasa a prezentei virtuale (mai ales a social networks) inseamna mai multe avantaje decat minusuri.

Daca treci la nivelul 2.0 (adica dupa betia adusa de jdemii de followers, contacte, like-uri) si cerni cantitatile considerabile de balast la pachet, ai sansa de a-ti construi un cerc durabil si solid, o comunitate ghidata de principiile reciprocitatii, respectului si masurii, cam ca in viata de dincolo de ecran.

Brandurile si eticheta

Daca tot discutam de brand-uri, atat comerciale, cat si personale, online-ul nu cred ca le poate inventa, dar le poate potenta si consolida. Eu preamaresc virtutile chibzuielii, insa.

Absenta ingradelilor fizice poate conduce la labartare, expandare si supradimensionare: de ego, de amagire, de iluzie. Eu zic ca in online se poate si cu capul in nori, si cu pamant sub picioare.