[Bunele maniere online] Iulian Enache: Ştii cum e în lumea reală, când vine un străin la tine în casă, purtând o mască, şi începe să te înjure şi să facă un circ extraordinar?

Iulian Enache, redactor-sef Economica.net si mizantrop autodeclarat (pentru cine il crede), face misto de oameni cu majuscule. Ironia e forma lui de libertate in online. In mod ciudat, insa, nu s-a putut abtine nici macar el in a raspunde cu seriozitate la cateva din punctele de mai jos. 

Vrem sa il credem cu totii cand isi imagineaza ca viitorul va arata asa:

Există un entuziasm mai mare la început, există abuz şi exces (uite, o capcană e faptul că cei mici citesc mai puţin, din cauza senzaţiei false că ai tot timpul toată cunoaşterea lumii în buzunar, pe micul aparat), dar sunt convins că, în timp, oamenii înţeleg că (tehnologia) este o unealtă şi o folosesc ca atare.

Cea mai mare impolitete 

Ştii cum e în lumea reală, când vine un străin complet la tine în casă, purtând o mască, în timp ce stai de vorbă cu câţiva prieteni apropiaţi, şi începe să te înjure şi să facă un circ extraordinar, care are ca temă centrală cât eşti de prost? Nu ştii?

Ei, cam asta mă deranjează cel mai tare pe net. Momentul în care o persoană care nu are nici măcar un minim - nici măcar curaj - bun-simţ, acela de a se prezenta, dă buzna peste tine, simţindu-se îndreptăţită să arunce o basculantă de zoaie asupra ta sau a celor cu care discuţi.

Nu o să înţeleg niciodată sentimentul ăsta, senzaţia asta că ţi se cuvine, că ceilalţi oameni scriu pentru tine şi plăcerea ta, că oamenii ar trebui să vadă lucrurile ca tine sau deloc, iresponsabilitatea asta completă şi fuga de răspundere.

Mi se pare că în anonimat oamenii lasă tot ce ascund mai rău, în mod normal, să iasă la iveală. E cumva o situaţie similară cu răutatea din trafic, unde omul se consideră perfect protejat în cutia lui din metal şi îşi permite să facă mizerii tuturor celor din jur.

Greseli de eticheta

Probabil că uneori sar calul. Mai ales cu prietenii apropiaţi. Tind să fac glume, şi îmi plac alea cât mai proaste, şi uneori nu iau în calcul faptul că imaginea lor publică ar putea avea de suferit. Ar trebui să fiu mai atent.

Codul personal

Nu ştiu dacă aş face reguli noi. Cred că online ar trebui să ţinem cont de aceleaşi lucruri de care ţinem offline. În principiu ar trebui să nu faci ceea ce nu ţi-ar plăcea să ţi se facă.

Formule de salut

La fel, folosesc în principal formule pe care le folosesc şi faţă în faţă. Sigur, depinde foarte mult dacă e o discuţie publică, dacă e una oficială, dacă vorbesc cu un prieten sau cu Donald Trump.

Schimbari

Ai o obsesie cu formulele de politeţe, care, de regulă, ar trebui să se manifeste cam de la dublul vârstei tale. Dar fie, am să încerc să răspund. În cele mai multe cazuri, am impresia că oamenii nu mai folosesc formule de politeţe.

Nu sunt, însă, sigur că ar fi ceva specific online-ului. Observ că au dispărut în general din societate. Poate că cei tineri au mai puţin chef, sau timp, pentru etichetă, poate li se pare ceva rigid, poate nu sunt bine educaţi.

Glumesc, cei care conduc "ostilităţile" sunt persoanele în vârstă, din păcate. Nu îi condamn că sunt nervoşi, supăraţi, veşnic confuzi. În poziţia lor probabil că aş fi la fel. Trăim într-un mediu neprietenos, în care normalitatea a devenit ceva rar. Se reflectă, cum e firesc, şi în online.

Noua comunicare

Mi se pare că lucrurile trebuie separate. Că e foarte important dacă vorbim despre comentarii la un articol pe site-ul The New York Times sau despre comentarii pe site-ul EvZ.

Dacă vorbim în privat cu un prieten, sau în public cu o cunoştinţă. Nu cred că putem discuta despre comunicare în general. Putem vorbi despre tipuri de comunicare, iar aceasta reflectă, în general, societatea sau felia din societate din care provine. Sau, cel puţin, aşa îmi pare mie.

Conversatii cu necunoscuti

Depinde de necunoscut. În principiu găsesc un canal de comunicare atât de bun pe Facebook, încât nu simt nevoia de altceva. Pe de altă parte, mi-am permis să abordez foarte puţini miniştri printr-un mesaj pe Facebook :)

Fobia vorbitului la telefon

În orice domeniu există, probabil, un exces al utilizării un timp. Uite ce s-a întâmplat când a descoperit omenirea mâncarea ieftină, conserva, salamul, parizerul.

A fost bine, că am suferit mai puţin de foame. A fost rău, că am abuzat şi au apărut consecinţe. Acum toată lumea e obsedată de mâncare sănătoasă, de E-uri, de calorii.

Cred că se întâmplă ceva similar şi cu tehnologia. Există un entuziasm mai mare la început, există abuz şi exces (uite, o capcană e faptul că cei mici citesc mai puţin, din cauza senzaţiei false că ai tot timpul toată cunoaşterea lumii în buzunar, pe micul aparat), dar sunt convins că, în timp, oamenii înţeleg că este o unealtă şi o folosesc ca atare.

Simboluri

Din nou, depinde cu cine vorbesc şi cât de formală e discuţia. Uneori, când spun o măgărie, folosesc un smiley pasiv-agresiv la final, spre exemplu "Ce întrebare slabă :)"

Uneori folosesc majuscule când vreau să maimuţăresc pe cineva, spre exemplu "TU CE CODURI FOLOSEŞTI, IULIAN, ARATĂ-MI CUTIA TA ENIGMA", alteori le folosesc pentru sarcasm, spre exemplu "VAI, CE ÎNTREBARE SUPER!".

Cat de des iti verifici telefonul

Îmi verific telefonul foarte, foarte des. Asta şi pentru că meseria pe care o am, aceea de jurnalist, presupune o conectare la informaţie ceva mai mare decât alte meserii.

Dar, cu sinceritate, probabil că aş fi abuzat de telefon şi dacă nu făceam asta. Sunt un entuziast al tehnologiei de când eram mic. Nu am simţit niciodată nevoie de detoxifiere online, când simt că e prea mult fac, pur şi simplu, altceva - apuc o carte, ies afară, gătesc o omletă.

Obiceiuri surprinzatoare ale celorlalti 

Surprins, nu ştiu dacă ăsta este cuvântul. Mă sâcâie foarte tare conversaţiile goale. Am prieteni care mă sună "aşa, să vadă ce mai zic". Ce mai zic în legătură cu ce? Vai, Wittgenstein i-ar fi bătut cu telefonul ud pe chestia asta.

Efecte

În online, probabil că mi-a creat o senzaţie de falsă validare facilă, pentru că e foarte uşor să iei like-uri. Nu ştiu ce să spun despre comunicarea cu oamenii din jur, sunt lucruri la care nu mă gândesc, neapărat, când stau la coadă la pateu.

"Oare cum comunc eu cu oamenii din jur de când am o prezenţă în online?" Nu ştiu, nu mă întreb lucrurile astea. E posibil să comunic la fel, dar să pară că o fac mai puţin decât înainte. Însă n-aş învinovăţi mediul online, ci faptul că sunt un mizantrop nenorocit.

Brandurile si eticheta nescrisa

O, aici ar fi mult de vorbit, prea mult pentru scopul textuleţului ăstuia. Unele branduri comunică impecabil, însă sunt cele mai puţine. Cele mai multe sunt rigide sau pică în capcana penibilului, încercând să fie vioaie şi tinereşti.

Mi se pare că astăzi trebuie să înţelegi foarte bine cum funcţionează "măruntaiele" online-ului, partea aceea pe care nu o vezi foarte des, şi care locuieşte sub pojghiţa de "formule de politeţe".

E un amestec de umor şi capacitate de a evalua corect contextul. De multe ori, brandurile angajează, din zgârcenie, oameni care nu se pricep la asta pentru a le reprezenta în online, asta şi pentru că încă, oricât de ciudat ar părea, încă există mulţi oameni care nu înţeleg online-ul şi care îl consideră ceva prea puţin important pentru a plăti normal pentru asta. Asta e, fiecare după posibilităţi, lol.