Nu mai stiu in ce zona a Facebook-ului ajunsesem cand am dat de ele. Niste fete, nu stiam cate, cu un set de valori bine pus la punct si simt al umorului spre morbid. Se numeau Pitipoance Intunecate. Cautand, am descoperit ca aceasta asociere a pitipoancelor de nuante inchise ("de la Supernova la Vantablack") e pricinuita de o serie de party-uri. Clujene la origine, apoi extinse in Timisoara plus alte orase din tara, si cu deplasari pe la Paris. De vreo 5 ani incoace, lunare si intitulate "Kiss The Boys and Make Them Die". Dupa inca niste pasi de Google, am dat peste o cercetatoare, absolventa de Litere, si o doctoranda in sculptura, prima inca in Cluj, a doua mutata in Timisoara.
Inainte de Corina Stef si Maria Sicoie, Clujului ii lipseau petrecerile colorate, presarate cu sclipici, cu buze rosii si frizuri optzeciste, dar cu muzica tot timpul noua. Dupa ele, a prins contur un concept de evenimente, dichisite cu afise misto, facute mai intai de ele prin metoda colajului si, mai apoi, de artisti locali, cu DJi invitati si o comunitate de amatori de dans creata in jurul lor. Iar anul asta zic ca-si aduc melanjul de disco, new wave, synth pop sau '80s electronica si-n capitala.
Totul a pornit de la o gluma a unui grup de fete care au vrut sa faca o petrecere pe gustul lor. Continuarea, mai jos.
In viata de zi cu zi
Corina: Ma bucur de fiecare zi in pas dansant, cautand in propriul ritm idei si sunete. Zilele mele sunt un sir de contraste si nu au un pattern propriu-zis. Practic, sunt filolog, am terminat Literele si am cochetat cu Publicitatea, iar momentan lucrez in cercetare in mediul privat.
Maria: Ma bucur ca vreti sa stiti despre noi, oricat de arogant ar suna. Eu, spre deosebire de Corina, inca ma mai bucur de scoala, sunt in ultimul an pe “bancile facultatii”, fac un doctorat in sculptura. Deci, mare parte din timpul meu il petrec cu studiul, lucrand in atelier si participand la expozitii.
Pe timp de noapte, Pitipoance Intunecate
Corina: Ideea a fost a Mariei. Tools of trade: mult vin rosu, discutii despre vrajitoarele pop ale anului 2011 si pe fundal, Misfits. Iar Pitipoance Intunecate nu am devenit, ci am fost dintotdeauna.
Initial, eram cateva fete ce aveau in comun o sclipire de nebunie si mult umor piperat in program. Gluma a luat amploare peste noapte, baietii ne-au placut, fetele au vrut sa fie "una de-a noastra", iar mai apoi am atras atentia si scenei clujene alternative. Au urmat colaborari si multe nopti albe.
Maria: Da, totul a pornit de la o gluma, stiti foarte bine ca din glume se nasc lucrurile nastrusnice, la care nu te astepti. Vazand ca “duma” a impanzit Hard Rock Cafe, s-a conturat frumos un grup de fete, care mai de care mai "intunecate". Practic, ne-am delimitat de curentul creat in media si pe strada, de acele domnisoare fandosite ce nu transmit valori reale. Asa, incet, incet, s-a creat si un grup privat pe Facebook, apoi pagina. Pe parcurs, din discutie in discutie, ne-am propus sa facem o petrecere pe gustul multora dintre noi.
Nume, logo si variante. Brainstorming
Corina: Ah, cum a si fost? Aluzii la pitipoancele contemporane, blondine siliconate si clisee de mana a doua, tot in seara din 2011 cu pricina. Un joc de cuvinte cu dublu sens: golden girls si tabara opusa, societatea alternativa din care noi, evident, faceam parte: goth chicks, blackerite chic, you name it.
Logo-ul nostru initial era diferit, cel actual a fost creat de un prieten. I-am dat mana libera sa ilustreze ce inseamna pentru cineva din exterior acest concept. A iesit varianta burlesque a lui Ctulhu - letal, dar atragator si voluptuos.
Maria: Paul Kiddiez de la Douche Beat s-a ocupat de logo. L-am rugat pentru ca stiam ca daca ii dai timp si incredere, stie sa realizeze logo-ul potrivit. Asa a si fost. Nu doream un logo simplu, ci sofisticat, ca si noi.
Din tot grupul acesta, pe mine ma cunostea mai bine, tocmai de asta logo-ul are acele picioruse de paianjen, eu fiind mare iubitoare de paianjeni. Hihii!
Da, dar cam cat de intunecate?
Corina: Paleta cromatica se intinde de la Supernova pana la Vantablack. Intentia noastra este sa nuantam universul celor ce simt ca rezoneaza cu noi. Am simtit nevoia de crearea unui alt canal de comunicare pentru iubitorii de frumos sau dans, dar la un nivel mult mai superficial.
In ziua de azi, toata lumea are ceva de spus si se avanta in abordari si discutii profunde. Noi imbratisam superficialitatea intr-o oarecare masura si credem ca e nevoie de curaj pentru a recunoaste asta.
Maria: Termenul este sugerat de stilul vestimentar al rockeritelor, dar prin extindere negrul este simbol al elegantei si bunului gust. Cat de "intunecate" sunt pitipoancele? Fetele astea au privirea intunecata la aparitia kitschului, dar au curajul de a fi originale, de a se manifesta fara constrangere, de a fi extrem de senine.
"Kiss The Boys and Make Them Die"
Corina: Ne-am dorit sa adunam o comunitate sub acelasi acoperis, sub proprii nostri poli audio-vizuali. Si cum s-a nimerit sa avem multi dansatori frumosi la timpul potrivit, i-am tinut in priza timp de 5 ani. Prima editie a avut loc in Gazette, si inca de pe atunci, s-a dovedit un eveniment atipic pentru Cluj.
Filmul optzecist, funk si disco picant ce trecea si prin sfera abraziva goth a prins contur in locatia noastra favorita, actualul The Shelter.
Evolutia muzicala personala a fost si este in continuare esenta evenimentului. Evitam sa fim repetitive, suntem in cautare de artisti fresh pentru fiecare editie, iar uneori avem si invitati.
Maria: Ni se parea ca lipseste o astfel de petrecere in Cluj, colorata, presarata cu sclipici, cu buze rosii care ne amintesc de anii '80, de freze optzeciste nu mai zic. In acea perioada, in Gazette, era un party cu anii '90, se tinea joia, parca. Asa ca am vrut sa resuscitam si anii '80.
Intre timp Gazette s-a mutat pe cetatuie, Corina frecventeaza si acum locul. Am fost foarte bucuroase sa aflam ca vechea locatie Gazette s-a redeschis sub numele Colectiva Gazette. Inca nu am ajuns pe acolo, dar trebuie sa o fac cat mai curand, sunt curioasa. Mai ales ca acest loc are o valoare sentimentala pentru noi.
Acesti 5 ani au trecut foarte repede, a fost o placere sa ne vedem in fiecare luna. Ca invitat, l-am avut pe NDJ (un DJ foarte apreciat in Cluj) de cateva ori, cunoscandu-l prin Gazette, am aflat ca ii place foarte mult muzica de acest gen. Impreuna, am facut o echipa buna.
Cel mai apropiat invitat este Zoe. Cu toate ca e membru al formatiilor The CNK si Herrschaft, reuseste de fiecare data sa se muleze frumos. Si, da, bate drum lung de la Paris pentru acest party, practic e fratele Kiss the Boys and Make Them Die.
De la Cluj la Timisoara. Si o oprire la Paris
Corina: Totul a inceput la Cluj, da. Petrecerile la Timisoara au inceput cu putin inainte ca Maria sa se mute acolo; eu am ramas in Cluj. Am avut si un turneu national in iarna anului 2014.
Evenimentul din Paris a fost organizat de niste prieteni, organizatorul principal, Zoe, fiind adesea invitat la Kiss The Boys and Make Them Die. Evenimentul a fost un get-together cu fete cunoscute si pasiuni comune, ce s-a sfarsit intr-o debandada. Practic, acceptam invitatiile ce ni le permite timpul sa le onoram.
Maria: Intr-o seara de ianuarie superba, nu uit niciodata cat de frumos a nins in acea seara si ce bine ne-am distrat in Gazzete. La Timisoara am fost invitate de catre Mihu, cel care se ocupa de cunoscutele petreceri Depeche Mode.
Niciodata nu am stabilit un plan, de fiecare data pur si simplu am fost invitate si am facut asta pentru a ne revedea cu prietenii si pentru a ne simti bine.
Promovarea si bizarul
Corina: Pe Facebook nu avem un plan anume; dat fiind ca ambele suntem iubitoare de arta, cautam in permanenta idei, citim multe si marunte si ajungem adesea in colturile cele mai bizare are Pinterest, Tumblr, bloguri, reviste sau animatii. Incercam sa scoatem la lumina artisti mai putin cunoscuti, ne axam mai mult pe partea vizuala. Sustinem si cauze si evenimente mai mici, concerte sau expozitii.
Din punct de vedere al promovarii, functionam dupa principiul "catch and release" - incecam sa atragem atentia celor ce ne urmaresc aruncand cu o rafala virtuala de sclipici si mai apoi dam drumul informatiei, ideii, evenimentului.
E important sa pastrezi o constanta in orice ai face. Sa fii acolo, sa rezonezi, dar mai ales sa asculti si sa speculezi incotro se indreapta scena din care faci parte.
Maria: Stiti bine ca pe internet vedeti mii si mii de lucruri zilnic, care atrag ochiul si nasc idei noi, iar noi selectam si impartasim cu ceilalti. Fiind sculptorita, caut sa promovez artisti plastici, fie cunoscuti, fie mai putin cunoscuti. Postez ceea ce ma atrage, atrag atentia asupra unor evenimente selecte din lumea artei.
La promovare, ne-a ajutat si The Shelter, dar in rest am facut de fiecare data cum am simtit iar lumea a raspuns afirmativ.
Afisele
Corina: Primele afise au fost realizate prin metoda traditionala a colajului. Maria se ocupa de afise, mai apoi au urmat colaborari cu Adi Tescan, care obisnuia se ocupe de partea vizuala a The Shelter. Jonglam cu elemente cheie ce le doream acolo. Acum colaboram cu Lia, tot pe acelasi principiu.
Maria: Chiar primul afis a fost realizat de Andreea Anghel; apoi, asa cum spune si Corina, decupam din reviste de moda si faceam afisele.
Aveam mai mult timp pentru tot felul de nebunii.
Momentan fiecare dintre noi suntem ocupate, fie cu jobul, fie cu scoala, si se ocupa cei care sunt angajati de The Shelter.
Ce urmeaza? Pe cand la Bucuresti?
Corina: Anul acesta avem de gand sa facem din Pitipoancele Intunecate o prioritate, chiar daca momentan atentia si energia ne sunt consumate de proiecte personale. Eu ma ocup de partea de booking din Waves with No Ends si momentan lucrez la proiectul meu muzical personal, PinkSynth.
Insa Pitipoancele Intunecate au de gand sa sustina un turneu in a doua jumatate a anului in care va fi inclus si Bucurestiul. Am ochit cateva locatii interesante, asa ca urmariti-ne pagina. S-ar putea sa aveti parte de niste surprize...
Maria: Vreau sa o tinem tot asa, cu mult sclipici si cu gandul la David Bowie. Sa reusesc sa vin lunar de la Timisoara la Cluj, pretutindeni exista o tulburatoare sete de a ne revedea, de a ne incarca buna dispozitie, inca mai palpaine elanul de la inceput.
Cu toate ca pentru mine urmeaza o perioada aglomerata cu expoziitii si final de doctorat, categoric, imi surade si idea unui mini turneu, care sa includa si capitala.
