[Bunele maniere online] Cristian Neagoe: Online-ul e o scurtătură fantastică. Dacă s-ar fi întâmplat în Evul Mediu, cu siguranță ar fi fost perceput ca supranatural. Și chiar e magic, într-un fel

Uneori, dintr-o simplă formulă de încheiere, Cristian Neagoe, Instigator Cultural, Co-Founder & Curator Street Delivery, își poate da seama de atenția sau inteligența celui care îi scrie.

Cristi ne acompaniază în rătăcirea noastră premeditată printre noile simboluri ale comunicării. Ce mai înseamnă un punct? De ce nu răspund oamenii la numere necunoscute? Cum poți să închei elegant ping-pongul unei conversații neșfârșite?

Vorbește despre greșelile de etichetă pe care le face uneori, adaugă câteva sfaturi simple codului nostru de bune maniere și numește câteva lucruri care au dispărut o dată cu noua comunicare online. 

Cea mai mare impolitete 

Atacurile la persoană mi se par cele mai lipsite de politețe sau de o etică a dialogului. Dar cel mai rău mă deranjează sofismele cu damf intelectual menite să servească unui scop propagandistic sau trollistic.

Greșeli de eticheta

Mi se întâmplă uneori să pun în TO sau în CC oameni care n-ar trebui să se afle acolo, fie în opinia celor din TO, fie în a celor din CC. Uneori, pe chaturi de grup, întreb lucruri personale care n-ar trebui să apară în văzul lumii.

Nu sunt foarte atent la astfel de lucruri și uneori mai fac greșeala de a-mi spune părerile pe rețele sociale fără să mă gândesc înainte la oamenii care ar putea fi lezați de ele.

Codul personal. Reguli

Nu lucrez după ghiduri. Nici n-aș adăuga reguli, ci mai degrabă câteva sfaturi simple:

1. Nu te lua de mama. Sau de tata.

2. Încearcă să te informezi înainte să comentezi.

3. Dacă vrei să faci trolling, măcar fă-l cu umor.

Formule de salut 

Normal că le folosesc. Fără ele pare că dai raportul sau că dai ordine. Eu zic de obicei „Salut”, „Hello”, „Bună”, apoi virgulă + numele respectivei/respectivului. Sau „Dragă” / „Stimată”, dar fără virgulă după.

Numele e foarte important. Dacă îți vezi numele, șansele sunt mult mai mari să te deschizi către ce urmează. Și virgulele sunt importante, dar prea puțină lume le folosește corect.

Ca formulă de încheiere, folosesc uneori „Sport la treabă”, mai mult în contexte de muncă. Mi se pare sportiv și spornic. E o expresie pe care am împrumutat-o de la un prieten, IRLO.

O cacofonie extrem de des întâlnită în formulele de încheiere, care mă ajută să-mi dau seama de atenția sau inteligența celui care scrie: „Cu respect”. Mă rog, poate că exagerez eu.

Dispariții. Noutăți

A dispărut curtoazia. A apărut o înclinație tot mai pronunțată spre agresivitate. În lipsa gesturilor, a limbajului non-verbal, suntem mult mai înclinați să percepem atacuri acolo unde ele nu există sau să atacăm atunci când nu e cazul.

Comunicarea pe net

E mult mai rapidă, e o scurtătură fantastică. Dacă s-ar fi întâmplat în Evul Mediu, cu siguranță ar fi fost percepută ca supranaturală. Și chiar este magică într-un fel.

Nu are legătură cu natura, ci cu cultura, prin mijloacele tehnologiei. Pe scurt: o conexiune instantă care ne îndepărtează în aceeași măsură în care ne apropie.

Conversații cu necunoscuți

Comunic cu necunoscuți pe canale diferite, în funcție de abordare. Uneori pe mail, alteori pe FB, alteori pe Instagram, câteodată pe LinkedIn sau Tinder. Dar cel mai mult îmi place să comunic cu necunoscuți față în față, pe viu. Nu poți înlocui experiența asta cu nimic la fel de intens, de „real”.

Fobia vorbitului la telefon

Apelul telefonic e tot mai mult perceput ca o intruziune, ca o ruptură în intimitatea proprie, mai ales când nu îți dorești întreruperi, cu atât mai mult cu cât există atâtea alte canale prin care putem comunica.

N-ai chef să stai de vorbă cu oricine, oricând. Pe vremea când era o necesitate și altfel n-aveai cum să discuți la distanță, lumea se supunea acestui exercițiu teatral, de a te arăta disponibil chiar și când n-ai niciun chef.

Acum nu mai e așa. Te sună și nu vrei să răspunzi? Păi să-ți dea un mesaj. SMS, FB, WhatsApp, Instagram, Telegram, WeChat și multe alte servicii gratuite oferă oportunitatea asta: de a vorbi fără să vorbești, de fapt, de a dialoga cu lungi pauze între răspunsuri, cât să ai timp să te gândești și să te faci mai deștept sau mai cumpătat (deși de multe ori mi se pare că efectul e contrar). Sau mai indiferent.

Noile simboluri

Sunt oameni care se înfiorează la vederea unui punct în chat-uri. Alții nu suportă „să le dai cu SEEN”. Mie nu-mi plac mai ales puncte-punctele care apar și dispar pentru prea mult timp când aștepți o replică importantă. Încep să-mi imaginez că scrie și șterge, scrie și șterge, scrie și șterge, dar ce vrea să zică? Dar să zică odată!

Apropo de tensiunea pe care o poate crea un chat ca formă cu totul nouă de comunicare, recomand filmul lui Olivier Assayas, „Personal Shopper” (e cu Kristen Stewart, dacă numele regizorului nu vă zice nimic).

Cat de des îți verifici telefonul

Îl verific prea des. Îmi dă doza zilnică de dopamină. Mi-am scos notificările, să nu mă mai deranjeze non-stop. Dar tot am perioade în care mă uit la el des. Probabil că sunt dependent, ca mai toată lumea.

Nu-mi verific telefonul când mă pierd în alte gânduri, dar și reveriile astea au început să se rărească. Am ieșit de câteva ori de pe FB și am decis să nu mai țin telefonul sau laptopul în camera în care dorm.

Încerc să nu mă leg la rețea decât atunci când chiar am ceva important de făcut. Sau să amân cât mai mult intrarea în rețea, să-mi fac de treabă în afara virtualului.

Când mă aflu în contexte sociale, prefer să ignor lumile virtuale și să mă scufund în cele actuale, fizice. Mi se pare nepoliticos să mă aflu cu oameni vii în aceeași încăpere, dar să prefer să discut cu alții aflați la zeci de kilometri depărtare, într-o lume virtuală.

Obiceiuri surprinzătoare ale celorlalți

Prescurtări dubioase, tendința de a lungi convorbirea dincolo de ce mai ai pe bune de spus, supărări legate de cine are ultimul cuvânt sau ultima replică, mai ales când „ai dat cu seen” și n-ai răspuns.

Păi dacă răspunzi și ți-a citit răspunsul, nu e ca și cum persoana respectivă „a dat cu seen”? Și atunci n-ar trebui să te simți tu prost? E un never ending game câtă vreme e scris și rămâne acolo. Cred că ar merita să ieșim din ping-pong-ul ăsta fără sens și să ne respectăm mai mult intimitatea.

Efecte

Cred că m-a făcut mai vizibil și mai succint, mai conștient de influența unor jocuri de cuvinte, de apetența oamenilor pentru povești, atât vizuale cât și scrise.

Online îți poți crea rețele extinse, dar mult mai laxe. Offline, legăturile sunt mult mai strânse, dar și mult mai restrânse.

Brandurile și eticheta pe net

Brandurile ar face bine să învețe să comunice dincolo de segmentări de piață. Să-și reconsidere acțiunile mai mult pe baza unor valori asumate, a unui “de ce” la care au răspuns deja.

Abia atunci vor lansa mesaje care să conteze și să producă schimbări relevante. Altfel, sunt doar niște gold diggers sau fame bitches.