[Bunele maniere online] Sorin Tranca (Friends \ TBWA): Asta mi-ar placea sa fac, cateodata, cu politete: permiteti-mi sa va f... una peste bot, maestre

[Bunele maniere online] Sorin Tranca (Friends \ TBWA): Asta mi-ar placea sa fac, cateodata, cu politete: permiteti-mi sa va f... una peste bot, maestre

Cum sa incepi anul 2017? Il incepi cu politete. Delicat. Si te apuci de un subiect care este aproape. Chiar aici, sub varful degetelor. Noua comunicare cu cei din jur se face asa. Si pentru ca se tot face asa, cu taste, a inceput sa isi teasa organic propria eticheta.

Analizam noul ghid de bune maniere in conversatie, vorbind cu oameni din mai multe domenii. Si scriem, cu ajutorul lor, regulile. Si exceptiile.

Primul pe lista, Sorin Tranca, Managing Partner at Friends \ TBWA. Sorin, care isi semneaza mailurile cu <3, raspunde la numere necunoscute, foloseste inca formule de salut si si-a verificat zilele trecute, de exemplu, de 164 de ori telefonul. Ce ar putea sa il determine pe Sorin sa spuna cuiva titlul de mai sus? Explicatia, in text, alaturi de trei reguli mai ciudate pe care le adauga ghidului nostru.

 

Cea mai mare impolitete 

Nu cred ca "politete" e cuvantul potrivit. Cred ca mai degraba vorbim de un fel de curtoazie, de bune maniere. Politetea implica, asa cum o vad eu, un partener de dialog, o intentie de ambele parti de a comunica intr-un mod politicos, de a da timp celuilalt, ceea ce e aproape un non-sens "pe net", fiindca protocolul de baza aici e rapiditatea in comunicare, claritatea, functionalul.

Deci nu poti fi politicos intr-un dialog cu si despre zoso, de pilda, fiindca esti in afara contextului, esti din start un outsider. Dar poti avea bune maniere.

Pentru mine, cred ca cel mai deranjant lucru e excesul de trairism, de subiectivitate, felul in care unii isi impun starea asupra celorlalti, punctul de vedere sau cauza pentru care militeaza.

Si radicalizarea opiniilor ma mai supara destul de tare. Adica daca sustii obiectiv ca dl. Ponta a facut un lucru bun, spre exemplu, vine intotdeauna un vultur al trollingului peste tine si iti aduce argumente din toate filmele posibile: n-are cum sa fi facut PuieMonta ceva bun, fiindca, uite, eu am zburat o data cu el in avion si avea tenesii murdari de noroi, dom'ne, deci e un cretin, deci are sanse zero de a fi facut o data ceva bun in viata.

Ma deranjeaza mult acest tip de impolitete, ma ingrozeste chiar - cum nu mai exista nicio nuanta in schimbul de opinii. Si ma mai - de data asta - intristeaza, ceva: incapacitatea omului inteligent de a accepta ca forme de viata legitime persoanele mai putin educate.

Fiindca sunt enorm de multi sociopati, in viata noastra, de fapt. Oameni care daca ar fi la volan, cu 150\h, si ar avea in stanga 10 muncitori in constructii si in dreapta un Chef cu multi followeri, si nu ar mai avea posibilitatea sa franeze, ar trece peste cei 10 muncitori in constructii. Nici macar asta nu ar fi problema, in final, ci ca si dupa ce i-a omorat pe toti, tot crede ca "a facut bine".

De unde si degringolada politica a momentului, fiindca sunt niste genii acum prin social media care (sa luam tot exemplul de mai sus) nu pricep ca in stanga sunt 10 voturi care se obtin usor, iar in dreapta unul care se obtine mult mai greu decat cele 10.

Deci, revenind la intrebare, ma deranjeaza ca daca pana acum treceam pe la Romana fara sa stiu cati nebuni sunt in jur, ca nu tipau in gura mare, acum nu mai am cum sa aflu lucruri decat trecand prin perdeaua asta de urlete, fara sa comentez. Iar daca ii confrunt si le cer sa nu mai urle asa, brusc devin nedemocrat, abuziv, misogin sau hater.

Asta cred ca e dranjul cel mai mare: ca atunci cand toti tipa, eu trebuie sa-mi tin gura si sa zambesc. Din cand in cand mi-ar placea, de ce sa va mint, sa dau cate un cap in gura cate unuia. Da, asta mi-ar placea sa fac, cateodata, cu politete: permiteti-mi sa va f... una peste bot, maestre.

 

Greseli de eticheta. Reprosuri

Imi pare rau, dar eu nu fac greseli. Am facut una, mai demult, dar asta din cauza ca eram mai mic de statura si nu vedeam asa departe.

 

Ghid personal

Da, in principiu am, dar tine de o lume ideala, nu se poate pretinde asa ceva, azi. O sa sar peste cele evidente si, ca sa adaug continut valoros ghidului vostru, o sa va spun 3 reguli mai ciudate.

Prima ar fi sa nu mai vorbim asa de mult despre noi insine, ci mai mult despre altii.

A doua ar fi sa nu mai vorbim asa de mult despre altii, ci despre evenimente.

Iar a treia, ca sa rotunjim capitolul, ar fi sa nu mai vorbim asa de mult despre evenimente si oameni, ci despre idei. De preferinta ale noastre. Da, asta poate fi despre noi, nu despre ceilalti. Ce idei avem.

 

Formule de salut

Eu vin, totusi, dintr-o epoca in care oamenii mai si reparau lucruri, nu doar cumparau altele noi :) Asa ca, da, folosesc tot felul de formule, dar mai degraba din respectul pentru mine si pentru text, adica daca te-am tinut 2 minute sa iti spun ceva pe mail, atunci, sigur, la final, trebuie sa-ti dau si o bombonica, un desert.

Cred ca cel mai des lucru pe care il utilizez eu, ca marca personala a comunicarii virtuale, e sa despart in paragrafe, pe idei principale, un text. Mai folosesc des s.t. ca semnatura, desi nu e nevoie, ca sa adaug un fel de seriozitate comunicarii, e un fel de "i mean it". Si ma stradui sa il folosesc cat mai des pot in varianta "<3 s.t.", atunci e de bine.

 

Schimbari

Oamenii nu cred ca isi dau seama, dar eu cred ca principalul aspect care a "pre-format" comunicarea online e ca initial "pe net" erai anonim, puteai "sa-ti dai drumul", cum se zice, sa fii agresiv si strident, fara consecinte.

Era ca atunci cand ajungi intr-un oras nou, unde nu te cunoaste nimeni, intr-o vizita de 2 zile, si poti (mai ales daca esti dezaxat) sa faci ce-ti trece prin cap, ca acolo ramane.

Iar asta face ca si azi, cand nu mai esti deloc anonim, majoritatea oamenilor "sa se dea altcineva", adica sa proiecteze social o personna dezirabila pentru ei, nu neaparat cea "reala". Asa ca vedem multe fake-uri azi, oameni falsi, initiative - deci - false, proiectii ideale ale unor oameni despre ce pot ei sau ce ar face daca ar putea... De aici si sentimentul ca mobilizarea e imposibila, ca nimeni nu face nimic, ca toata lumea (decat doar) vorbeste. Si stiu ca nu e adevarat, incerc sa nu uit asta.

Ce a aparut in loc e o capacitate incredibila de a pune in capul foarte multor oameni, simultan, o informatie sau o perspectiva. Stim instantaneu cand X a facut ceva sau cum se comporta pisicile la cutremur (cu parere de rau aflu ca nu prea fac ce trebuie sa faca). E si foarte bine, si foarte rau. De exemplu: cati dintre voi creati continut? Scrieti pe un blog, pe un site, o analiza, dovezi ca X a facut cele spuse? Va spun eu: sub 1%. Un om dintr-o suta.

Ceea ce creeaza premisele unei manipulari fabuloase: nu mai aflam un lucru, de cele mai multe ori, dintr-o sursa credibila, ci dintr-una cu multe clickuri. Si aproape nimeni nu verifica sursa initiala a unei informatii. Cu un milion de euro poti scoate oamenii in strada, de bucurie ca a murit Iliescu... pentru cateva zile: cred ca ati vazut cu totii super-hoax-uri care au schimbat pentru ceva vreme o realitate, chiar si pentru cateva ore.

 

Comunicarea pe net

E un fel de bal mascat feat. sambadrom in care nu conteaza prea tare ce ai facut in viata, ci ce faci atunci. Pentru artisti e ok. Pentru majoritate, insa, e dezastruos. Afli mai mereu ca nu esti suficient de interesant. Si atunci, guess what: ori sunt altii de vina, ori - sigur - nu tu. Poate crea tulburari. Si mai mult trafic. Si lipsa de politete :)

 

Conversatiile cu necunoscuti

Nu prea ma lasa mama sa vorbesc cu necunoscuti.

 

Fobia vorbitului la telefon

Cred ca de multe ori asta face parte din brandingul personal. Are de-a face cu ce ziceam mai sus: lots of fakes. Eu raspund si la numere necunoscute, mereu am raspuns. Plus ca afli lucruri foarte interesante, in majoritate legate de Forex si despre cat de minunat merge bursa, de la niste oameni care tipa tot timpul la tine si care nu au deloc simtul umorului.

PS daca in final aflati ca e alta cauza, una mai obiectiva, mai "da vis", sa imi spuneti si mie. E destul de obositor sa raspunzi mereu la telefon :)

 

Cat de des iti verifici telefonul

Ok. Ca sa vedeti ce om curios, chiar am si numarat intr-o zi, anul trecut. Am folosit telefonul de 164 de ori. Nu am perioade de "detoxifiere" ci, mai degraba, niste flow-uri diferite, in functie de perioada.

Am avut o perioada de twitter, una de poze, alta de scris, alta de activism, una de politica, perioade in care nu raspund deloc la commenturi, perioade in care raspund la toate... in functie de stare.

 

Obiceiurile surprinzatoare ale semenilor

Ma surprind mereu cei ce nu au atentie distributiva, sincer. Aia care nu pot sa mai auda nimic daca vorbesc deja pe telefon cu cineva sau care nu aud ce se intampla in jur cand au deschis un chat de whatsapp. Habar n-am de ce. Dar mi se par fascinanti. Si incerc sa ii cunosc mai bine.

 

Prezenta in online: efecte personale

Mie mereu mi-au placut astea, new media etc. Ca exemplu, primul om de "digital" a aparut la FRIENDS in 2005, am cont de Facebook din 2007. Mi-a afectat viata, cumva, dar cred ca mai degraba in sens pozitiv.

Am cunoscut persoane foarte misto, cu care intai am comunicat in social media: Novac, Zainescu, partenerul meu de la ex-marketizator, acum omniconvert.com, Valentin Radu. Pe "colegu" Doru Panaitescu, pe multi altii.

Deci am putea spune ca mi-a facilitat comunicarea cu lumea. Dar si cu oamenii din jur mi-o afecteaza... de exemplu, nu pot intelege sub nicio forma cum unii din colegii mei de la FRIENDS \ TBWA (putini) nu ma urmaresc pe Facebook, desi lucram deja de un an-doi impreuna.

Caut sa inteleg de ce. Imi imaginez ca au nevoie de o anumita intimitate, asa ca nici nu le dau invite :) Uite un exemplu din apropierea mea, deci. Asta ca sa nu mai zic ca neavand televizor de 15 ani, "prezenta in online" m-a ajutat efectiv sa ma dezvolt dintr-un cartof de canapea intr-un soricel de search. Not bad, right?

 

Brandurile si eticheta nescrisa a online-ului

Una dintre cele mai magulitoare si politicoase intrebari ale acestui interviu. Multumesc frumos. Am sa-mi permit sa raspund in aceeasi nota: brandurile nu se impiedica. Brandurile nu exista. Brandurile suntem noi.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Friends\TBWA

Why work with an agency like FRIENDS\TBWA Bucharest? DisruptionⓇAlmost everyone in the business world knows about disruption, talks about disruption or wants to try it, sooner or later. Well, it’s maybe time... vezi detalii »

Dosare editoriale

Companii

Branduri

Subiecte

Sectiune



Branded


Related