Sa vorbeasca despre sine si atat lui Vlad Moldovean ii e peste mana. Dar cand vine vorba de work-ul lui, nu se impotmoleste.
Cu toate astea, am aflat ca e genul de barbos care-si periaza podoaba faciala in fiecare dimineata. Probabil in baia de langa camera lui, care ii serveste drept studio. In liceu cocheta cu coding-ul, muzica, scrisul si fotografia. Ghiciti cine a castigat.
Are deja 10 ani de bibilit in Photoshop, spune ca face asta pe bune doar de doi. Pentru ca de-atunci au inceput sa-i placa si lui fotografiile pe care le face.
Si-a cumparat primul DSLR, a facut un curs de fotografie, a invatat retouching, istoria artei si putina anatomie si-a inceput treaba. Ii place fotografia fashion. Are un obiectiv cu care surprinde misto modelele, dar si spectatorii, atunci cand le spune ca e scos din fabricatie din 2002.
Background
Despre mine, pe scurt: primul lucru pe care il fac dimineata este sa imi periez barba, ma pricep la tech, am terminat un liceu de informatica in care nu am invatat nimic, am incercat 2 facultati si m-am lasat de amandoua, dormitorul meu e mai mult studio foto, stau cu nasul in photoshop de vreo 10 ani, am fost publicat in State dar niciodata in Romania, intotdeauna cand editez am muzica pornita, m-am apucat de fumat din cauza unui set foto la care lucram si am sters paragraful asta de 3 ori pana acum.
Intotdeauna mi-a fost greu sa fac un sumar al experientelor mele. De cand ma stiu nu a existat ceva, fie el hardware sau software, in fata caruia sa ma dau batut sau pe care sa nu reusesc sa il stapanesc fara probleme, asa ca am ales un liceu de informatica si a fost o alegere foarte buna (#irony).
Cea mai buna parte din liceu a fost ca a cerut foarte putin de la mine si mi-a lasat foarte mult timp liber. Si impreuna cu sutinerea mamei mi-am facut putin cam mult de cap. Asa ca astazi dormitorul meu este un studio foto cu un pat si un sifonier in el. M-am dedicat integral fotografiei si incet-incet incep sa fiu recunoscut la nivel international pentru munca mea.
De ce fotografie?
Turning point-ul a fost in liceu, cand dupa o serie de dezamagiri din partea sistemului educational am inceput sa virez dinspre coding inspre zona multimedia cu care cochetam de mult timp dar niciodata nu am aprofundat vreuna din ramurile ei. Dar in liceu le-am incercat pe toate cate putin.
Mi-am cumparat o chitara electrica, am lucrat ca techno-redactor la revista scolii, am editat mai multe videouri cu diverse ocazii si nu in ultimul rand mi-am cumparat primul aparat DSLR si am urmat un curs foto.
Si cam de aici a pornit totul. A durat cativa ani pana m-am prins cu ce se mananca si ca de fapt nu trebuie sa stii doar sa setezi camera. Intre timp m-am indragostit de munca in studio si de lucratul cu lumina artificiala si photoshop.
De cand fotograf "pe bune"?
As spune un an jumate spre doi, cam de atunci sunt multumit de calitatea imaginilor pe care le produc. Perioada mea de experimentare se apropie de sfarsit si incep sa imi caut un job in domeniu.
Anul acesta am lucrat la prima mea campanie de publicitate si am avut un editorial publicat intr-o revista din State.
De altfel,“pe bune” este foarte greu de definit. Ca sa ajung in punctul asta, eu am investit cam 4 ani din viata. Am invatat retouching de la cei mai buni din domeniu, social media marketing, istoria artei, cromatica, estetica si chiar si niste anatomie.
In timp am invatat ca progresul sta in dezvoltarea ochiului si a simtului estetic, nu in uneltele si tehnicile pe care le folosesti.
Bucuresti versus Brasov?
Brasov for now, Bucuresti, cel mai probabil, next stop. Am mai incercat o luna in Bucuresti acum 2 ani participand la un training pentru admiterea la UNarte.
Concluzia a fost ca imi place Bucurestiul dar nu pot sa fac mare lucru fara linistea si studioul de acasa.
Cautarea modelelor si filtrarea propunerilor
Sunt intodeauna in cautare de noi colaborari. Imi e foarte usor sa lucrez cu oameni creativi si cateodata un photoshoot ajunge sa se simta ca o cafea cu un prieten, doar ca dupa ce pleaca modelul eu inchid usa si ma afund in photoshop pentru cateva zile.
De obicei am in cap o imagine exacta a ceea ce vreau sa fac. Imi aleg modelele in asa fel incat sa fie cat mai aproape de idealul din capul meu; iar pentru diferenta compensez in post procesare.
Cea mai misto fotografie comandata
Cred ca poza asta dintr-o campania Prigat.
Si cea mai misto fotografie personala
Asta e mult mai greu de spus. Ca artist te cam indragostesti de ultima creatie pana o faci pe urmatoarea. Momentan favorita mea e asta:
In afara de fashion, catre ce alte tipuri de fotografie?
Scopul meu e sa creez arta si stiti cum se spune: “art should comfort the disturbed and disturb the comfortable”. Am multe imagini care au in spate experiente personale, sau prin care incerc sa atrag atentia privitorului asupra unor probleme pe care le remarc in jurul meu.
Fotografi urmariti
Benjamin Von Wong este numar 1 in preferintele mele. Am autograful lui inramat pe perete. Ma fascineaza ce face tipul asta pentru ca imaginile lui intotdeauna te fac sa spui "WOW".
Urmeaza Julia Kuzmenko de la Retouching Academy, care in acelasi timp este un mentor foarte bun si o fotografa excelenta. Si ultimul pe care vreau sa il mentionez este Jake Hicks.
Von Wong
Trendurile in fotografie si influencerii aferenti
Eu unul nu cred in trenduri la nivel general, sunt foarte multe comunitati in domeniul foto si in fiecare, idealul fotografic este altul.
Din ce am observat eu, daca vrei sa fii influencer in lumea foto trebuie sa vorbesti despre cele mai basic stuff over and over again. Ceea ce mie mi se pare o prostie, dar nimeni nu vrea sa auda despre cum pentru o imagine buna se lucreaza cu orele.
Diferenta intre un amator si un profesionist?
Sunt foarte multi amatori, dar nu e neaparat un lucru rau. Oamenii isi ocupa timpul liber, magazinele fac vanzari, e o industrie pana la urma. Doar ca surpriza: echipamentul nu te face fotograf. Partea buna este ca in aceste momente exista resursele necesare online ca sa poti sa devii un fotograf foarte bun, trebuie doar sa vrei sa le cauti.
Am avut un moment absolut genial in primavara, cand, dupa ce mi-a fost publicat editorialul in SUA, cei de la nikonistii au preluat povestea si cand vorbeam cu ei despre ce echipament am folosit, interlocutorul meu nu intelegea ce obiectiv am, deoarece modelul pe care il folosesc este scos din fabricatie din 2002 si de atunci au aparut multe alte versiuni.
Planurile si jobul ideal
De 6 luni, barba mea lucreaza in secret la un proiect personal intitulat “Analog girls”. Despre continut nu pot sa va spun prea multe pentru ca as strica surpriza, dar este cel mai tehnic proiect la care am lucrat pana acum si vine cu o abordare complet diferita fata de portretele pe care le realizez in mod curent.
De curand mi-am pus in cap sa ajung sa lucrez pentru Sephora, imi place stilul lor vizual, imaginile fiind pline de culoare si energie.
Jobul ideal in vizunea mea ar fi cel mai probabil intr-o agentie, cosiderand faptul ca stilul meu fotografic se rezuma la a crea imagini din concept si nu la a crea amintiri.
