Sunt anumite lucruri despre care e destul de dificil sa vorbesti. Sau sa le faci amuzante. Si, spre deosebire de oamenii obisnuiti, creativii nu au dreptul sa taca. Trebuie sa se implice in conversatie. Daca au un cont cu carnati, de exemplu, trebuie sa vorbeasca despre carnati.
Poate ei ar vrea sa vorbeasca despre balet, neomodernism, ultima teorie a lui Chomsky, sa il reinterpreteze pe Shakespeare. Si, daca vor, pot sa o faca, de ce nu. Atata timp cat exista si mezeluri.
Am tot scris de oamenii de social media de la Meda. Cand avem o zi proasta, intram acolo. Dam de un Lacul lebarelor sau niste tobe care interogheaza existenta umana.
Ne-am gandit sa le adresam si cateva intrebari in legatura cu ce fac. Unii numesc procesul lor creativ trolling fin. Altii, arta confuza. In spatele tastaturilor care deconstruiesc sunca fina, i-am gasit la Propaganda pe Alex Macsoda (Art) si Andrei Dragota (Copy).
Ne-au raspuns cu acest motto: “Noi nu vrem sa facem Social Media. Noi facem Social Meda.” Le-am spus ca pagina Meda este una de meme-uri. Si s-au bucurat. Ei au o alta definitie: Facebook-ul Meda e un fel de "stirile de la ora 5”, doar ca funny. Si de la ora 1.
Cum au ajuns aici, ce zice clientul, culisele strategiei de comunicare:
Pe contul Meda
Macsoda: De un an.
Dragota: De vreo 4 ani si ceva.
Prejudecati vizavi de categorie
Macsoda: In general nu plecam la drum cu prejudecati, indiferent de categoria pe care urmeaza sa lucram. In plus, o reclama la un salam cred ca are mai multe sanse sa iasa mai amuzanta decat una la o limuzina super bengoasa, sau la niste taitei cu o traditie de 130 de ani. Cel putin in capul meu, are. In timp, clientul a devenit mai indraznet, iar noi am prins mai mult elan.
Dragota: Cred ca atunci cand am inceput sa lucrez pe brandul asta nu aveam decat un singur sentiment pentru orice fel de proiect: entuziasmul de “MAMA, MAMA”.
Ce mi se pare destul de tare e ca, cel putin cu ultima campanie si tot ce s-a scurs din ea, iar am entuziasmul ala de “MAMA, MAMA”.
Strategia de comunicare a brandului, overall
Macsoda: Strategia din social media e putin diferita de ce faci pentru TV sau outdoor. Oamenii cauta altfel de continut pe facebook. Cu alte cuvinte, daca esti dragut si corect, fuge internetul pe langa tine.
Si cum nu puteam sa facem politica, unde aparent toata lumea e experta, am zis sa incercam sa amuzam oamenii, ca la capitolul asta noi stim ca stam bine. Facebook-ul Meda e un fel de "stirile de la ora 5”, doar ca funny. Si de la ora 1.
Dragota: Cred ca strategia s-a stabilit ”on the go”. Dupa ce ne-a iesit campania de TV, ne-am dat seama ca e o paine de mancat cu Viorel si l-am dus si in online, initial pe medaland.ro, apoi pe Facebook.
Daca e sa vorbim doar despre Facebook, cred ca Macsoda a zis-o cel mai bine: ”pofta vine razand”. Avem si alternativele ”carnati si caterinca”, ”mistouri si mezeluri” si tot asa.
Dar, serios, cred ca ce e cel mai important la pagina Meda este ca isi da seama ca e pe Facebook.
Clientul
Macsoda: E la fel de deschis ca si noi. Ba mai mult, uneori ne uimeste, cand i se pare ca unele dintre postari sunt prea “cuminti”. Deci nu ne plangem.
Strategia am construit-o impreuna si s-a imbunatatit in timp. A si luat nastere ca un experiment social media, ce-i drept, ca nu prea stiam cum o sa reactioneze lumea. Stiam in schimb ca daca nu o sa functioneze o putem abandona si putem sa incercam linistiti alta abordare. Internetul e deschis in astfel de situatii.
Cred insa ca cel mai important lucru din povestea asta e ca ni s-a permis sa si gresim, sa incercam pana ne iese bine.
Dragota: Discutia initiala ”hai sa facem si Facebook” a pornit de la o premisa clara, cu care toata lumea a fost de acord: ”ori bagam multi bani in Facebook ca sa facem reach, ori facem totul mai amuzant, ca sa facem reach din share-uri si alte cele”.
Pana la urma am facut totul amuzant si am bagat si niste bani in boost-uri, ca altfel nu merge treaba. Evident, asta nu inseamna ca daca bagi bani la boost ti se duce post-ul. Tot din share-uri traieste o postare. Si lumea da share doar la lucruri care aduc like-uri.
Libertatea e surprinzator de mare si pentru asta ridicam un crenvursti in semn de noroc spre Mihai Dinculescu, Directorul de Marketing de la Meda. Sa ne radem mult si in 2017!
Avantajele si limitele online-ului pentru un brand de mezeluri
Macsoda: Cred ca un brand de mezeluri e la fel ca oricare alt brand in online. Important e ce poveste naste fiecare pentru brandul pentru care lucreaza. In cazul nostru, Facebook-ul ne ajuta sa oferim mult content nou, lucru pe care nu ai cum sa-l faci in offline, de exemplu. Asta nu inseamna ca nu exista un fir rosu intre online si offline: carnaraie si hohote de ras.
Zicea cineva in comentarii ca e ca o pagina de meme-uri. Sincer, ne-am dori mult asta.
Dragota: Cred ca nu exista neaparat avantaje si dezavantaje ”by default” doar pentru ca esti un brand de mezeluri. Cred ca avantajele ti le faci singur pe online.
Poate un avantaj asa mai pragmatic si business-oriented ar fi ca poti sa faci postari individuale cu aproape tot portofoliul de produse Meda.
Idei si inspiratie sa fie, ca produse avem.
Primele reactii
Macsoda: Am avut reactii pozitive inca de cand am lansat pagina. Daca e amuzant, lumea rade. Au inteles mai greu ca asta e de fapt campania, respectiv ca o portie buna de ras poate sa-ti faca foame.
Intre timp, fanii au revenit pe pagina si au prins firul povestii. Oamenii rad cu noi sau de noi. Ambele variante imi sunt pe plac, atata timp cat ramane ceva dupa povestea asta: in cazul nostru engagement.
Am surprins tot felul de discutii intre tot felul de oameni, de la tineret de liceu la scriitori, fotografi, etc. Si nu toate pozitive, evident. Mi se pare tare ca pagina asta naste discutii de orice natura pentru ca in final se transforma, toate, in brand awareness si, sper, in vanzari.
Dragota: Au variat de la ”ce e asta?” la ”ce fumati?”, trecand pe la ”haha”, ”ce tare!” si ”voi nu sunteti normali”. Altii au zis ca ar trebui sa primim o marire de salariu. Juriul inca dezbate...
Dar ne-am dat seama destul de repede ca orice am zice si orice am face, tot n-o sa-i multumim pe toti si tot timpul o sa existe hateri si carcotasi, asa ca am renuntat la ideea de a nu mai supara oameni cu postarile noastre.
In schimb, de vreo luna si ceva parca am intrat deja in mainstream, parca lumea a inceput sa se prinda ca totul e o gluma cu gust si parca nu mai primim chiar atat de mult hate, desi postarile sunt din ce in ce mai Meda.
Riscuri, sensibilitati
Macsoda: Cand vorbesti cu foarte multa lume te astepti ca acolo unde unul se distreaza de mama focului, altul sa se simta insultat. Nu ai cum sa previi lucrurile astea. Incercam totusi sa avem un ton neutru si sa nu cautam senzational de dragul senzationalului. Nu vrem crenvusti responsabili social.
Dragota: Nu cred ca se poate pune problema de ”riscuri si dezavantaje”. Ce-i frumos la Facebook (si asta e o alta chestie la care am convenit de la inceput) e ca iti permiti sa mai si gresesti.
Asa iti dai seama ce merge, care e de fapt target-ul, cum ar trebui spuse lucrurile, care e tonul paginii tale si asa mai departe.
La nivel de sensibilitati, poate ca incercam sa nu ne legam de cele mai tabu lucruri (nu cred ca are rost sa dau si exemplu), dar incercam constant sa vedem pana unde se intinde linia asta pe care o tot sarim din cand in cand.
La nivel de atuuri, nu stiu. Poate ca e cea mai amuzanta si absurda pagina de brand de pe Facebook care sa si aiba local flavour, nu doar adaptari.
Imnul crenvurstilor, dansul lebarelor
Macsoda: Au venit la fel ca si celelalte idei. Ne-au venit mai multe, am pastrat ce ne-a placut, le-am prezentat intern, dupa aia la client si i-am dat inainte. Avantajul nostru e ca ne-am facut “un banc de lucru” in agentie pentru facebook-ul Meda si cum ne vine o idee o si schitam, sa vedem cum ar arata. Ideile le testam la birou, cu colegii, si dupa aia acasa, cu cine avem pe-acolo. Si cu prietenii apropiati, dar mai rar.
Dragota: Nu stiu. Context + moment de inspiratie + exagerare publicitara + absurd + moment de introspectie. Sau cu totul altfel.
Nu exista vreo reteta. Cand mai prindem cate o pauza de la alte lucruri, ne gandim la ce-am mai putea sa facem pentru Meda si daca ideea care ne vine ne face sa pufnim in ras, atunci mergem cu ea mai sus si o prezentam. Daca se rade si pe verticala, si pe orizontala, atunci avem o postare.
Nu e valabil pentru toate postarile, dar in general cam asta e procesul: discutii – revelatie – ras – povestit – ras – trimis la client – ras – munca – postat – asteptat – ras – verificat insights – ras – verificat cifre – ras – urmatoarea postare.
Cea mai populara postare
Macsoda: Lacul Lebarelor.
Dragota: Lacul Lebarelor. Desi voi l-ati redenumit “dansul lebedelor” si nu inteleg de ce :)
Evolutia brandului in cifre
Macsoda: Cred ca Dragota are un raspuns (desi nu al lui) mai pertinent decat as putea eu afla.
Dragota: Nu prea ma pricep la cifre, am intrebat o colega de pe social si mi-a zis ca pagina, din august pana acum a ajuns la 10.000 si ceva de fani, fara prea mare buget de promovare.
Ca postare individuala, cea mai ”share-uita” are pe undeva pe la 120.000 organic reach. Daca asta e mult sau putin, las expertii sa-si dea cu parerea.
Trolling-ul fin si criticile
Macsoda: As vrea sa cred ca trolling-ul e o bucata din campania Meda, nu ca in asta consta in sine campania.
La trolling fin as inscrie “Lacul lebarelor", care a circulat in paralel cu spectacolul "Lacul lebedelor", al carui poster il vedeai pe toate gardurile in decembrie. Si poate “ Singur la masa", dar varianta din decembrie, repostata.
La capitolul critici, daca nu sunt de genul “carnatul ala arata fix ca o p@#a” si au ceva de zis, le lasam.
Dragota: Eu as pozitiona pagina Meda ca un test Rorschach, dar cu carnati.
Daca asta e trolling sau nu, nu stiu, dar simt ca modul in care un om reactioneaza la postarile noastre spune foarte multe despre relatia lui cu lumea exterioara si, implicit, cu noi.
Referitor la critici, depinde ce critici. Daca sunt gratuite, rautacioase si obscene, le cam dam hide. Daca sunt argumentate si de bun-simt, le lasam.
