Il stiti ca regizor de filme precum "Pescuit Sportiv", "Best intentions" sau "Ilegitim". Sau, daca scurtmetrajele sunt otrava voastra, poate ca "Arta" sau "Excursie" va suna mai cunoscut. In orice caz, tipul cu si despre care vorbim astazi face din parte din valul ala nou de regizori despre care tot pomenesc televiziunile de stiri: Adrian Sitaru.
Adrian a inceput cu calculatoarele si cu muzica pana sa-si dea seama care-i acel "ceva capabil sa il "acine pe interior", cum spune el mai jos. Responsabil cu aceasta schimbare de macaz a fost Federico Fellini. Mereu, mana lui Fellini.
Ultimul proiect al lui Adrian, "Fixeur", va avea premiera in ianuarie. Pana acum, filmul a fost in competitia oficiala la Tokyo International Film Festival, asadar, sigur ca vorbim in randurile de mai jos si despre festivaluri.
A, si nu uitati! Pe cat posibil, daca nu e ploaie si nici vant, incercati sa inlocuiti "hai sa luam un film" cu "mergem la un film!".
Inceputurile lui Adrian Sitaru
Trecerea de la IT si muzica, la regie si scenaristica astazi s-a intamplat dupa ce, la Timisoara, am avut ocazia sa vad primele filme de arta, sa le zicem asa, desi nu-mi place termenul. Adica filme de regizori ca Felini, Tarkovski, Bergman, etc. Am simtit ca vreau si eu sa fac asta, mai ales dupa ce am inteles mai bine ce este si ce face un regizor.
Inceputul meu in regie nu e cu nimic deosebit fata de cel al oricarui tanar de atunci, dar si de acum. Este foarte greu sa debutezi. Era poate chiar mai dificil pentru ca sistemul era si mai corupt. Adica, de fapt, nu aveam nicio speranta in sprijinul institutiilor.
Ceea ce a fost bine, pentru ca cu "Pescuit Sportiv" nici nu am aplicat la CNC, mi-am propus sa-l fac de unul singur fara bani, cum faceau altii, de fapt, si prin tari mai bogate.
A iesit bine, iar premiile, festivalurile au inceput sa ajute sa fiu mai vizibil. Despre frustrari si dificultati, a fost ceva mai mult.
Dupa ce am terminat Universitatea Media, au fost cativa ani cand nu am facut nimic. Dar nu asta e raul cel mai mare, ci faptul ca s-a ivit posibilitatea unui job la prima telenovela romaneasca si deci si dilema morala: pai ce-am visat si ce naiba fac?!
Dar m-am bagat si nu-mi pare rau deloc, recomand oricui: pentru ca pe de o parte am invatat un sistem extrem de diferit de orice, am cunoscut actori dorinici si ei sa faca altceva - si, nu in ultimul rand, am castigat bani ce i-am folosit pentru "Pescuit Sportiv".
Un fel de prostitutie de artist, de ce sa nu-i spunem asa. Pericolul este, cred, atunci cand intri intr-un astfel de sistem, este sa nu mai poti iesi. Te obisnuiesti cu viata buna si bani, iar in cinema, poti avea multe premii, respect, insa cu greu se intampla sa-ti gaseti usor bani pentru urmatorul film. Este valabil si la case mari.
Despre "Fixeur"
Povestea (n.r. un tanar absolvent de Jurnalism pus in fata unei dileme morale cand intalneste cu ocazia de a scrie despre doua prostituate repatriate din Franta) a fost inspirata dintr-o intamplare reala a lui Adrian Silisteanu din vremea cand lucra la AFP Romania, inainte de a deveni director de imagine.
Claudia Silisteanu l-a scris propriu-zis, eu am colaborat, iar la multe discutii a participat si Razvan Radulescu in calitate de consultant.
Provocari
Finantarea. Sprijinul CNC a fost unul ridicol de mic, de aproximativ 60 de mii de euro, trebuie spus ca din cauza unor reguli aiurea si nu a unor oameni. Nici din afara tarii nu am putut atrage prea mult, desi proiectul a avut un feedback foarte bun.
Am si amanat la un moment dat filmarile, cu gandul ca va trebui sa renuntam la proiect daca nu vom avea minimul necesar pentru a nu compromite filmul.
Fetivalurile de film si inscrierile
Strategia se face impreuna cu distribuitorul international, daca exista. Altfel, ne ocupam doar noi, care suntem si producatorii filmului. Festivalurile se aleg dupa o regula simpla, cred ca toti fac asa. Se inscrie filmul in ordinea descrescatoare a prestigiului festivalului.
Cum iti alegi subiectele?
Subiectele le aleg in mine, in final. Sunt propriile dileme si intrebari fara raspuns ale comportamentului meu si, prin extrapolare, a comportamentului uman. Inspiratia... nu stiu, cred ca exista sau nu. Daca ar cunoaste cineva unde se gaseste, cred ca ar fi miliardar, deci sa intrebam niste miliardari, mai degraba :)
Despre cinematografia romaneasca
Avantajul cert este ca exista un fond de sprijinire a filmelor. Multe tari, chiar mult mai bogate si dezvoltate, nu au asa ceva. Problemele, ca in mai toate ramurile cu conexiune la fonduri institutionalizate din Romania, sunt corputia, legea si regulile facute de multe ori nu ajuta in mod real proiectele bune sau fac dificil debutul unor regizori si producatori debutanti.
Ceva s-a schimbat in bine recent, cu un OUG pe ultima suta de metri. Dar tare mi-e teama ca, in functie de cine va urma la guvernare, ca se va duce totul asa cum a venit.
Lucrurile bune prind greu radacina intr-un sistem bolnav, asa cum si medicamentele cele mai bune nu mai prea fac fata la un organism de prea mult timp bolnav, ca sa nu zic putred. (termin de scris articolul luni, dupa alegeri, si tare mi-e teama ca totul se va duce pe apa duminicii de ieri).
Mai este realismul romanesc la moda?
Eu nu as numi realismul romanesc la moda, realism au si alte cinematografii din lume. As numi cinema-ul romanesc, si chiar daca este realism, are ceva particular.
Iar daca mai este la moda, bineinteles, uitati-va putin doar la cate filme romanesti au fost la Cannes anul acesta si in general cum circula la festivaluri filmele romanesti.
Intr-adevar, este la moda in festivaluri si printre critici, insa nu doar pentru filmele romanesti de aceasta factura este dificil sa fie vandute unei audiente largi, dar asta este o alta discutie.
Sistemul de invatamant - friend or foe?
Adica facultatile de profil din Romania? Nu prea cred ca sunt racordate la ceea ce numeste contemporan. Studentii insa fac diferenta, ei se pot racorda mult mai usor datorita tehnologiei si informatiei ce se gaseste atat de usor si gratis acum.
Recomandari
Nu fac topuri. In primul rand ca vad destul de putin fata de ce se produce, nu sunt in stare sa acopar nici macar jumatate din filmele romanesti. As putea spune deci ce mi-a placut din ce am vazut: "Toate fluviile curg in mare" de Alexandru Badea la scurt metraj si "Los Decentes" de Lukas Valenta Rinner la lung metraj.
Planuri de viitor
Dupa 2 lungmetraje si vreo 3 scurte in ultimii doi ani, imi vine greu un nou proiect. Idei sunt, dar nu o gasesc pe cea de care ziceam la inceput, sa ma macine cu adevarat in interior.
