Carmen Sterian lucreaza in advertising din 2000. FOSS Advertising, Violet Advertising, MRM Partners McCann World Group, Ogilvy Interactive, Saatchi & Saatchi Advertising Romania, Wunderman. A fost Account Manager, Client Service Director, Group Account Director si Head of Strategy. De curand, a pornit pe cont propriu. E strateg freelancer.
Problema e ca nu ii place conceptul de "freelancer". Pentru ca acum, la noi, invoca prea mult grija permanenta a banilor sau a lipsei lor. Ce conteaza pentru ea sunt timpul si relatiile. Zice ca relatiile sunt prima si singura noastra responsabilitate. Ele aduc profit, si uman si financiar, daca le gestionezi corect, cu atentie si respect.
Cu perspectiva noua – nu se mai duce la serviciu, ci se pune in serviciul altora –, lucreaza si pentru clienti mici sau mari, dar si pentru agentii. In relatia cu primii, rolul ei e sa tina fraiele eficient in relatia brandului cu cifrele interne si consumatorul. Cu agentiile, poate sa lucreze doar pentru un pitch sau pe termen lung, in functie de nevoi si viziuni.
Sa nu uitam ca suntem o industrie care da tonul si manipuleaza, iar asta inseamna mare responsabilitate strategica in ce/cand/cum/cat cerem si, mai ales, oferim noua insine, colaboratorilor si consumatorilor.
Experienta de agentie
Cred ca de fapt locurile de munca, adica locurile acelea in care stam mai mult de juma’ din zi, deci din viata :)), ne ajuta pe toti sa invatam despre relatiile pe care le avem: cu noi insine, cu oamenii, cu proiectele, cu lumea in care ne desfasuram. Cumva de-asta se si numesc “locuri” de munca, pentru ca sunt doar locuri in care tu alegi sa-ti aduci darurile pe care le ai pe hard, sa-ti descoperi alte daruri si preferinte pe masura ce cresti si ti le pui la treaba, in slujba ta si a celorlalti.
Esti la “serviciu” si la un moment dat iti dai seama ca oricum suntem toti unii in “serviciul” altora, ca fiecare are rolul lui si ca depindem unii de altii. Ca nu suntem mai smecheri cu nimic unii fata de ceilalti, nici tu ca angajator pentru ca platesti, nici tu ca angajat pentru ca-ti faci treaba bine cu talentul pe care il ai si esti platit pentru asta, si ca scopul este altul, mult mai frumos, mult mai simplu si “mult mai inalt” – vorba poetului. Sa ne facem vietile mai bune unii altora, maturatori sau astronauti.
Asta am stiut cumva dintotdeauna si mi s-a confirmat pe traseu, in toate agentiile si colaborarile. Relatiile te definesc. Relatiile definesc tot ce este. Relatiile sunt prima si singura noastra responsabilitate. Relatiile iti aduc profit, si uman si financiar, daca le gestionezi corect, cu atentie si respect. Daca nu, te ofilesti si mori :) si ca om si ca agentie si ca echipa client-agentie. Oricum.
Eu asta am invatat in primul rand, din tot ce-am facut pana acum, din echipele cu care am lucrat sau pe care le-am format si din exemplul angajatorilor: ca a gestiona resursele corect este strategic esential. Unde, insist, corect inseamna in respect, cu atentie si in beneficiul partilor, recte cu intentia corecta, si anume sa ne fie din ce in ce mai bine. Pare simplu.
Provocarea
Dar iata ca aici ni se arata o tema importanta a industriei in care lucram – agentii si clienti, practic o piata intreaga de oameni – si anume Valoarea. Pe ce punem valoare. Accent. Interes. Atentie. Energie. E ca mersul pe bicicleta: unde te uiti, acolo te duci.
Cei care au stiut din start ca a paria pe calitatea oamenilor bine alesi sa faca lucruri bine facute este varianta castigatoare si binefacatoare pe termen lung au ramas si au crescut frumos, au produs proiecte care sunt bine si fac bine. Sunt cei care au inteles ca am trecut si trecem printr-o criza de valoare care genereaza criza fiananciara, nu invers.
Sunt cei care si-au luat, s-au asociat si au pastrat in pozitii cheie specialisti bine platiti pentru timpul investit si experienta lor, oameni care la randul lor sunt o investitie pe termen lung, pentru ca de la ei au ce invata si cei tineri si cu salarii pe masura tineretii lor, oameni care, pe de alta parte, stiu sa ramana deschisi si sa invete de la cei tineri tot ce trebuie invatat, ca sa mergem mai departe.
Unii dintre ei sunt milionari :) , altii nu, dar toti se simt bine. Sunt putini, dar din ce in ce mai multi. Sunt oamenii care stiu sa creasca valoarea, ca si cum ar uda florile si nu degeaba. Toti ceilalti inca se mai chinuie cu excelul in fata. :)
Lectiile
Am invatat o lectie pe care incerc s-o practic si s-o dau mai departe: sa construiesc, simplificand, adica sa-mi respect si sa respect timpul, talentul si efortul celuilalt, sa aleg corect, cu inima cu cine ma asociez, si sa facem impreuna proiecte care contribuie la bunastare, nu neaparat la confort, pentru ca bunastarea este cea mai cautata satisfactie, iar satisfactia ne leaga si aduce profit pe termen lung.
In rest, bineinteles am invatat comunicare – 360, practicand – sper din ce in ce mai bine, din perspectiva fara de varsta “reputatia este marketing”.
Si pentru ca se pare ca am uitat, sa nu uitam ca suntem o industrie care da tonul si manipuleaza, iar asta inseamna mare responsabilitate strategica in ce/cand/cum/cat cerem si, mai ales, oferim noua insine, colaboratorilor si consumatorilor.
Perioada Wunderman
In Wunderman am “preferat” fiecare proiect, in afara de vreo doua, si au fost multe si faine. :) Sute de pitchuri. Este locul in care mi-am dat seama ca, daca vreau sa raman in aceasta industrie, ar fi bine sa raman pentru un scop – sa fac tot ce pot ca sa aduc strategic schimbarea dinlauntrul si cu ajutorul fiecarui proiect – adica fiecare proiect iesit din gandirea din spate si din mainile echipei sa aduca un plus de valoare, de calitate celui care-l “consuma” emotional. Pentru ca functional oricum alegi produsul pe care-l consideri de calitate.
Si am facut asta in ultimii 5 ani cu Jack Daniel’s True Spirit si a ramane authentic, inalt, demn, a-ti trai viata creativ, fara rigori si #lessordinary cu Finlandia, a aduce semne de recunostinta ca sa-mplinesti celui drag o dorinta cu Scandia, a munci jucandu-te, atat cat si invers, cu Microsoft, a alege democratizarea luxului ca sa mergi mai departe cu Ford, chiar si cu Marlboro si proiectul #cusuflet menit sa recunoasca local toti antreprenorii de succes si sa-i ajute pe altii sa se ridice. Am luat si Effie, am vandut si-n retele.
Frumos. A fost si este posibil sa mai fie, pentru ca Wunderman mi-a propus continuarea colaborarii pe proiecte si clienti.
Freelancer – a fi sau a nu fi
Apropo de continuarea colaborarii, nu am renuntat si nu voi renunta la strategie in agentii. Dimpotriva. Doar am deschis usile catre colaborari potrivite cu felul meu de gandi si a face lucrurile sa se miste.
Am decis, fiind fortata sa decid, ca motivul pentru care aleg sa nu fie doar siguranta unui salariu lunar, decat daca acest salariu justifica o colaborare echitabila si benefica prin natura proiectelor pe care le genereaza si care ar trebui sa aiba in centru eficientizarea resurselor – costurilor, pe de-o parte, si cresterea bunastarii consumatorului, din toate punctele de vedere, pe de alta parte. Asta se numeste, in lumea mea, retributie pe masura contributiei, si ea nu este neaparat fiananciara.
Nu cred in freelancing asa cum este el perceput acum, in acceptiunea generala simplista – ai o meserie in mana si produci neaparat si neselectiv, angajandu-te din cand in cand.
Cred ca freelancing-ul de acum presupune si invoca prea mult grija permanenta a banilor sau a lipsei lor. Daca oamenii sunt potriviti si proiectele sunt benefice, daca vii proactiv cu idei si solutii, castigand increderea, daca lasi colaborarile benefice deschise si costurile flexibile, banii vin, mai multi sau mai putini, dupa buget, ori se pot aduna din mai multe locuri, in caz ca unul zdravan si fix nu apare.
Mi-ar placea sa cred ca, la un moment dat, toata lumea isi va da seama ca de fapt face freelancing, sa-si asume responsabilitatea pentru asta si sa-si faca treaba. Oricum, cheltuim cat avem, asa ca mai bine simplificam :) si ne cheltuim timpul pentru lucruri care conteaza.
Asa ca freelancing pentru mine inseamna doar libertatea de a deschide usile de mai sus si de a alege sa colaborez eficient si potrivit, ba chiar si inovativ ca pozitie in organigrame: cand/cum/cat este necesar. A-mi folosi timpul eficient, astfel incat sa am timp si pentru o emisiune la radio sau o tabara de business sau un hub-camp generator de idei noi etc.
Mod de lucru: la client si la agentii
Colaborarea cu mine ca strateg poate fi pentru 3 zile. Asta inseamna ca pot acorda consultanta strategica oricarui client mic sau mare care este interesat punctual de un sfat in construirea unei identitati, de exemplu. Sau poate fi pentru cateva luni/ani, pentru construirea unui plan strategic de comunicare pe termen lung, o consultanta care sa-ti asigure firul rosu si consistenta indiferent cati directori de marketing schimbi, cu ce agentie lucrezi sau cati bani ai, daca ai, pentru asta.
Asta tie, ca si client, iti poate veni manusa ca investitie, pentru ca iti poate chiar scadea costurile cu agentia si, mai mult, iti poate imbunatati colaborarea cu ea, daca strategul pe care il ai lucreaza efectiv ca delegat de brand in/cu agentia respectiva, el stiind exact cum functioneaza o agentie, procesual si financiar.
Asta inseamna si imprietenire si cost potrivit si control si siguranta intr-o piata in care agentiile sunt schimbate mai des decat sosetele si pitchurile curg la volum maxim – semn de haos, inconsistenta si nevoie de solutii noi la situatii noi.
In conditiile astea, a avea un consultant strateg si-atat, care sa-ti tina fraiele eficient in legatura ta cu cifrele interne si consumatorul, este o inovatie in piata noastra. Asta daca e sa vorbesc despre colaborarea mea la client.
Daca vorbesc despre agentii, poate fi o colaborare scurta si eficienta pe un pitch sau o colaborare mid-term, ori part-time, pe unul sau doi clienti, ceea ce pentru agentie inseamna o plata ajustata la nevoi, iar pentru mine ca strateg, inseamna ca nu trebuie sa stau lipita de scaun am-n-am treaba, deci timp mai mult si pentru altele.
Sau mai poate insemna un parteneriat pe termen lung, dar un parteneriat de seniori cu aceeasi viziune, care sa genereze alte parteneriate, proiecte si bani. Totul in comunicare se face in echipa, ca doar de-aia e comunicare :)
Variante sunt multe, eu asa le vad, in cateva exemple, si le las deschise pe toate deocamdata, pentru ca viata mi-a aratat insistent ca ce credem ca vrem nu coincide neaparat cu ce avem nevoie sau cu ce este bine de facut la un moment dat.
Crezul
E un fel de angajare de brain stanga-dreapta, de minte-suflet, cum ar putea fi consilierul presedintelui, de exemplu :)) sau un avocat la care apelezi de cate ori este nevoie, cand e nevoie sau ti-l iei permanent, pentru ca are grija de interesele tale si asta ti se potriveste.
Un strateg, oriunde ar fi angajat, are grija de interesele tale de brand si companie, alaturi de echipa care se ocupa de toate celelalte.
E un fel de-a face lucrurile colaborativ, pastrand mobilitatea, pentru ca suntem in era ei, desi iesim greu din obisnuinta. E un fel de a face lucrurile pastrandu-ti autenticitatea, felul tau de a fi si functiona, de a lucra mana in mana si face to face cu cel care are nevoie de serviciile tale si cu care chiar te potrivesti, pentru ca, nu-i asa, la viteza cu care lucram, relatiile noastre sunt evident marcate de distantele reci impuse de mail, mesagerii si alte telefoane.
E un fel de-a pastra lucrurile simple, umane si functionale. Lucram unii in serviciul altora si avem un timp limitat pentru asta. Asa ca am face bine sa ne facem treaba bine si bine unii altora, fara a ne tine neaparat de scaune si functii.
Sa ne lansam serviciile, respectandu-ne si respectandu-le si altora timpul, deci banii, prin grija, atentie, prezenta. Sa alegem din suflet ce ni se potriveste si sa ne bem cafele multumiti, facand asta.
Schimbarea
Schimbarea mi s-a parut radicala pentru ca a fost o schimbare de perspectiva (vezi la serviciu vs. in serviciul).
M-am obisnuit altfel. Am iesit dintr-o rutina care imi oferea confort, dar care nu ma mai multumea. Asa ca am fost nevoita sa ma opresc si sa reconsider. A fost ca si cum ai da drumul la toata apa din lacul de acumulare: de curs curge, si curge liber si cu forta, doar ca rascoleste tot, pana se reaseaza in drumul ei. :) Poate sa te si faca praf, la o adica. :))
E coplesitor sa dai drumul la fraie. Facand asta, pentru a nu stiu cata oara, mi-am adus aminte ca nu tine de mine decat sa fac cel mai bine ce stiu eu sa fac, asa ca am pus pe hartie ce vreau eu din suflet sa fac, de fapt - simplu, realist, deschis.
Abia in momentul in care m-am relaxat si am vorbit deschis despre asta, lucrurile, oamenii si propunerile au inceput sa curga singure, ele spre mine, intr-o ordine pe care eu una n-as fi putut s-o prevad, planific sau aranjez cu mana mea. O ordine benefica mie si proiectelor in care chiar este nevoie sa fiu.
Lumea devine colaborativa din doar competitiva si fiecare isi primeste locul si oamenii potriviti, daca intentia este benefica si pastram totul simplu, realist, deschis. Asta cred eu acum, desi este posibil sa fie prea devreme pentru ce cred eu.
