[Producătorul de film] Gabriela Suciu: Producătorul este cel care dă unda verde unui proiect, așa că îl poate omorî din fașă. Tot el decide unde și cum pleacă proiectul odată ce e gata

Ni se tot confirma ideea ca producatorii de film de la noi formeaza o comunitate in care fiecare isi gaseste locul si in care se sustin unii pe altii (de exemplu, pentru seria asta, au existat si refuzuri, dar au venit la pachet cu recomandari de alti intervievati mai potriviti).

"Tocmai am observat anuntarea noii legi a cinematografiei, ceea ce face ca raspunsul meu la ultima intrebare sa nu mai fie de actualitate", mi-a scris Gabriela Suciu, rugandu-ma sa modific frazele in care vorbea despre ce si-ar dori sa se schimbe in industrie – stimulente fiscale care sa atraga finantari, printre altele.

Gabi Suciu (asa cum i se spune) are 29 de ani si lucreaza cu Elefant Film Romania. S-a format in UNATC, in care a lucrat mult – cand a terminat facultatea, semnase deja 30 de scurtmetraje. "Lumea e a mea" a fost primul lungmetraj pe care l-a co-produs, dar "Miracolul din Tekir" a fost turul ei de forta cu adevarat.

Din perspectiva ei, skill-ul unui producator e un cumul de skill-uri: viziunea de ansamblu, gandirea strategica si determinarea la nivel personal, dar si o vasta retea de cunostinte si contacte din toate domeniile.

Despre relatiile cu companiile internationale de productie si distributie, plus procesul de finantare, ne explica pe larg, mai jos, dar cam despre asta e vorba:

Procesul realizarii unui film este destul de indelungat, vorbim de o perioada de cativa ani, asa ca pentru o companie care are un business plan anual si care isi doreste niste rezultate de promovare imediate, implicarea financiara intr-un film poate parea complicata si neprofitabila. Iar pentru a avea beneficii fiscale, proiectul in care se implica trebuie sa fie finantat de Centrul National al Cinematografiei. Dar, pentru a aplica la concursul CNC, trebuie sa demonstrezi ca poti obtine 50% din finantare.

Formarea

Sunt multi factori care au contribuit la formarea mea de producator. Fiecare profesor, de la scoala generala pana la facultate, fiecare carte citita, fiecare film sau piesa de teatru vazuta, fiecare om intalnit pana acum au contribuit la formarea mea ca om si ca producator. Alegerile mele acum sunt suma tuturor experientelor personale sau livresti.

Bineinteles ca un mare factor in formarea mea a fost Facultatea de Film (UNATC) care mi-a oferit un mediu creativ in care sa pot intelege teoria care sta la baza realizarii filmului si, cel mai important, sa cunosc oameni cu care impartaseam aceleasi interese. Cred ca niciodata nu am invatat tot si e nevoie sa studiem in continuare, in special in domeniul acesta atat de subiectiv si schimbator.

In UNATC avem sectie de productie abia la masterat, dar fiecare student trece prin experienta de producator la propriile filme de scoala. Practica este foarte importanta pentru ca este un domeniu in care probabilitatile si neprevazutele sunt mult mai prezente decat teoria.

Trecerea la producator profesionist de film

Am avut norocul sa am niste colegi care mi-au oferit multa incredere si mi-au dat filmele lor pe mana, sa invat. Si nu am ratat niciun prilej. Cand am terminat facultatea, aveam peste 30 de scurtmetraje la care am lucrat si o mare parte din ele au avut un circuit festivalier destul de rasunator. Acest lucru mi-a oferit credibilitate, o carte de vizita, pentru ceea ce a urmat.

Momentul in care am simtit ca fac parte din industrie a fost cand proiectul lui Victor Dragomir, "Orasul fantomelor" [n.r. scurtmetraj], a castigat concursul de finantare a Centrului National al Cinematografiei.

Initierea in lungmetraj mi-am facut-o cu filmul de debut al lui Nicolae Constantin Tanase, "Lumea e a mea", dar turul de forta in productie a fost la co-productia romano-elvetiana "Miracolul din Tekir", regizat de Ruxandra Zenide.

Imi place ceea ce fac si nu ma dau in laturi de la munca, asa ca pentru mine totul a venit natural. Daca esti activ si prezent, lumea te recomanda. Iar noi avem o industrie mica. Vestile circula repede. Dar este important sa faci ceva initial pe forte proprii, nu sa astepti sa te invite altii.

Mixul de proiecte

In CV-ul meu pana acum predomina proiectele cinematografice, de la scurtmetraje la lungmetraje si de la fictiune si documentar la experimental. Dar am facut si reclame si videoclipuri. Evident, acestea din urma sunt mult mai profitabile. Atat ca venituri, cat si ca timp, dar nu se compara cu satisfactia de a-ti vedea filmul in sala de cinema alaturi de alte cateva sute de suflete. Televiziunea este un teren virgin pentru mine.

Genul nu este cel mai important in alegerea proiectelor. Dar trebuie sa imi placa si sa cred in ceea ce fac. Si sunt recunoscatoare pentru ca sunt in situatia in care pot sa imi aleg viitoarele proiecte.

Proiectul preferat

Fiecare proiect a venit cu provocarile lui. Am o deosebita afinitate pentru filmele de epoca, cu costume si decoruri complicate pentru ca ma obliga sa gandesc totul in functie de anumiti parametri. "Strung Love" a fost un astfel de caz, dar si "Miracolul din Tekir", pentru universul pe care l-a creat.

Diferenta la astfel de filme este ca nu te gandesti doar la ce trebuie sa pui in fata camerei, dar si la ce trebuie sa scoti pentru ca nu exista intr-o anumita perioada. Termopanele pun mari probleme in acest sens.

Ma uit si acum inapoi la "Strung Love" si ma surprinde cat de mult s-a realizat cu un minimum de resurse financiare. Imi plac echipele restranse, in care fiecare departament colaboreaza cu celalalt pentru a veni cu solutii creative. Atunci cand regizorul stie ce vrea si stie sa si exprime acest lucru, oamenii se mobilizeaza si fac ca totul sa se intample, uneori din nimic. Asta e magia filmului, se creaza un univers paralel, in care totul este posibil. Iar rezultatul il vede spectatorul pe ecran, iar carjele din spate si problemele de la filmare dispar. Filmul ramane.

Skill-ul principal al producatorului

Mi-e greu sa aleg un singur skill. E nevoie de un cumul… Viziunea de ansamblu, gandirea strategica si determinarea la nivel personal, dar si o vasta retea de cunostinte si contacte din toate domeniile.

Influenta unui producator

Producatorul este cel care da unda verde unui proiect, asa ca il poate omori din fasa. Tot producatorul este cel care decide unde si cum pleaca proiectul odata ce este gata. Fiecare decizie luata pe parcursul realizarii proiectului si ulterior, atrage consecinte. Asadar producatorul are o mare pondere in determinarea succesului unui film.

Criteriile de alegere a proiectelor

Imi plac proiectele care imi testeaza abilitatile, care ma scot din zona de obisnuinta si care aduc ceva nou sau ridica niste intrebari legate de lumea in care traim.

Legat de film, subiectul pentru mine este cel mai important. Apoi urmeaza abilitatea regizorului de a realiza acel subiect si viziunea sa.

Cum incepe un proiect

In Romania regizorii cunosc producatorii si atunci cand au un proiect ii abordeaza. E o piata mica. Pentru colaborarile internationale, exista piete de proiecte si de co-productie, unde participi la sesiuni de prezentari ale unor idei. E totul foarte organizat. Daca iti place ceva, stabilesti o intalnire. Cannes, Berlin si Sarajevo sunt cele mai importante festivaluri in acest sens pentru mine.

Cred in regizorii cu care decid sa lucrez, si prin urmare cred in alegerile lor. Fiecare lucreaza diferit. Unii prefera sa arate scenariul final, altii sunt deschisi la discutii inca din etapa de scenariu. Nu exista o metoda sigura de succes. Bineinteles ca imi exprim parerea imediat ce primesc materialul. Este important sa existe o discutie deschisa cu autorul despre potentialele probleme de productie sau distributie, dar si problemele de structura narativa sau neclaritatile pe care cineva care a stat prea aproape de poveste poate nu le-a observat.

Studiul de fezabilitate

Nu poti sa te arunci cu capul inainte pentru ca pierzi timp, si odata cu acesta bani. Trebuie sa analizezi piata, sa gasesti proiecte comparabile si sa vezi ce a functionat si ce nu si ce poti face diferit.

Este datoria producatorului sa detina viziunea de ansamblu asupra tuturor etapelor proiectului si sa decida daca exista resursele necesare pentru a incepe un proiect. Iar neprevazutele chiar exista, asa ca trebuie sa ai mereu un plan B si un plan C. E ca un joc de strategie, pornesti cu un plan in minte, il adaptezi pe parcurs, dar ai in permanenta in minte punctul unde trebuie sa ajungi.

Finantarea

Din pacate in Romania, ca si in restul Europei, cinematografia depinde de ajutorul statului si al Uniunii Europene pentru ca nu este o industrie care sa se poata auto-sustine.

Fiecare proiect este diferit si trebuie finantat diferit, in functie de elementele pe care le contine. Companiile private se implica tot printr-o schema de ajutor de stat.

Procesul realizarii unui film este destul de indelungat, vorbim de o perioada de cativa ani, asa ca pentru o companie care are un business plan anual si care isi doreste niste rezultate de promovare imediate, implicarea financiara intr-un film poate parea complicata si neprofitabila. Iar pentru a avea beneficii fiscale, proiectul in care se implica trebuie sa fie finantat de Centrul National al Cinematografiei. Dar, pentru a aplica la concursul CNC, trebuie sa demonstrezi ca poti obtine 50% din finantare.

Uneori ajungi sa te invarti in cerc.

Partenerii internationali

Este foarte greu sa asiguri finantarea unui film doar de pe teritoriul tarii noastre. Iar daca o faci, ramane intrebarea distributiei. Este important sa aduci colaboratori internationali in proiect in primul rand din aceasta perspectiva de largire a potentialelor teritorii de distributie. Mai important de cum ajungi la ei, este la cine si de ce vrei sa ajungi si de ce s-ar implica. Uneori a merge la cea mai mare companie nu e solutia cea mai buna pentru proiectul tau independent, spre exemplu.

De gasit e foarte simplu… este o industrie in care oamenii vor sa fie gasiti. Cel mai bun punct de plecare sunt pietele despre care vorbeam inainte, din cadrul festivalurilor importante de film. Toata lumea activa din industrie este prezenta acolo.

Casting-ul

De la caz la caz, vin cu propuneri sau contactez optiunile regizorului. Este datoria mea ca actorul sa inteleaga ceea ce implica filmarea si sa se afle intr-o conventie care il avantajeaza. Actorii sunt cei care se vad, sunt fata filmului si este important sa avem grija de ei.

Provocarile de-a lungul timpului

Ziua de filmare dureaza 12 ore si se lucreaza 6 zile pe saptamana. Atunci cand aduni o echipa de peste 30 de oameni pe care ii pui sa stea impreuna atata timp si sa depuna efort sustinut fizic si intelectual, inevitabil apar probleme. Totul se rezolva cu comunicare. Ca in relatii.

Este dificil de asemenea de sincronizat programul actorilor. Scoala noastra promoveaza actorii versatili care fac si teatru si film. Si sunt nevoiti sa jongleze proiecte pentru ca este o industrie mica, cu un numar de proiecte limitat. M-am aflat de cateva ori in situatia in care am fost nevoiti sa reintram in casting cu cateva zile de filmare.

Producatorii de film la noi

Este loc pentru toata lumea. Modul in care esti vazut de industrie este prin prisma realizarilor si a profesionalismului de care dai dovada. Publicul insa de-abia daca retine numele actorilor romani, departe de a fi familiari cu producatorii de la noi. Ada Solomon e exceptia care confirma regula.

Cred ca regizorii sunt mai familiari publicului datorita atentiei acordate de presa in urma premiilor si a festivalurilor. Si la urma-urmei, ei sunt autorii.

Schimbari dorite

Avem nevoie de stimulente fiscale pentru investitorii straini ca sa incurajam atragerea de finantari. Apoi de o retea solida de cinematografe si de o deschidere mai mare a publicului spre film romanesc. Dar cu toate astea, viata producatorilor nu e niciodata usoara, dar asta face parte din farmecul meseriei.