In timp ce eu mai mult ca sigur ma intrebam daca sa-mi fac ceai sau cafea, Iulia Moldoveanu (sau Julie Tech) avea decizii mai importante de luat, cu care se intalnea in fiecare dimineata. Una dintre ele: sa fac pian sau desen?
Dar foile si peretii care i-au luat in primire desenele si-au spus cuvantul – desenul a ramas. Si-a luat tableta grafica, a stat cu orelele pe site-uri de tutoriale Photoshop si Illustrator si astfel, a dat la liceul de Arte. A studiat pictura la facultate si credea ca poate sa traiasca din asta. In timp, si-a dat seama ca cererea de picturi in ulei si acuarele nu abunda. Neavand nici loc de atelier acasa, toate drumurile pareau s-o duca spre “pictura digitala”.
Primul job de graphic designer a fost la propria firma, deschisa cu fratele ei si cu un prieten, Teh New Media. Au urmat alte agentii, printre care si Evonomix, unde, in 7 luni, a avut timp sa lucreze pe proiecte cu care se mandreste si acum.
Au fost si alte joburi acasa, in Constanta. Dar de cativa ani sta in Bucuresti si lucreaza pentru ARI Matrix, un startup de dezvoltare personala. Concomitent, e freelancer din 2007 incoace.
Viata asta de freelancer nu e atat de roz pe cat ar crede unii, parintii nu inteleg ce-i cu work-ul de-acasa, iar independenta financiara uneori te tine strans in brate, alteori pleaca fara sa-ti spuna "pa". Da, ne-a destainuit multe treburi Iulia:
Iulia, salut, spune-ne despre tine
Heeei. O sa incerc sa vorbesc despre mine acum, oricat de greu imi e :)) Am terminat Liceul de Arte cu specialitatea Grafica si Facultatea de Arte, unde am studiat Pictura.
Ca experienta profesionala, imi place sa las CV-ul si portofoliul sa vorbeasca de la sine. Pot sa zic doar ca activez de aproximativ 10 ani in domeniul asta, un pic mai mult daca punem si anii zbuciumati de incepatoare anxioasa.
Inceputul in desen
Am inceput ca orice copil retras care se exprima mult mai bine pe hartie decat prin viu grai. Mazgaleam. Mazgaleam pe orice hartie prindeam. Activitatea mea preferata era desenul in creion sau carbune, dar mai aveam momente cand ma jucam si cu acuarelele. Apoi am descoperit tableta grafica si Photoshopu' si am decis ca trebuie sa dau la Liceul de Arta.
Am avut o perioada in care a trebuit sa decid daca totusi sa studiez pianul sau desenul, dar cred ca am ales bine in final. Pictura in ulei a venit abia prin facultate, acolo m-a prins, desi nu intentionam sa merg pe specialitatea asta. Imi placea ca am un loc al meu unde sa pictez si sa murdaresc totul in voie, lucru care nu era posibil acasa. Asa s-a si nascut pasiunea mea pentru pictura digitala, din lipsa de resurse si a unui atelier propriu.
Legat de o lucrare de pe la inceputuri, am gasit una de pe la 19 ani - nu am foarte multe, poate cateva ramase, pe la parintii mei, pe-acasa. Am un proces care poate suna un pic nesanatos, dar am aruncat sau am daruit majoritatea lucrarilor vechi. Fac asta o data la ceva ani, ca un ritual de curatare.
Simt ca ma tin pe loc, ca nu imi este benefica prezenta lor. E un obicei care ma tine ancorata in prezent si ma face sa lucrez mai mult, nu sa ma bazez pe reusitele din trecut si sa ma plafonez. Sunt foarte critica si dura cu mine, nu as putea sa vad vreo lucrare veche de-ale mele si sa nu o comentez.
Mi s-a intamplat de multe ori sa sterg sau sa arunc o lucrare intreaga, dupa ore de munca, daca nu imi placea in ce directie mergea. Cred ca asa procedez cu mai multe aspecte din viata mea, tai raul de la radacina si merg mai departe, indiferent de riscuri.
Catre UI/UX, packaging si branding
Paaaai, cand eram foarte mica imi doream sa traiesc din pictura. Visam cu ochii deschisi la o viata de artist izolat, intr-un atelier, departe de lume, in natura, inconjurata de animalute. In timp am vazut ca nu e chiar atat de usor.
Recunosc ca asta m-a cam descurajat, nu stiam incotro s-o iau. Stiam doar ca imi place sa creez si ca preferam asta in locul oricarui tip de socializare. Nu stiam mai nimic despre design si nici nu era un job foarte cunoscut sau cautat pe-atunci.
Asta m-a motivat sa petrec zile si nopti intregi in Photoshop si Illustrator, pe blogguri de design (ce era pe atunci, prin 2003). Aveam un cont pe deviantArt, ca orice copil artsy din vremea aia (cine stie o sa rada) unde postam tot felul de desene. Asa am ajuns sa am si primul client, care voia un flyer pentru un festival. Am prins gustul imediat si am continuat in directia asta.
Cand am ajuns la liceu deja ma jucam cu HTML. Faceam mini site-uri de prezentare la misto si animatii in Flash. Dupa o perioada de "freelance", daca pot sa-i zic asa, a urmat primul job unde am inceput sa ma maturizez si sa invat ce presupune, de fapt, job-ul asta. Restul a venit natural. Am invatat treptat cu fiecare brief primit, cu fiecare client, cu fiecare agentie. Inca invat.
Primele joburi
Teh New Media este chiar firma mea, infiintata in 2008, cu fratele meu, Ionut Moldoveanu si Andrei Ciofu, un prieten din copilarie. Ei erau amandoi programatori si eu veneam cu design-ul. A fost prima incercare de agentie in care ne-am distrat si am invatat foarte multe lucruri esentiale.
Mi-a placut in Constanta, la Evonomix, unde am legat prietenii durabile si am lucrat la proiecte misto. Acolo am crescut, cu bune si cu rele, ca in orice agentie mare. Daca se intampla sa cititi articolul asta din Constanta, va recomand sa check that agency out. Aici am lucrat la multe proiecte ok, am facut site-uri pentru inclusiv Ecco Shoes, Atelier Eclat Pekin si Otilia Brailoiu.
Despre The Artificial Intelligence Matrix
Am aterizat la ei fix in ziua in care m-am mutat oficial in Bucuresti, acum un an si ceva. Erau interesati sa ma cunoasca asa ca am mers la un interviu. Mi-au placut oamenii, atmosfera, proiectele lor si am decis sa raman la ei.
E un start-up care se ocupa cu dezvoltarea personala, un test de personalitate bazat pe o matrice foarte complexa, aplicabil in orice domeniu. Proictele sunt in continua dezvoltare.
De 10 ani freelancer
Freelancing-ul e cu doua taisuri. Nu pot sa-l recomand fara sa am mustrari de constiinta. Trebuie sa ai o personalitate destul de puternica si calma. Sa nu te panichezi din orice, sa te obisnuiesti cu instabilitatea cu care vine alegerea asta. Sunt perioade foaaaarte ok si e posibil sa fie perioade mai putin ok.
Stiu ca din exterior pare un vis implinit. Prietenii mei ma felicita, parintii mei nu prea inteleg. Se fac glumite de freelanceri: "Ah da' tu dormi cat vrei, tu iesi in oras cand vrei, tu pleci din oras cand vrei, esti libera sa faci orice vrei, cand vrei!!".
Pe de-o parte e frumoasa iluzia libertatii, a independentei. Intr-adevar, sunt stapana pe timpul meu. Am grija sa imi organizez singura orarul si timpul liber.
Insa, daca exista urgente sau probleme cu un proiect sau mi se intampla sa nu fiu foarte atenta cum ma organizez (si se intampla), ajung sa lucrez mult mai mult decat as face-o intr-o agentie. Zile, nopti, sarbatori, weekend-uri. Exista cateva minusuri.
Ca om, sunt mai rezervata, prefer sa muncesc decat sa stau in meeting-uri sau sa fac client service.
Pe de alta parte, insa, e dragut sa te intalnesti cu un client la o cafea undeva. Asa ajungi sa-l cunosti cu adevarat, sa ii intelegi proiectul mai profund decat ai face-o daca ai primi un brief formal, impersonal.
Uneori, ma oboseste contactul permanent cu oameni noi. Dar chiar daca sunt introvertita, ma bucur ca am intalnit oameni faini cu care am cladit proiecte frumoase, m-am imprietenit si m-au recomandat mai departe.
Cred ca cel mai des sunt cautata pentru branding, apoi pentru Web Design. Asta dupa ce imi vad portofoliul si trec peste neincrederea proiectata de imaginea mea. Fata, roscata, multa autoironie si glume stangace pe pagina ei de Facebook. Nu prea stiu ce sa creada. E vorba despre antreprenori, companii, produse din toate domeniile, majoritari din Romania.
Mi-ar placea sa primesc mai multe proiecte care implica pictura, ilustratie sau caligrafie, dar cred ca asta implica si sa-mi promovez cumva munca, lucru pe care eu nu-l prea fac. Dar hei, tocmai ce mi-am refacut pagina personala. Check it!
Un brief nebun
Cel mai comun e briefu' ala in care se mentioneaza ca trebuie sa fie gata "ieri". Adica, stiti voi, ziua aia magica din calendar unde exista si unicornii. Dar nu, serios acum, am patit sa mi se ceara o identitate completa in 3 ore, un site intr-o zi, sa modific fonturi pe un material deja printat sau sa pun linkuri imense pe materiale printate.
In afara de probleme clasice de genul asta, am fost destul de ferita de brief-uri absurde. Refuz anumiti clienti/proiecte din instinct sau poate ca mecanismul meu de aparare ma face sa blochez anumite amintiri :))
Top 3 proiecte comerciale si top 3 proiecte personale
Unul dintre proiectele mele preferate a fost Umblat.ro. Este o platforma misto, interactiva, care centralizeaza toate evenimentele din Romania, va ajuta sa fiti mereu la curent cu ce se intampla oriunde, oricand.
Un alt proiect de suflet este o aplicatie/poveste pentru copii, conceputa de Georgiana Anghel si ilustrata de mine. O gasiti in PlayStore, "Uriasul G" din "Povesti", by ActiveSoft. Trebuie sa mentionez si Asociatia Imagine.
Ei se ocupa cu promovarea oamenilor creativi, cel mai complet plan al lor fiind sa creeze un campus autosustenabil, in natura, pentru artisti. Asadar, daca sunteti artisti in cautare de proiecte sau promovare, stiti unde sa mergeti.
La proiecte personale as putea sa mentionez site-ul Teatrului de Stat din Constanta si cateva comenzi pe pictura. In rest, spre rusinea mea, nu prea m-am ocupat de mine.
Promovare
Toata lumea ma intreaba asta si nu am un raspuns elocvent momentan. Singura modalitate de promovare a mea, care nici macar nu e una constienta, este Facebook sau recomandarile facute de clienti. Functioneaza comunicarea eficienta cu un client, bunatatea, intelegerea, faptul ca tratezi un proiect ca si cum e al tau.
In mare, ca iti pasa unde ajunge si in ce conditii se lanseaza. Iti consuma o groaza de resurse si uneori, la final, tragi linie, vezi ca ai obosit si nu a fost o experienta 100% recompensatoare. Dar cred ca merita. Merita sa ajuti oamenii si sa creezi lucruri care vor continua sa evolueze si sa dainuie cu mult timp dupa ce tu termini proiectul. Intr-un fel sunt copiii mei.
Planuri de viitor
Mi-e cel mai greu sa vorbesc despre viitor sau despre planuri. Asta si pentru ca sunt un om in continua schimbare. Niciodata nu mi-am facut planuri foarte bine definite. Mereu am mers pe instinct si am facut cam ce mi s-a parut mie ca e bine sa fac. Mi-ar placea ca peste un an sa fiu in Barcelona undeva, pe o plaja, sa lucrez remote pentru cineva.
Nu mi-ar displacea nici sa gasesc o agentie minunata in Romania sau in afara. O agentie care sa ma inteleaga, sa imi ofere conditiile pe care mi le doresc si sa lucram in armonie pentru totdeauna. E ca un chick flick cu happy ending. Dar e greu. Mi-ar placea sa fiu angajata pentru mai mult decat Branding/UI. Pentru ilustratie, pentru pictura.
Chiar am multe de oferit. Visul meu suprem este sa-mi deschid un fel de atelier de grafica old school, unde totul se face manual, de la afise pana la executia finala a logo-urilor in outdoor. De la materiale textile pana la modelaj.
Nu am trait vremurile alea dar cumva, mi-e dor de ele. Momentan, insa, planuiesc sa lansez o agentie alaturi de cativa prieteni de suflet. Numele nostru este Looom si probabil ca veti auzi cate ceva despre noi.
