Oana Cambrea a invatat matematica in liceu si limbi straine la facultate. Dar acum e ilustrator. Sub titulatura Cutteroz deseneaza freelance, iar cand vrea sa se ilustreze pe sine, o face public pe Pixie Dust.
In facultate incepuse sa mai puna mana pe un aparat foto si sa bajbaie prin Photoshop, influentata fiind de un prieten. A ajuns cu aceste cunostinte la 23 de ani, cand intrebarile de genul "dar eu ce vreau sa fac de fapt?" au primit raspuns de la Galeria de Arta Digitala 115, unde si-a construit bazele in graphic design. Si pentru ca s-a descurcat bine, a urmat lucrul in agentie, pe care, in 2014, l-a dat pe freelancing.
Intre timp a mai invatat pe partea de photo manipulation si a lucrat totodata la creionarea unui stil propriu. Spune ca deseneaza "cam...dubios". Noua ne place, dubios iz gud. Ia vedeti.
Background Oana Cambrea
E un pic atipic traseul meu pana aici. In liceu am fost la mate-info, am ajuns la facultate la Limbi Straine si acum fac ceva ce n-are treaba cu nici una dintre ele. Ce-i drept, pana sa ma prinda virusul asta mazgaleam pe unde apucam. Caiete, pereti, mobila... n-au scapat foarte multe intregi.
Pe la 23 de ani cand n-aveam nici o directie clara. Am cunoscut niste oameni absolut minunati care m-au luat sub aripa lor la o galerie de arta din Bucuresti (Galeria de Arta Digitala 115). M-au invatat o gramada de lucruri si am stat acolo in jur de un an, apoi m-am angajat ca graphic designer la o agentie de publicitate (n.r. Puzzle Marketing & Design).
Au urmat niste ani de experiente in domeniu pana la sfarsitul lui 2014 cand am facut mutarea catre freelancing.
Inceputul in ilustratie
Am dat de fotografie si Photoshop in facultate, datorita unui prieten care era foarte pasionat de asta. De-acolo am inceput sa mai apas pe cate un buton si sa ma joc cu imagini. Primele au fost foarte slabe, uitandu-ma acum la ele, insa atunci eram foarte mandra de cum aratau.
Am inceput sa le postez pe DeviantArt, sperand sa ajung intr-o zi la acelasi nivel cu multi artisti pe care i-am descoperit acolo si de la care asteptam de fiecare data cu nerabdare lucrari noi.
In timp am reusit sa-mi conturez un oarecare stil, bazandu-ma pe contraste puternice si figuri umanoide, grotesti cum le-ar numi unii. Imi place sa vad frumosul din urat. Ce e perceput ca urat are mai multe de spus pentru cine e dispus sa vada.
De la hobby la un job placut
A fost hobby pana mi-am dat seama ca asta ma reprezinta. Nu pot sa zic ca o vad ca pe un job. Mai mult ca sigur nu se simte ca un job. Evident, exista si parti la care as renunta daca as putea, dar pana la urma nu exista relatie fara mici compromisuri :)
Traseului profesional
Imi place sa cred ca am avut un drum foarte usor, multumita oamenilor care m-au ajutat in momente-cheie din viata. La galerie am prins bazele graphic design-ului, iar mai tarziu in agentiile unde am lucrat am construit pe aceste baze.
Cel mai important lucru cu care am ramas din anii trecuti e ca totul depinde de cum pui problema ca o colaborare sa fie cum trebuie. In orice situatie, de la lucrul in echipa (bine-cunoscutul “teamwork”) pana la abordarea clientului si la momentul in care iti zice ca s-a razgandit si vrea complet alt design cu 5 minute inainte de deadline.
Calea freelancing-ului
A fost o schimbare oarecum fortata de imprejurari. Din anumite motive a trebuit sa inchei colaborarea cu firma la care lucram si, in acelasi timp, incepusem sa-mi doresc sa nu mai “lucrez la sef”.
Dupa cateva interviuri pe la diverse agentii, am hotarat sa fac pasul spre freelancing. Desi nu mai am siguranta financiara lunara pe care o ofera un job, am libertatea de a-mi alege proiectele la care vreau sa lucrez si asta conteaza cel mai mult pentru mine in momentul asta.
Clienti
Intre agentie si client direct e ceva distanta. Cand lucrezi cu o agentie se produce de multe ori un fel de “telefonul fara fir”, asa ca e mult mai simplu, mai eficient si mai convenabil sa lucrezi direct cu clientul. Asta se simte si pe partea de bani...
Majoritatea clientilor mei sunt din tara, dar din experienta de pana acum diferenta pe care am observat-o intre “ai nostri” si “ai lor” este ca ai lor sunt mai deschisi, mai dispusi sa accepte sugestii si sa comunice.
La noi, inca, de multe ori clientul este convins ca stie mai bine decat tine cum ar trebui sa stea punctul in pagina, desi pentru asta a venit la tine. Dar sunt convinsa ca lucrurile se vor aseza si aici cu putina bunavointa.
Specializarea in photomanipulation
E ceva ce s-a produs in timp. Am invatat pe cont propriu mare parte din ce stiu acum. M-am ajutat de tutoriale pentru a gasi modalitati de a combina texturi, efecte, culori, si de multe ore petrecute efectiv cu imagini in fata incercand tot felul de lucruri.
Ma fascineaza in continuare modul in care o simpla fotografie se poate transforma in cu totul altceva pentru a spune o poveste, pentru a transmite o idee. Asa cum unii artisti au nevoie sa simta cum aluneca pensula pe panza, asa simt si eu metamorfoza fiecarei imagini de la care pornesc.
Top 3-ul proiectelor
Top 3? Asta e cam complicat pentru ca toate sunt bucati din mine... O sa zic “Fear of Light”, o coperta de album realizata pentru BLN (Brazda lui Novac) si o coperta de carte pentru “Filosofia sexului”, a lui Radu Constantinescu. Prima este o imagine care reprezinta barierele si piedicile pe care ni le punem singuri in diverse situatii.
Solutia este de cele mai multe ori la indemana, trebuie doar sa te rupi de ce stii si sa privesti lucrurile din alt unghi. Iar celelalte doua lucrari au avut parte de colaborari excelente in ambele cazuri. Si Radu si Victor Popescu (BLN) au avut incredere oarba in mine si m-au lasat sa fac ce m-a taiat capul, ce am simtit ca se potriveste.
Despre Pixie Dust
Da, eu sunt :) Pixie e ca o oaza de inocenta intr-o lume care nu se mai bucura de lucruri marunte. S-a nascut acum vreo 2 ani de zile pentru unul dintre interviurile la care am fost si s-a transformat in timp capatand personalitate.
M-a ajutat si in comunicarea cu unii dintre clienti, cumva a facilitat treaba asta. Toate ipostazele in care apare sunt momente pe care le traiesc eu si le transmit prin ea. Mi-ar placea sa impanzeasca internetul, ca cei cu care intra in contact sa redescopere acele amanunte care fac ziua mai frumoasa.
Promovare
Ce functioneaza cel mai bine pentru mine e recomandarea celor cu care am lucrat sau inca lucrez. Ma ajuta si Facebook-ul si alte site-uri pe care mai postez, insa si acolo lucrurile functioneaza cu “Share”, deci tot un fel de recomandare.
"Merchandising-ul de ilustrator": printurile pe tricouri
Deocamdata nu e nimic foarte clar, incerc sa imi dau seama care sunt reactiile oamenilor, daca prinde genul asta de ilustratie pe textile tinand cont de faptul ca stilul meu e cam...dubios. Cel mai bine functioneaza Artflakes, de unde se pot comanda printuri pe diverse suporturi de la hartie la canvas.
Ideea e ca trebuie sa investesti ceva timp si energie pentru a putea ridica shop-urile astea online si a le face sa functioneze si dintr-un motiv sau altul nu am facut asta pana acum. E in plan :)
Pe viitor
Ma tot gandesc de ceva timp sa o “adun” pe Pixie Dust intr-o carte de colorat (cum sunt cele asa-zise pentru adulti).
Va dura pana capata forma, dar sigur va exista intr-un oarecare viitor. Sper in 2017. De asemenea, vreau sa merg mai departe cu partea de merchandise, sa definitivez niste aspecte si sa o lansez cum trebuie.
