Matei Buta e fotograf profesionist din 2008. Povestea e aia semi-clasica: facultatea (de jurnalism) l-a dezamagit, jobul caldut din corporatie i se parea insuficient, fotografia (studiata pe cont propriu, dar si la un curs specializat), i se parea cu adevarat interesanta, si-atunci si-a luat lumea in cap. Mai intai a lucrat la NBC - Nunti Botezuri Cumetrii, apoi a prins un contract de fotograf pe un vas de croaziera, la finalul caruia a ramas in State sa mai invete, la New York Institute of Photography.
Intors in Romania, a lucrat foarte mult pentru proiectele personale. Romani Frumosi a fost primul si e, in continuare, cel mai mare. Inclusiv la propriu: a imbracat cladiri din Bucuresti cu mesh-uri de 2.000 mp cu imagini ale oamenilor care conteaza cu adevarat.
Acum lucreaza foarte mult proiecte comerciale - mai ales pentru reviste, dar si corporate si reclame. Zice ca, in 2016, s-a produs o schimbare care l-a surprins si pe el. A trecut de la a cauta el, activ, clientii la a fi cautat el de catre ei.
Crede ca cea mai buna promovare e aia word of mouth - felul in care muncesti cap-coada un proiect il face pe client sa te recomande si altora. Asa ca isi concentreaza eforturile si atentia pe a-si face treaba cat mai bine, in loc sa le directioneze catre un Google Ad, de exemplu. Also, e unul dintre putinii fotografi fara pagina de Facebook, cu atat mai putin de-aia cu Official sau Photography. Doar contul personal.
Formarea
Imi place sa cred ca formarea mea a inceput in copilarie, cand ai mei m-au trimis in tabere la munte si la mare. Am invatat acolo sa-mi port de grija singur printre straini.
Am facut trei ani de jurnalism si comunicare la Universitatea Bucuresti - Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, dupa care, in pofida traumelor parentale, am abandonat pentru ca eram dezamagit de ce si cum se intampla acolo.
De fotografie, insa, m-am indragostit prin liceu cand prietenul meu cel mai bun, Mihai, care e putin mai mare ca mine, a intrat la arte - sectia foto-video. De atunci am fost fascinat de fotografie - era prin 2003. Apoi am invatat multa fotografie pe cont propriu, dar si in diferite workshopuri. Am urmat si un curs vocational de fotografi, iar din 2013 in 2016 am studiat la NYIP [New York Institute of Photography].
Cred ca inca invat. E un proces continuu - a inceput prin 2003 si de atunci tot dureaza. Probabil ca perioada cea mai intensa a fost cea in care am lucrat ca fotograf pe cel mai mare vas de croaziera din lume - Oasis of the Seas. Am invatat atunci foarte mult, intr-un an foarte intens.
Trecerea la fotograf profesionist
Daca nu ma insel, se intampla prin 2008. Pusesem facultatea in cui, absolvisem cursul de fotograf si am decis ca era timpul pentru o schimbare. Mi-am dat demisia din corporatie, unde aveam un job caldicel si bine platit si mi-am luat lumea in cap.
La inceput am lucrat la NBC - Nunti Botezuri Cumetrii. Apoi am reusit sa castig contractul de fotograf pe vas de croaziera. Lucram deja de 4 ani - ce mai, toti anii de facultate am lucrat in corporatie si mi-am zis ca daca am rezistat cu un oarecare succes prin corporatie si facultate, merita sa incerc si pe cont propriu. Macar asa, daca nu-mi merge, nu voi putea da vina pe nimeni si nu voi avea asteptari de la alticineva.
Dupa cum vedeti, povestea mea nu-i chiar simpla, e ingropata in munca si nicidecum una de succes instant.
Genul preferat
Am cochetat cu multe genuri de fotografie pana acuma. Mai ales la inceput, cand luam orice job pentru a mai castiga un ban. Mancare, produs, peisaj, arhitectura, eveniment….. dar intr-un final m-am oprit la portret.
Portret si nu fashion, pentru ca mie-mi plac oamenii. Fotografia de moda, desi mult mai cautata si apreciata, are ca prim subiect haina, apoi omul. Mie-mi plac oamenii. Imi place sa-i cunosc si sa-i descopar. De aceea am ales acum ceva vreme sa-mi dedic tot timpul si efortul fotografiei de portret. Voi afla, la un moment dat, daca a fost o miza castigatoare.
Stilul personal
Ooffff, asta-i o intrebare grea! Cred ca cel mai simplu si corect raspuns este - maestrii fotografiei de portret de la care tot incerc sa invat. Fie ca mai sunt in viata sau nu. E uimitor cat poti invata daca stai si analizezi imaginile altor artisti.
Imi place sa cred ca am un stil curat, bine executat care, desi pune mult accent pe lumina si incadrare, se concentreaza, in primul rand, pe subiect.
In alta ordine de idei - dupa ce cadrul este stabilit, iar lumina asezata, rolul meu se schimba putin. Trebuie mai apoi sa reusesc sa scot din persoana din fata mea exact ce-mi trebuie. Uneori ma simt parca mai mult regizor, coregraf sau psihiolog decat fotograf.
Top 3 proiecte
Primul proiect mare la care am lucrat este unul personal - Romani Frumosi. A fost ideea cu care m-am intors din America si la care am lucrat 3 ani. A fost un drum dificil, dar frumos. Un proiect pornit din curiozitate si ambitie si realizat impreuna cu Asociatia Romana pentru Cultura, Educatie si Normalitate. A fost singurul proiect personal ce s-a finalizat pana acum cu expozitii in librariile Carturesti din Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj, Timisoara, dar si in alte orase sub forma de mesh-uri pe blocuri, in parteneriat cu MemoPlus. Cel mai mare dintre acestea fiind in capitala, cu o suprafata totala de aproape 2.000 mp, daca nu ma insel. Mi-as dori sa pot gasi o finantare pentru a continua proiectul, sa mai includ portrete si, in final, sa poata fi tiparit intr-un album.
Un rezultat al acestui proiect este altul drag mie, de data aceasta comercial - Aleg Romania, un proiect MemoPlus. Am cunoscut prin intermediul lui foarte multa lume direct implicata in diferite domenii de activitate in tara. Oameni care, desi au avut sansa de a ramane in strainatate, au ales sa se intoarca si sa profeseze aici, in speranta ca vor reusi sa miste lucrurile si sa schimbe ceva in bine.
Nu in ultimul rand, o colaborare foarte draga mie, care implineste in curand doi ani, este cea cu redactia Sapte Seri, unde ne intrecem in idei creative luptand cu tot felul de dificultati - fie ele de natura financiara, logistica sau creativa.
Cum se impaca proiectele personale cu alea comerciale
Raspunsul e cu doua taisuri. Asta pentru ca, desi lucrez pentru proiecte comerciale, tot pentru mine simt ca lucrez. Ma identific cu ceea ce fac si incerc sa dau de fiecare data tot ce am mai bun pentru orice proiect.
In ultima perioada, am lucrat preponderent in proiecte comerciale. La inceput insa, am lucrat foarte mult pentru proiecte personale. In perioada in care faceam Romani Frumosi, lucram probabil 70% pentru proiect si doar 30% comercial. Dar pentru ca proiectul a fost in mare parte autofinantat, a durat ceva pana la finalizarea primei etape. Asa ca, deocamdata, sta cuminte pe raft si mai asteapta.
Dupa cum spuneam, in ultima perioada am lucrat aproape exclusiv in proiecte comerciale si simt nevoia unui nou proiect personal, pe care-l pregatesc incet. Momentan este inca pe hartie, e pus la “copt”.
Clientii
Pana anul acesta, ii cam cautam eu. In 2016, s-a produs o schimbare buna pe care nici eu nu o asteptam - au inceput ei sa ma gaseasca. Cred totusi ca e tot un fel de “ii cauti tu pe ei” sub forma ascunsa.
Cea mai buna forma de promovare este word of mouth - o recomandare calduroasa din partea unui client multumit face cat 10 reclame platite in online. Astfel, eu imi tratez fiecare client cu aceeasi importanta, fie ca e unul mic sau mare, vechi sau nou. Daca esti clientul meu si vrei sa lucrezi cu mine, apoi atunci ai tot ce-i mai bun din mine pentru proiectul tau. Chiar daca asta inseamna, poate, de cele mai multe ori, un extra efort din partea mea. De fiecare data acest efort merita - pentru ca un client multumit este un client care in primul rand se intoarce, iar in al doilea rand te va recomanda oricand cu placere.
Agentiile
Pana acum am lucrat cu o singura agentie – mica, dar voinica. Logo Bigger se numeste. Am lucrat pentru ei tot felul de afise, outdoor, portret si, uneori, produs.
Imi doresc sa lucrez cu mai multe agentii, dar inteleg ca genul de fotografie pe care-l fac e destul de restrictiv si poate mult mai axat pe reviste…
Proiecte comerciale: mod de lucru
Pai e destul de simplu - refuz un proiect in care nu cred si care nu se potriveste cu genul meu fotografic. Am, din fericire, mai multi prieteni fotografi pe care-i recomand cu caldura cand e vorba de un proiect ce li se potriveste mai bine lor. Mi se pare fair-play asa. Eu tin la stilul si lucrul meu si ei la fel.
Lucrez preponderent in proiecte editoriale, dar si corporate, iar rareori pentru reclame. Brief ca la carte am primit pana acum doar de la agentii. In rest, am primit cerinte vagi pe mail, pe care le concretizez mai apoi cu o serie de intrebari bine tintite, menite sa ajute clientul sa-si defineasca cerintele si necesitatile. Odata lucrurile stabilite, trecem la treaba. In functie de nevoie se alege echipa - make-up, styling, hair, props, location scout etc…. in functie de proiect si cat de mare e. Cel mai dificil este cand esti in locatie si trebuie sa imparti toata infrastructura cu o echipa de filmare. Dar atunci ai si cele mai mari satisfactii.
Efortul fotografic - acel moment cand esti efectiv cu aparatul la ochi si apesi declansatorul - este de fapt cel mai scurt dintre toate. Calitatea muncii depuse pana atunci defineste sansele de reusita in momentul fotografiei. In fotografia mea, 90% este pregatire si transpiratie si 10% fotografie.
In urma sedintei vine procesarea - momentul in care incercam cu totii sa ascundem micile greseli strecurate in productie si sa dam imaginii farmecul pe care-l vizualizam in momentul capturii.
Schimbarile dorite
Modelul de business practicat la noi mai are mult loc pentru imbunatatiri. Pornind de la comunicare si terminand cu termenele de plata. And anything in between...
Tool kit
Obisnuiam sa cred ca fotografiile bune se pot face doar cu cel mai bun echipament tehnic. Acum sunt de alta parere. Cred ca cel mai des apelez la telefon pentru instantaneele de zi cu zi. Vad in fiecare zi imagini extraordinare facute cu echipament simplu.
Cu toate astea, cand lucrez, folosesc un Nikon D800E si obiective fixe - 35, 50, 85, 105. Sper ca pe viitor sa reusesc sa lucrez pe echipament de format mediu - un senzor mai mare, dar si obiectivele aferente dau o atmosfera imposibil de reprodus cu echipament full frame.
Digital vs. film
Mai am inca echipamentul pe film, format lat. Din cand in cand mai bag un film in “tun” - un Bronica SQ-A format mediu 6x6. E un aparat mare si greu, vechi de 20 de ani, care-mi da niste rezultate faine.
Din pacate, insa, in industria de azi nu mai e practic (cel putin pentru mine) sa lucrez pe film. Viteza, dar si posibilitatile de prelucrare a digitalului au castigat de mult in fata filmului.
Membru al New York Institute of Photography
Am urmat cursurile institutului in primul rand pentru experienta formarii academice in domeniul fotografic. Avantaje sunt, dar nu stiu in ce masura sunt ele atractive pentru cineva in Romania.
Marele avantaj este ca fac parte dintr-o comunitate de profesionisti din toata lumea, cu care pot comunica si schimba idei. De asemenea, am si un “mentor” la institut, un fotograf profesionist din NY, care m-a ghidat in trecut si mi-a oferit sfaturi si ajutor atunci cand am avut nevoie. In afara de asta, sunt tot felul de avantaje financiare la o sumedenie de magazine de profil, de care eu, insa, nu am profitat pana acum.
In lucru
Acum, la sfarsit de an, lucrez intens cu revistele cu care colaborez. Toate trebuie sa-si imprime editiile de decembrie - ianuarie, inainte ca tipografiile sa intre in haosul dinaintea Craciunului.
