Claudiu Miu a inceput sa se catere in sala de la 14 ani; n-a durat mult pana sa ajunga la competitii nationale si mondiale. Parcursul lui a continuat pana in 2010, cand a fost obligat sa renunte la escalada de performanta. Trei ani mai tarziu, in 2013, a infiintat Climb Again, un club de escalada pentru tinerii cu dizabilitati:
"Am simtit ca escalada este sportul potrivit pentru cei cu dizabilitati, este un mers pe verticala care poate fi practicat de oricine. Am intrat in legatura cu alti cataratori cu dizabilitati din alte tari si chiar am mers la o competitie de Paraclimbing in Italia. Asta mi-a dat curaj sa plec la drumul asta, desi nu aveam resursele necesare".
Astazi, Climb Again face performanta la concursurile de escalada din tara si strainatate. O echipa a clubului a reusit recent sa ajunga in a patra etapa Campionatul Marii Britanii de Paraclimbing. Echipa are 5 instructori si multi alti voluntari care se ocupa de partea organizatorica, project management si comunicare. Activitatea clubului se sustine, in principal din donatii, sursa din care clubul spera sa finanateze si deplasarea in Marea Britanie pentru participarea la sus-numita competitie.
Povestea lor ne-o spune Claudiu mai jos:
Claudiu Miu. Background de catarator
Mai mult de jumatate din viata mea de pana acum a avut legatura cu escalada. Am inceput sa ma catar in sala la 14 ani si, la putina vreme, au urmat competitiile de escalada si cataratul la stanca.
M-am catarat in toata lumea, am castigat competitii nationale (dublu campion national) si internationale (Campionat Balcanic de escalada bloc in 2010), am participat in circuitul cupei mondiale de escalada bloc in 2009 si 2010 si am obtinut cea mai buna clasare romaneasca la aceasta disciplina.
In prezent sunt antrenor si presedinte la Asociatia Climb Again, dar si sportiv, chiar daca nu la nivelul de dinainte.
Escalada a fost ce trebuie pentru mine. A trebuit sa ma duca cineva in sala de escalada si sa ma catar si am stiut ca asta e ce imi trebuie mie. E ceva aparte, o dependenta sanatoasa de care nu ai de ce sa te mai desparti.
Asta vad si acum la multi tineri cu care interactionez, vad de la primul antrenament sclipirea din ochii lor, probabil cum a vazut si antrenorul meu la mine :)
Ideea unui club de escalada pentru persoane cu dizabilitati
In 2010 aveam cele mai bune rezultate, luasem un avant in competitiile interne si internationale, dar si in realizarile outdoor, la stanca.
S-a intamplat sa ma imbolnavesc, sa fiu nevoit sa renunt la competitii initial, dupa care lucrurile s-au degradat si mai tare si am renuntat la tot ce faceam. Am ajuns pentru o scurta perioada imobilizat, izolat si dependent de ajutorul celor din jurul meu.
In 2013, cu mult ajutor al celor din jurul meu si nu numai, am gasit un tratament care sa functioneze pentru mine si am revenit.
Am inceput sa me reintegrez si chiar sa ma catar. Si escalada m-a ajutat sa me recuperez fizic, sa imi recapat mobilitate in articulatii si sa dezvolt musculatura atrofiata.
Dat fiind istoricul meu, m-am gandit ca escalada poate fi mai mult decat un sport pentru tinerii si copiii cu dizabilitati; intre timp mi-au si confirmat multi din copiii cu care lucram ca este cel mai grozav lucru din viata lor.
Echipa
Nu stiu daca am convins eu pe cineva sa se alature; stiu ca majoritatea au venit pentru ca aveau o motivatie puternica si au vazut ca este o treaba foarte serioasa, ceva nemaintalnit in Romania pana atunci: copii nevazatori care sa se catere pe traseele din sala de catarat si tu sa nu-ti dai seama de dizabilitatea lor.
Suntem 5 instructori si antrenori acum: Ana Anton, Silviu Corciovei, Iulian Farkas, Costin, Oana Gorduna si alti voluntari. Silviu este unul din cei mai buni antrenori de escalada din Romania si acum ii antreneaza pe cei mai talentati si seriosi sportivi din echipa.
E important sa-i amintim si pe ceilalti care stau in spatele antrenamentelelor, cei care scriu proiecte, fac comunicare, cauta parteneri: Ioana Enache, Oana Duma, Oana Vintila, Nicoleta Neofit, Matei Dimoftache.
Primele luni de activitate ale clubului
Au fost fantastice. Am lucrat initial cu ONG-uri care se ocupa de tineri cu deficiente, dupa care cu scoli speciale, iar la putin timp parintii au aflat de noi si au inceput sa vina singuri cu copiii. Grea a fost, poate, reticenta oamenilor din jur cand ne vedeau ca lucram cu ei.
Am inceput la sala de escalada Carpatic, acolo eram de-al casei si ne-am bucurat de sprijinul lui Justin, unul din proprietarii salii, dar si de sprijinul lui Radu, unul din instructorii de la primele antrenamente.
Ulterior am extins antrenamentele la alte doua sali din Bucuresti, Fabrica de catarat si Galactic Gym, dat fiind numarul mare de copii care proveneau din mai multe zone ale orasului.
Ei se catara pe aceleasi trasee pe care se catara si adultii din sala, sunt putine cazuri in care adaptam trasee pentru incepatori.
Structura. Performante
Avem doua directii in care mergem, escalada ca terapie pentru toti copiii si, pentru cei care isi doresc mai mult, escalada ca sport de performanta.
Lucram cu copii cu autism care nu comunica de fel, dar care la antrenament, in mediul potrivit, sunt atrasi de aventura de acolo, de joaca, de culori si ajung sa isi exprime dorintele destul de repede.
Sunt sportivii cu deficienta de auz si de vedere care au devenit cataratori nelipsiti de la concursurile nationale si internationale, atat cele de Paraclimbing destinate lor, cat si cele de masa, unde se catara alaturi de cei mai buni sportivi din tara.
Sunt multe premiere pentru Romania la care am luat parte alaturi de ei. Anul acesta Razvan Nedu a ocupat locul 6 la Campionatul Mondial de Paraclimbing, la categoria deficientilor de vedere.
Cosmin Candoi a castigat o etapa din Campionatul Marii Britanii de Paraclimbing, la categoria deficiente de vedere, iar Madalin Tanase a luat locul 2 la aceasi competitie in categoria pentru deficienti de auz. Chiar acum ne pregatim de etapa finala din Campionatul Marii Britanii din decembrie 2016.
Avem deja un lot de performanta creat, care este si lotul Romaniei care ne va reprezenta anii urmatori la Campionatele Mondiale si la Olimpiada, atunci cand va deveni sport olimpic.
Cat de dificila este escalada pentru persoanele cu dizabilitati?
Nu tin minte sa fi avut pana acum pe cineva cu dizabilitate care sa nu se poata catara sau sa fi zis de cineva ca nu poate face asta. Se poate catara oricine, indiferent de deficienta, evident fiecare se catara in propriul mod si cu ajutor specific in functie de deficienta. Se catara nevazatori, copii cu autism, tineri in scaun rulant sau cu membre amputate sau cu alte afectiuni motorii.
De exemplu la nevazatori, este nevoie de o buna comunicare si o detaliere a mediului in care se afla (ei oricum se prind repede), a peretelui de escalada, a prizelor de catarat (manere), a formelor si inclinatiei peretelui.
Ei isi dau seama destul de bine de inaltimea peretelui si dupa sunet. Li se dau indicatii precise cu privire la unde sa mute mainile si picioarele, cum sa le pozitioneze. De exemplu, o comanda poate sa sune asa, „mana stanga deasupra capului la ora 12 sau ora 9”.
Cele mai mari temeri legate de escalada
Cred ca neincrederea si retinerea parintilor sau a celor apropiati de a-i duce sa faca sport. De cele mai multe ori, cei din jurul lor sunt resemnati cu situatia lor si nu cred ca ceva grozav se mai poate intampla.
Este greu pana ajung in sala de escalada, dupa care atitudinea lor se schimba si traiesc si ei la randul lor o mica minune atunci cand ii vad catarandu-se.
Neincrederea in ei insisi este larg raspandita in randul celor cu dizabilitati. Unul din primele beneficii ale escaladei este ca isi castiga increderea prin experimentare, iar faptul ca ajung in varf si termina un traseu plin de obstacole este satisfacator.
Beneficiile de ordin psihic si fizic pe care le-am vazut ii fac atat pe ei, cat si pe noi, sa mergem mai departe si sa ii incurajam pe toti sa iasa din casa. Incercam sa ii obisnuim cu ideea ca indiferent de situatia in care se afla pot face lucruri grozave cu viata lor.
Preturi?
Pentru mai mult de 90% din beneficiari, antrenamentele sunt gratuite; majoritatea copiilor sunt de la scolile speciale din Bucuresti si stau in internatele scolilor. Ei sunt departe de familie, veniti din toata zona Munteniei si Olteniei si au mai multe nevoi.
Exista si cei care platesc sunt din Bucuresti si vin cu parintii la antrenament, dar si pentru ei costul este redus.
Colaborarea cu branduri, agentii sau sponsori
Avem cativa parteneri care sunt impresionati de rezultatele copiilor si care ne sunt alaturi. Printre ei: Ferratum, Epiesa, Lukoil, UCB.
O avem in echipa pe Ioana Enache, copy la Kubis Interactive, care aduna creativi in jurul nostru si care e de vina de fiecare data cand va place o poveste Climb Again :)
Mai sunt multi oameni inimosi care participa la evenimentele noastre, la strangeri de fonduri, la cantonamentele copiilor si care strang in jurul lor echipe de sustinatori si donatori.
Planuri de viitor
Au venit pana acum la catarat peste 400 de copii si tineri cu nevoi speciale. Avem o echipa de 50 de copii si tineri cu deficiente care se catara constant fie la salile de escalada, fie in scolile speciale unde avem pereti de catarat.
Anul trecut am organizat caravana Climb Again si am mers cu peretele de catarat la scolile de navazatori din tara. Am mers in 3 orase, la liceul din Bucuresti, scoala din Buzau si cea din Cluj.
In saptamanile petrecute cu ei am vazut ce inseamna contactul cu catararea, impactul din viata lor si am ramas impresionati de ei.
Unul din principalele proiecte ale noastre este sa echipam fiecare scoala de nevazatori din tara cu un perete de escalada si sa incepem activitatile acolo, local. Sunt sapte scoli in toata tara, iar noi deja lucram cu doua in Bucuresti. Este un proiect mare la care facem primii pasi si cautam parteneri si sustinatori de nadejde.
Un alt proiect este Centrul Climb Again, o sala de sport multifunctionala pentru sportivii cu deficiente.
Pregatim Campionatele Mondiale din 2018 din Austria acolo unde prima noastra generatie de sportivi va putea participa in numar mare si aduce medalii pentru Romania — ocazie cu care speram sa avem si primul roman campion mondial la paraclimbing :)
