Celor mai tineri dintre noi: daca ajungeti sa practicati un hobby prea mult, atunci s-ar putea sa va fi descoperit cariera. Multi dintre ilustratorii cu care am interactionat ne-au spus ca desenul a fost prezent in viata lor "inca de cand erau mici". Aici intra si Zsolt Szasz, care s-a ambitionat sa se mentina pe linia asta, plusand cu studii de profil.
Dupa ce le-a terminat, s-a angajat la Involved Channel, un butic de graphic design care isi dorea si ilustratie. De altfel, asta a fost singurul lui job - unde n-a avut sef, ci un prieten, si unde colegii il organizau cand era cazul.
Pentru un timp, a fost victima propriilor proiecte, lucrate strict in functie de cerintele clientului, cu cate un "hai sa-i mai modificam ochii, buzele, urechile, culorile, calitatile, defectele, principiile si optiunile politice" de-o parte si un "imi vine sa musc pe cineva" de cealalta. La un moment dat a spus "stop joc", nu s-a mai indepartat de propriul stil si a ajuns la concluzia ca pentru a trai fericit, trebuie sa-ti vinzi si stilul, nu doar serviciile.
Asadar, da, va invit sa-l cititi pe Zsolt aka tucske:
Studiile si jobul
Toata viata mea am desenat si nu prea am vrut sa fac altceva, asa ca a fost cumva natural sa parcurg traseul de la clasa 1 in Scoala de Arte din Miercurea Ciuc pana la facultatea de arte (sectiunea grafica) din Timisoara.
Imediat dupa facultate m-am alaturat unui prieten bun, un freelance designer, care a vrut sa se ocupe si de ilustratii, asa ca eu am devenit ilustrator la Involved Channel (IC). Si cam atat, singurul meu job.
Am lucrat impreuna timp de vreo patru ani, dar cuvantul "job" trebuie pus in ghilimele, ca am avut o relatie foarte lejera, n-as putea spune ca a fost seful meu. Din acest punct de vedere CV-ul meu e destul de gol.
Desenul si ilustratia: planul A
In timpul studiilor am inceput sa fac ilustratii ocazional, asa ca in momentul in care am primit diploma, am plecat la Oradea la IC.
Nu a fost o alegere in sensul ca nu a existat nici un plan B. Stiam mereu ca vreau sa desenez si ca pot sa ating nivelul necesar; sper sa nu ma inteleaga nimeni gresit. Cand lucrezi pe internet, adevarul este ca nu trebuie sa fii foarte bun; sunt multe proiecte care nu sunt prea pretentioase, le poti face relativ repede sa poti trai ok, aici, in Romania.
Stiam ca si in cel mai rau caz, pot sa fac fata cerintelor clientilor cu proiecte de genul, plus, facand parte dintr-o echipa, nici nu am fost pe cont propriu in ceea ce priveste dificultatile. Sunt foarte norocos ca prietenii mei m-au ajutat mereu.
Nicio sansa sa scape de "tucske"
"tucske" e un nickname pe care l-am primit cand am fost adolescent si de fapt nu inseamna nimic. O prietena se juca cu cuvintele ca sa ma tachineze si cand si-a dat seama ca ma enerva acest "tucske", n-am mai avut nici o sansa sa scap de el. Hehe.
De unde vine SF-ul lui Zsolt
Star Wars m-a marcat fiindca are o lume murdara. Credibila. Credibilitatea e importanta pentru mine, poate si din cauza asta imi place sa ma pierd in detalii. Muntele e la fel de important ca si frunzele pe copaci.
Detaliul e din nou un ansamblu de detalii. Sunt doar puncte de vedere. Schimbul de puncte de vedere ma inspira. Animatiile ma inspira. De exemplu japonezii povestesc altfel, cultura lor vizuala e diferita, uneori mi se pare ca si logica functioneaza altfel la ei.
Ma inspira muzica care are spatiu, temperatura, umiditate, textura. Texturile big time. Cosmosul, fiindca infinitatea ma dizolva. Am impresia ca enumar toate cliseele posibile, haha.
Top 3 proiecte
Gravurile cu "pasari", Mindscapes si fetele pe biciclete.
Inspiratie
Nu stiu daca sunt ilustratori, dar ei sunt primii care-mi vin in minte, cand vine vorba de inspiratie: Andrew Hem, Kitra, Lestyan Csaba.
Andrew Hem
Murale: cum s-a apucat
Nu sunt un manager prea bun, de obicei tot ce se intampla cu mine e datorita oamenilor din jurul meu. Cu exceptia graffiti-ului: cand erai adolescent, in epoca pantalonilor largi, ciocnirea cu cultura graffiti era inevitabila. Cum e cu street artul acum.
De altfel datorita prietenilor am ajuns sa pictez un perete la Sfantu Gheorghe impreuna cu Chihiro Streetcat, sau cu cei de la IC in penitenciarul din Aiud (o experienta intensa).
Rar fac murale, si inca nu am avut un perete la dispozitie sa go wild, de obicei fac un amestec din ce simt ca ar fi corect sa fac si ce ma preocupa in perioada respectiva.
Pe plan comercial
Mi-a placut sa fac un graphic novel (Ribbit & Snibbit). A fost ceva nou pentru mine, am invatat multe pe parcurs insa m-am chinuit cu timeline-ul propus, fiindca lucrez incet.
Am primit mana libera, si atunci am vrut sa imi placa si mie rezultatul, ceea ce inseamna ca ma implic prea tare si ma pierd in detalii, hehe.
Mi-a placut sa dezvolt personajele si lumea lor. La Involved Channel majoritatea clientilor erau din alte tari. De cand sunt pe cont propriu, lucrez cu oameni din Romania. Incerc sa trag de timp si sa nu intru pe net din nou daca/cat timp e posibil.
Imbinarea stilului personal cu cerintele clientilor
La un moment dat mi s-a parut imposibil. Am ajuns ca nici banii nu ma mai motivau - in sensul ca mai trebuie sa si mananc - si atunci mi-am zis ca ori ma las de tot de ilustrat, ori fac un refresh si pornesc de la zero, cu un portofoliu de lucrari care imi plac si mie, care au legatura cu mine.
Ani de zile am desenat chestii care nu imi ziceau nimic. Cand iti investesti energia creativa in proiecte, insa acestea nu iti ofera nimic in schimb, atunci dupa o vreme te descarci si nu mai poti lucra nici la proiecte personale.
Cred ca trebuie sa te prezinti clientilor in asa fel, incat cerintele lor sa fie stilul tau personal. Asta incerc sa fac acum, plus compromisuri sanatoase.
Grija la revizii, clientilor
Mi-ar fi greu sa numesc un proiect anume, dar cand primesc revizii gen "fa ochii mai mari" sau "fa zambetul mai larg", simt ca as putea musca pe cineva.
Pe viitor
In prima jumatate a lui 2017 o sa am o expozitie personala. Desene mai mari, glitchy si zgomotoase. Nu stiu exact unde si cand, dar se va intampla.
