Prima data, acum doi ani, s-a gandit sa isi noteze visele. Si visurile. Dar nu intr-o aplicatie de notes pe telefon, nici intr-un mail, nici pe laptop. Ci intr-un carnet. Cu foi de hartie. Ce sta cel mai bine langa vise si visuri? Prieteniile. Si intalnirile.
Carnetele intalnirilor neintamplatoare este un omagiu pe care Noemi Meilman l-a adus prietenilor si amintirilor din copilarie si adolescenta. Si, chiar daca tehnologia a inlocuit totul, unele obiecte vor rezista si in viitorul dominat de ea.
Cred ca si stranepotii mei vor folosi, din cand in cand, un carnet; macar un jurnal.
Despre migala, memorii, intamplari si neintamplari, in textul de mai jos:
Intalnirea cu intalnirile
Ideea proiectului carnetelor s-a nascut in primavara lui 2014. Prima transa, produsa cu Fabrik si grafica lui Cristian Grigorie, s-a numit “Carnet de vise si visuri”. De ce vise si visuri?
Pentru ca obisnuiesc sa scriu intr-un carnet ce am visat peste noapte. In calatoriile mele, am strans un teanc de carnetele pe care le gasesti de obicei pe noptiera patului de la hotel.
M-am gandit sa am un carnet in care sa imi notez visele si, de ce nu, visurile, planurile de viitor; poate fi jurnal, sau carnet de to do’s, glosar, orice viseaza fiecare.
Apoi a urmat seria carnetelor “Friendship Affairs”, in toamna anului trecut, cu patru povesti de prietenie:“Michael Jackson meets Diana Ross”, “Pablo Picasso meets Lee Miller”, “James Dean meets Elizabeth Taylor” si “Karl Lagerfeld meets Anna Piaggi”.
Am respectat layout-ul carnetelor de vise si visuri, realizate din carton si hartie reciclata; cotoarele sunt din fasii de tapet, i-am propus asta Nicoletei Radu de la Fabrik si i-a placut ideea. A fost ceva migala, dar au iesit impecabile.
In aceasta primavara, am ales sa continui lista prieteniilor cu seria “Intalniri neintamplatoare”, cu patru “encounters”: “David Bowie meets Grace Jones”, “Constantin Brancusi meets Peggy Guggenheim”, “Thelma meets Louise” si “Cella Serghi o intalneste pe Magdalena Radulescu”.
Am ales o linie mai “Americano”, cum a descris-o Vicki Nicola: fiecare carnet are o alta culoare – galben, verse, roz si albastru. Grafica am vrut-o in zona de final de 70’s si inceput de ‘80s, a la logo-ul Electrecord.
Ca sa descriu acest proiect al carnetelor mele, este un omagiu adus a tot ce am mai bun in viata: prietenii si amintirile mele din copilarie si adolescenta.
Cartolinele postale care sunt “semn de carnet” au fost realizate impreuna cu Silvana Catalinescu (@scat_collage_design) si textele lui Vlad Popa, colegul meu la noemi meilman.com/ Book Cover Tee si The Station.
Grafica a fost realizata de Dan Butoi si productia am facut-o cu Anda Stancescu (Uncut Advertising), fostii mei colegi din Saatchi & Saatchi.
Implementarea
Implementarea fiecarui proiect in parte a durat in jur de 3 saptamani. Nu a fost nimic dificil, dar va promit ca la anul hartia sa fie mai soft. Surprizele sunt de bine.
Alegerea
Imi plac biografiile si autobiografiile. I-am mostenit pe ai mei (mama si tata). “Am crescut in casa” cu toate aceste personaje, care mi-au marcat cumva gusturile si curiozitatile.
Reactii
Sa stii ca papetaria mea chiar a prins. Stiu ca traim intr-un secol in care telefonul mobil a inlocuit scrisul cu stiloul in carnete si creionul si trimisul felicitarilor si surprizele revederilor dupa o lunga perioada.
Dar mai cred ca si stranepotii mei vor folosi, din cand in cand, un carnet; macar un jurnal.
Cea mai neintamplatoare intalnire
Daca e sa ma raportez la intalnirile cu prietenii mei dragi, toate au fost neintamplatoare si au dus catre ceva.
Daca e sa ma raportez la intalnirile neintamplatoare cu oameni care au dus catre ce sunt acum, acela este fiul meu.
Cu cine ai vrea sa te intalnesti ”neintamplator”
Cu Susan Sarandon; cu Sophia Loren, Brigitte Bardot, Floria Sigismondi si cu Roisin Murphy.
