Zis foarte pe scurt, Gura Mare (la poezie) e un proiect de curatoriat poezie, pe Facebook. Sau, cum zice autoarea proiectului, la „About”, e vorba despre versuri intr-o forma simpla & share-uibila, ca sa ajunga poezia si in locurile in care nu ajunge de obicei.
Pe 25 ianuarie 2016, Teona Galgotiu, caci despre ea e vorba, deschidea pagina si pornea in aventura asta de a impaca poezia cu internetul.
Teona incepuse sa descopere poezia contemporana, dar gasea destul de ermetic spatiul unde aceasta era promovata si unde se discuta despre ea. Cercetarea pre-lansare, daca ar fi sa-i zicem asa, a facut-o la scoala, la orele de romana. Profa nu stia de unii autori, colegii nici atat, dar curiozitatea si entuziasmul, odata descoperite, cu care erau discutate, a motivat-o sa creeze ea un astfel de spatiu. A ales Facebook-ul ca s-a gandit ca ar fi misto sa existe si poezie pe wall-uri, printre gif-uri, virale si selfie-uri.
M-a bucurat gandul ca oamenii ar share-ui versuri in loc sa isi dea check-in la ei acasa “feeling melancholic”. Pentru ca sa share-uiesti versuri cam tot asta inseamna, nu?
Omul
Am 18 ani si sunt studenta anul 1 la UNATC, regie film. Am scris la SUB25, revista Plic, cateva articole in Dilema Veche, organizez cu niste prieteni Festivalul international Super - festivalul de filme facute de adolescenti (anul asta ajungem la a cincea editie).
De la inceputul liceului am incercat sa promovez ce mi se pare relevant si sa organizez, daca nu exista deloc sau prea putin, contexte in care sa se intample ceva in care cred.
Gura Mare e one woman show.
Ideea
A inceput cu gandul asta - majoritatea oamenilor care nu frecventeaza evenimente literare si lecturi nu prea stiu ce se intampla cu poezia romaneasca contemporana. Mai mult de atat, au impresia ca poezia romaneasca egal poetii invatati in liceu.
Si asta in mare parte pentru ca nu prea se promoveaza lansarile de carte si evenimentele aferente. La evenimentele astea sunt mereu aceiasi oameni, care stiu de ele pentru ca sunt prieteni cu organizatorii sau cu autorii. E un spatiu destul de inchis.
Adica si eu eram in aceeasi situatie - chiar daca citeam si scriam poezie, cumva nu ajunsesem deloc la poezia romaneasca. Nu vreau sa dau vina complet pe lipsa promovarii ei, sigur aveam si eu niste prejudecati.
Asa ca odata ce am descoperit poezia asta de care n-aveam habar, am inceput sa vorbesc pe la orele de romana de ea. Surpriza! (sau nu): profa de romana nu ii stia, colegii se entuziasmau si se implicau in discutiile de dupa lecturi. M-am entuziasmat si eu de reactie si m-am gandit la o metoda, oricat de mica, sa extind un pic invitatia asta la lectura si discutie. Si unde altundeva sa fac asta decat pe Facebook, unde paginile facute chiar si din distractie sunt luate in serios, share-uite, discutate etc.
Prima mare problema pe care mi-am pus-o a fost ca exista riscul sa ma indepartez de atmosfera ideala pentru citit poezie, ba chiar sa lupt impotriva ei, fara sa vreau - in loc sa las poezia la locul ei in carti si pe site-uri specializate pe asta, eu o tai si o pun intr-o forma, sa zicem, comerciala pe Facebook. Nu e absurd? Nu o indepartez de ea insasi, daca o pun in spatiul asta virtual atat de pestrit si tun de informatii de toate felurile?
Raspunsul pe care mi l-am dat, din cate se vede, e in mare parte nu. Da, ideal e sa ai o relatie mai intima si mai atenta cu poezia (si cu orice, in general), dar cred ca e loc si pentru felul asta de intalnire-shot cu ea, in contextul vietii noastre de acum, in care aproape toata informatia e compacta, grabita, foarte constienta ca trebuie sa livreze esentialul, pentru ca nimeni n-are timp de mai mult.
Ce vrea autoarea
Scopul initial a fost sa existe (si) poezie pe wall-uri, nu numai gif-uri, videouri virale si selfie-uri. N-am nimic impotriva tuturor chestiilor astora, dar m-a bucurat gandul ca oamenii ar share-ui versuri in loc sa isi dea check-in la ei acasa “feeling melancholic”. Pentru ca sa share-uiesti versuri cam tot asta inseamna, nu? Ca you’re feeling cumva, dar o zici mai nuantat, mai personal, chiar daca nu e ceva scris de tine.
Iar pe parcurs mi-a aterizat in cap un alt mare scop, chiar mai important decat cel initial - sa fac oamenii curiosi de volumele autorilor si sa dea fuga la librarie sa le cumpere. Sau na, macar sa ii caute pe Google si sa ii citeasca mai pe indelete.
Locurile in care trebuie sa ajunga poezia
Pentru ca sigur in locurile alea sunt cel putin cativa oameni care au nevoie de ea sau, hai sa nu fiu atat de dramatica, care s-ar bucura s-o aiba in viata lor de zi cu zi, dar nu stiu asta inca, din tot felul de motive.
Cand am scris despre locurile astea in descrierea paginii nu am avut decat un exemplu in cap, desi lista e foarte lunga - la liceeni, pe wall-urile, instragram-urile lor si toata infinitatea de retele de socializare. Pentru ca in categoria asta de varsta am vazut prima data impactul, si asta m-a si motivat sa fac pagina asta.
Poezia si internetul
Din cate am observat, conteaza foarte mult forma poeziei. Si aici ma refer la forma tehnica, nu la cea stilistica. Daca e intr-o postare-text, putina lume da see more, deci putina lume intra in contact cu ea de la inceput la sfarsit. Insa daca e text in format de „poza”, asa cum e pe Gura Mare, parca pare mai usor de citit, mai usor de share-uit. E mai compact.
E ciudat, ca in ambele cazuri trebuie sa citesti, dar se pare ca asa functioneaza ochii nostri atotscrolluitori.
In rest, pot sa zic ca se intelege foarte bine cu internetul, in comparatie cu asteptarile mele. Am vazut destul de multe Gura Mare la cover photo-uri, chestie care mi se pare foarte faina!
Selectia
Nu prea sunt criterii. Nu zic ca e bine, dar asa am facut pana acum, alegeri haotice. Daca posteaza cineva pe wall-ul lui o poezie care imi place, o iau pentru Gura Mare.
Cand nu se intampla asta, ma uit printre TIUKpoemul saptamanii sau la poemele saptamanii alese de Claudiu Komartin pentru poesisinternational.com. Daca va place Gura Mare sigur o sa va placa si site-urile astea, dati-le o raita.
Singurul criteriu pentru ales autori e sa nu ii pun mereu pe aceiasi, desi si asta e greu, pentru ca nu pot sa ma mandresc cu o cunostinta a poeziei romanesti foarte extinsa. De-aia de fiecare data cand vorbesc cu cineva despre Gura Mare care stiu ca scrie sau citeste, il rog sa-mi trimita cand isi aminteste material pentru pagina, ca sunt constienta ca acopar o foarte mica parte din tot ce ar merita promovat.
Tool kit
Intru in documentul Bean (varianta mea de Word) numit “guramare template”, unde e salvata varianta mica a pozei cu logo-ul, scriu versurile si dau print screen.
Am descris atat de in detaliu ca sa se stie cat de simplu poti sa faci ceva care sa arate decent desi n-ai nicio legatura cu programe speciale pentru asta. Bine, zic decent pentru ceva extrem de simplu. Norocul meu ca asta a si fost conceptul vizual pe care l-am avut in minte - minimalist, concentrat pe text. Daca aveam un concept vizual de promovare dadaist, nu ma mai dadeam mare acum ca ce usor ma descurc.
Frecventa
Cand am inceput-o, postam zilnic. Apoi am luat o mare pauza: bac, admitere la facultate, vara. Si chiar cu cateva zile inainte sa imi scrii m-am reapucat de "treaba" pentru ca ma uitam ce frumos arata, ce multe like-uri s-au strans si mi-a parut rau ca am cam abandonat o initiativa care nu trebuie abandonata.
Logo-ul
Am cautat mouth drawing pe Google Images, am gasit niste schite pe deviant-art facute de o anumita Maga Vengeance, am crop-uit, am adaugat initialele numelui paginii in interiorul gurii (nici nu m-am gandit la o alta culoare decat rosu) si gata logo.
Sincera sa fiu, nu am contactat-o pe domnisoara Vengeance sa ii cer voie, si stiu ca e gresit, dar mi s-a parut o schita de buze basic. Dar poftim, cu ocazia interviului astuia, o sa-i scriu, si daca nu e de acord o sa rog un prieten care deseneaza sa faca o gura fix la fel.
Invataminte dupa aproape un an
Poezia e mult mai share-uibila decat ma asteptam; versurile de dragoste si versurile de singuratate au cel mai mare succes.
Ce va sa vina
Am o idee care momentan e doar la stadiul de gand fugitiv, cand vad ca like-urile paginii se tot inmultesc: sa fac stickere, tricouri, tote bags Gura Mare, astfel incat versurile sa nu mai circule doar pe wall-uri, dar si pe strazi, in birouri, in scoli. Asta evident daca le surade ideea autorilor si daca fac rost de o mica sponsorizare.
Si, ca sa nu termin interviul asta cu acest cuvant plin de aluzii, o sa le transmit virtual tuturor like-uitorilor Gura Mare ca ma bucur ca au dat like!
