Andrei Birsan are 51 de ani, este inginer, lucreaza ca specialist marketing intr-o banca romaneasca si locuieste in Bucuresti. Face fotografii din 1979. Pe vremea lui Ceausescu i s-a confiscat aparatul de doua ori. O data, pentru ca incerca sa fotografieze Casa Poporului.
In 2007 a infiintat Asociatia Bucurestiul meu drag, a lansat apoi site-ul Orasul.ro (unde s-au strans peste 170.000 de fotografii) si, tot din drag de Bucuresti, a publicat almanahuri si albume de fotografii cu chipurile orasului.
Acestea apar si pe pagina de Facebook: mahala, oameni, cladiri noi, strazi aglomerate, cartiere rezidentiale. Cel mai mult ii plac fotografiile cu oameni pe strazi, pentru ca: orasul fara oameni i se pare o butaforie.
Andrei ne spune unde gasim Bucurestiul, atunci cand nu il mai vedem, de ce ii e drag de el si de ce nu ii e drag, de ce a infiintat asociatia aceasta si care este menirea ei.
Sa spunem impreuna povestea orasului nostru, asa cum il iubim, asa cum il traim in fiecare zi, asa cum ni se schimba sub priviri! Sa o spunem pentru noi, pentru copiii nostri, pentru cei care trec grabiti prin oras sau pentru cei care vin sa-l viziteze pe indelete.
Trecut
Imi plac fotografia si Bucurestiul. Fac fotografii din 1979. Aici cateva fotografii din volumul Anii `80, aparut anul acesta la muzeul Bucurestiului. Si ma plimb prin oras de cand ma stiu.
Ca si fapt divers, pe vremea lui Ceausescu mi s-a confiscat aparatul foto de doua ori dar acest lucru nu m-a oprit si am continuat sa fotografiez chiar daca nu Casa Poporului (unul dintre locurile unde mi-a fost consfiscat).
Pasiunea pentru tot ce inseamna Bucuresti a inceput in copilarie cand tata, nefiind bucurestean si avand dorinta de a cunoaste orasul, ma lua cu el la plimbare prin cele mai neasteptate locuri.
Daca vorbim de fotografie, imi plac mai ales fotografiile cu oameni in oras, orasul fara oameni mi se pare o butaforie.
Bucurestiul meu drag
A pornit dintr-o nevoie. Tot mergand cu prietenii la pozat orasul ne loveam constant de fel de fel de restrictii in a vizita sau fotografia ceva.
Astfel, m-am gandit sa dau o forma oficiala acestor explorari ale orasului cu speranta realizarii mai usoare a proiectelor.
Menirea
Memoria colectiva. Merita sa descoperim pentru noi toti si pentru copiii nostri farmecul locului, oamenii si traditiile care l-au construit, care i-au definit spiritul si care intr-un fel sau altul interfereaza zilnic cu prezentul nostru.
Sa spunem impreuna folosind imagini povestea orasului nostru, asa cum il iubim, asa cum il traim in fiecare zi, asa cum ni se schimba sub priviri! Sa o spunem pentru noi, pentru copiii nostri, pentru cei care trec grabiti prin oras sau pentru cei care vin sa-l viziteze pe indelete.
Adica, mai inginereste spus, cunoasterea orasului asa cum este el, cu bune si cu rele si pastrarea memoriei lui vizuale.
Pentru a ajuta la o cat mai buna cunoastere si "asimilare" a orasului, organizam periodic excursii si expozitii la care oricine poate participa (fotograf amator, profesionist sau simplu explorator :).
In plus, am lansat recent si un site Bucurestiului. Ne dorim ca acest site sa devina un imens album foto la care oricine poate participa.
Numele
Sa-ti spun drept am uitat daca au mai existat si alte variante de nume, pur si simplu asa este Bucurestiul pentru mine.
Deci nu este vorba de LOVE, ci de bucuria petrecerii timpului cu un prieten drag. Tin la el ca la un prieten, ca la o ruda mai indepartata, imi place sa petrec timp cu el, sa-l ascult, sa-l inteleg si cand pot si cat pot sa-l ajut sa fie asa cum trebuie, adica casa noastra.
Obiective
Cresterea proiectului Centrul de memorie Vizuala a Bucurestiului este obiectivul nostru principal in urmatoarea perioada.
Astfel, ne vom concentra pe de-o parte pe scoaterea la lumina a albumelor/arhivelor de familie ale bucurestenilor/ale institutiilor publice, si, pe de alta parte, pe atragerea si incurajarea publicului in incarcarea de imagini actuale ale Bucurestiului si folosirea optiunilor de search prezente in site pentru cunoasterea orasului.
In paralel vom continua actiunile care ne reprezinta: explorarea si fotografierea orasului, realizarea de expozitii de fotografie si albume foto, realizarea intalnirilor cu fotografi vechi si noi ai orasului.
Speram ca in 2017 sa continuam proiectul Acesti oameni minunati si orasul nostru drag (cu oamenii de la Apa Nova am avut primul proiect dedicat, au fost foarte deschisi) dedicat celor care fac, cu modestie, ca Orasul sa functioneze, ca un organ intern de care nu suntem constienti ca exista, dar are un rol determinat in viata normala, de zi cu zi (ex. Gunoieri, vatmani, gaze, politisti).
Sursele de finantare
Finantarea este o problema delicata in majorititatea asociatiilor non-profit.
De-a lungul timpului am primit suport financiar din partea unor parteneri companii care activeaza in industria foto (comert, productie, print). Am primit sprijin si din partea unei mari companii de utilitati pentru un proiect drag noua: Acesti oameni minunati si orasul nostru drag.
Parteneri constanti in activitatea noastra au fost si Ordinul Arhitectilor si Uniunea Arhitectilor care ne-au finantat almanahul asociatiei si dictionarul arhitectilor, in timp ce noua platforma Bucurestiul meu drag a fost finantata de de ARCUB in cadrul proiectului Bucuresti in-vizibil 2016.
Un alt contributor important si constant in implementarea proiectelor asociatiei suntem noi, membrii asociatiei. Contributia membrilor este per proiect, nu avem o contributie anuala. Ne dorim sa incurajam liberul arbitru si astfel oferim prosibilitatea tuturor de a alege ce actiuni doresc sa sustina.
Targetul
La inceput am avut comunitatile foto, asta cumva s-a rasfrant negativ asupra extinderii comunitatii, am fost etichetati acei indivizi cu aparate de gat care strabat orasul, ca trebuie sa ai un aparat mai mare ca sa poti veni in actiunile noastre.
Acest lucru este fals si, din fericire, s-a mai diluat aceasta perceptie. Primim in actiunile noastre orice iubitor de fotografie sau de Bucuresti.
Ne indreptam comunicarea catre studenti in general (in special catre cei de la arhitectura care au tangenta cu orasul si cu fotografia) dar si catre oricine vrea sa cunoasca orasul real, fara nostalgii de micul Paris (am facut excursii prin Giulesti, Ferentari, centura, nu doar in Centrul Vechi :) sau pe calea Victoriei.
Surprizele
Prima surpriza a fost numele asociatiei, chiar si avocata care ne-a ajutat la infiintarea asociatiei nu credea ca Bucurestiul poate fi drag cuiva (asta din cauza problemelor edilitare nerezolvate sau chiar agravate de administratia locala care sunt puse pe seama orasului nu a unor indivizi corupti si incompetenti)
Deschiderea foarte mare a locuitorilor mahalalelor de a-si expune viata privata (ne invita in curti, in case)
Inchistarea tovarasilor ramasi in Cartierul Rosu - Primaverii sau aciuiti prin Cotroceni, cartiere fara viata pe strada, dar cu priviri furise si suspicioase de dupa jaluzele.
Dragul de Bucuresti
De Bucuresti ma leaga amintirile copilariei, adolescentei, tineretii, amintiri de o viata. Ciudat este ca intr-o seara mergeam in Roma cu autocarul spre aeroport, luminile erau aprinse, oamenii eleganti pe strada, nu stiu de ce, dar parca eram in Bucuresti si ma indreptam cu autobuzul spre casa, deci poti sa ai sentimentul ca esti in Bucuresti si intr-un oras renumit.
Imi este drag Bucurestiul cu oameni pe strada, cu forfota lui. Ma bucur ca suntem la "portile orientului" si impartasim emotiile cu vecinii.
Nu imi sunt dragi traficul si administratorii lui, cei care ar trebui sa aiba grija de noi dar isi bat joc si de oras si de noi.
Imi pare rau pentru disparitia magazinelor mici.
Unde poate fi gasit Bucurestiul, atunci cand nu il mai vezi
In multe locuri, depinde de starea ta sufleteasca din acel moment: poate fi sus, trebuie numai sa ridici ochii si sa te uiti la el si sa te gandesti ca esti in excursie pentru prima data in oras
Sau il regasesti pe stradutele de langa Foisorul de Foc, sa te opresti 5 minute in biserica la o nunta necunoscuta sau sa te bucuri de coliva primita pomana de sambata mortilor.
Sa iei micul dejun vara la o terasa.
Depinde de noi sa-l revedem de fiecare data in alt fel.
