Artist fara diploma, Ovidiu Stanciu se angaja in '97 pentru prima data ilustrator. A trecut prin Tempo, Bates Romania, Saatchi & Saatchi, D'Arcy, Next Advertising, DDB si altele, multe, incat nici nu mai are nevoie de CV. De atunci si pana acum, cei mai multi ani i-a petrecut la Ogilvy & Mather; dar perioada de circa 7 ani de acolo s-a incheiat prin 2010. Sa fi fost pentru ca agentia nu il exploata la adevarata valoare creativa? Posibil, asa zicea pe atunci Kapa, cand Ovidiu lucra cu GMP pentru Posta Romana, desi era angajat cu acte-n regula.
Cochetase cu freelancing-ul, dar atunci paraseste agentiile si trece fulltime in baricada "deadline, nu condica".
Are pagina de IMDB, pentru c-a fost omul cu storyboard-urile pentru filme ca"Restul e tacere" (Nae Caranfil, 2007) si "The Necessary Death of Charlie Countryman" (Matt Drake, 2013). Dupa care avem caricaturile, aparute din plictiseala, dar crescand radacini si imprastiindu-se peste personalitatile autohtone.
Avem despre ce vorbi. Mai jos, Ovidiu ne trece prin perioada lui de agentie, campanii care i-au ramas la corazon, top 3 cerinte absurde pe care le-a primit de la clienti si, bineinteles, parerea lui despre publicitate, acum.
Prin publicitate si film
Am inceput artele, dar am renuntat la ele dupa trei ani, iar ceea ce fac acum inca nu se preda la noi in scoli.
Publicitatea a fost locul unde stiam cand plec de acasa, dar nu stiam cand ma intorc (perioada Tempo, inainte de Saatchi), locul unde am invatat ca e important ce vrea clientul, nu art directorul (am debutat ca art director si am hotarat ca e mai bine sa fiu ilustrator).
La Saatchi a fost prima data cand am avut timp liber, iar in rest m-am descurcat datorita experientelor anterioare. Cu freelancingul am cochetat in paralel cu postura de angajat fulltime (asa se proceda la vremea aia) si am ajuns freelancer 100% dupa ce am fost dat afara de la ultima agentie, in 2010.
Atunci am avut si prima experienta in lung metraje: contract pe 6 saptamani, lucrat 3 saptamani si platit o saptamana. Storyboarding-ul e foarte ofertant, fiindca ajungi sa lucrezi cu foarte multe minti creative, regizori, DOPs. E fascinant sa fii ca o camera de filmat :)
Am lucrat pentru un film de lung metraj "Necessary Death of Charlie Countryman", pe care l-am desenat integral intr-o saptamana. Cam 2.000 de cadre. Am fost considerat cel mai rapid storyboard artist, de catre echipa de la Hollywood, si cel mai ieftin de cea din Romania (am fost platit la zi, nu la numar de cadre).
"Cu ce m-am ales in viata de agentie". Proiecte
Campania "Bani Rapizi" pentru Posta Romana, agentie GMP, eu angajat la Ogilvy (atunci, la supararea sefei agentiei, CD-ul Kapa, a explicat succesul meu cu alta agentie ca fiind incapacitatea agentiei mama de a ma "exploata" creativ).
Pentru telefonia Connex a trebuit sa desenez un cacat de caine la 300 dpi, dupa ce Liviu David (atunci CD la D'Arcy) a pozat toti cacatii din cartier, dar nu il gasise pe cel ideal.
[n.r. Am vrut sa localizam desenul, Ovidiu l-a sunat pe Liviu, nu s-a putut din pacate.]
Trei minute din filmul lui Caranfil, "Restul e tacere", unde partea asta de film e ilustrata, nu filmata.
Genericul filmului "Razboiul Regelui".
De la client, cu drag, cerinte absurde primite de-a lungul timpului
"Nu vreau oranj, vreau un rosu mai galben".
"Incadreaza poza intr-o eclipsa".
"Deseneaza-mi un tanar imbracat in student la electrotehnica".
Caricaturind aievea
De caricaturi m-am apucat incercand sa nu ma plictisesc in timpul programului. Si am facut caricatura sefului agentiei, am multiplicat-o si am lipit-o pe peretele creatiei. Foarte multi au venit si l-au "completat" dupa bunul plac :)
Caricaturi preferate nu am. Cele mai bune sunt cele care au avut impact la public. Anume, caricaturile lui Sir David Frost, primite la o aniversare:
Apoi, caricaturile de la "Cronica Carcotasilor", cand mi se adunau copiii la poarta sa le dau autografe :))
Promovare
Din '97 pana in 2010 am cam fost coleg cu toata lumea :) Acum sunt sunat (nu am CV).
Publicitatea romaneasca astazi
Publicitatea sufera de lipsa de idei, de moda de a inventa cuvinte, de aroganta cu care trateaza cumparatorul si nu in ultimul rand, de lipsa de credibilitate in fata clientului ("asa vrea clientul").
Nu m-as intoarce intr-o agentie; mi-ar fi greu sa ma adaptez la "program". Prefer sa am deadline, nu condica (imi place ca timpii morti sa ii gestionez cum vreau).
Planuri?
Nu am planuri pe termen lung (nu exista o stabilitate care sa lase loc de planuri). Am creat cu un prieten un site unde vand caricaturi online. Si cam atat.
