Pe vremea cand eram copy-ul de la client, cea mai puternica relatie de love and hate o aveam cu word-urile pentru Facebook Ads. In special cu alea care cereau zeci de variante de copy pentru acelasi serviciu. Sigur, e misto adrenalina de a gasi nuante in fiecare cuvant, in care sa torni si USP-urile, si cuvintele cheie, si umorul, totul in limita celor 90 de caractere. Sa fii relatable, sa fie toata lumea fericita si, mai ales, sa vanda. Dar, totusi, in cate feluri poti sa zici “zbor”? Recordul a fost de vreo 40 de versiuni.
Uneori, cand eram prea obosita, deveneam dislexica, si-atunci “faleza”, de exemplu, se transforma in “fazela”, pe care-l citeam cu accent portughez, ca sa ma mai amuz, cand descopeream la proofreading si ma bateam parinteste pe umar ca e OK, oameni suntem.
Alteori, oricate re-read-uri as fi dat inainte sa trimit mail-ul cu “final.doc”, se mai intampla sa-mi scape cate-o nefericire – de cele mai multe ori, era vorba de o vreo expresie prea complicata, pe care o puteam transforma, lejer, intr-un cuvant mai simplu. Pe-astea le descopeream, ori eu, ori altii, inainte de “place order”.
Asa ca-l inteleg perfect pe copy-ul de la Silver Church. Asta nu ma opreste sa ma amuz de nefericirea care a scapat in ad-ul de mai jos. Este ceva, totusi, sa te lauzi cu o supa crema cu putin gust.
Poate ca era si omul infometat. Se stie ca e cel mai greu sa livrezi ceva cat de cat OK cand urla stomacul si tu te tot uiti la o poza cu mancare.
