Pe Facebook e Anca din Casa (nume cu care s-a ales de la un prieten, la inceputurile ei de barman), multi o stiu drept Anca din Control. Oricum i-ar spune, pe Raluca Elena Plesoiu o stie cam toata lumea din Bucuresti si e posibil sa nu existe individ pe care sa nu-l fi fericit, la un moment dat, cu un cocktail bun.
Din decembrie 2015, Raluca s-a apucat de caligrafie. Simtea nevoia sa-si goleasca mintea, sa se relaxeze. Mentor i-a fost Bianca Dumitrascu, multa vreme Art in agentii de la noi, acum studenta de typography in Barcelona.
Credea ca o sa stie sa scrie din prima, dar a descoperit ca trebuia sa treaca, mai intai, prin pagini intregi de bastonase, cerculete, linii, semicercuri. Alte invataminte si curiozitati despre ce motiveaza un om sa se apuce de caligrafie, ne zice chiar ea.
Barmania
Sa tot fie vreo 11 ani de cand m-am apucat de asta. Eram in facultate, eram hostess intr-un restaurant si am vazut pe-o tava Tequilla Sunrise, cu grenadine, maraschino garnish si tot ce trebuie. Si-asa mi-am dorit sa invat si eu.
Imi plac oamenii, imi place si alcoolul... e mixul perfect.
Hello typography-caligrafie
Tot timpul incerc sa caut chestii noi si, cu cat sunt mai challenging, cu atat mai bine.
Totusi e destul de vast termenul de typography, eu de caligrafie m-am apucat, si oricum mi se pare ca nu stapanesc nici macar 1% din tot.
Caligrafia, ce fac eu, e parte din typography. Necesita ani de munca pentru ca muschii mainii sa memoreze miscari cat sa ajungi sa ai skill in asta.
Am inceput sa scriu pentru ca voiam sa-mi golesc mintea. Si m-a prins atat de mult incat preferam sa dorm mai putin, sa scriu si sa ma duc in bar apoi. Chiar daca am facut bastonase si liniute o luna de zile, 8 ore pe zi.
Inca imi iese destul de bine partea cu "peace of mind", de la care am pornit.
Mentor
In decembrie 2015 m-am apucat serios. Mentor, cea care m-a invatat tot, mi-a fost Bianca Dumitrascu [n.r. former Art Director la Leo Burnett Romania si Friends \ TBWA, former Graphic Designer la Ogilvy & Mather]
Am vazut la un moment dat un video al lui Seb Lester. I-am spus unui prieten ca vreau sa invat caligrafie si mi-a zis sa vorbesc cu Bianca, pe care o stiam vag, pentru ca venea in Control. Deci nu o cunosteam dinainte. Asa ca i-am batut in fereastra de messenger, am intrebat-o cand ne vedem si ea a zis “Hai!”, cu toate ca era plictisita de dorintele prietenilor, ca toti ii ziceau ca vor sa invete si niciunul nu se tinea. Nu i-a venit sa creada ca eu chiar m-am tinut de munca.
Au urmat mese in oras, cafele si cerneala varsata in ghiozdan. Am stat cu Bianca la inceput, cat de des puteam. Din cauza nerabdarii si curiozitatii care ma caracterizau, m-asteptam sa stiu sa scriu din prima, dar nu e asa. Mai intai, a fost nevoie de pagini intregi de bastonase, cerculete, linii, semicercuri. Toate asta te-ajuta sa-ti formezi mana. Greu nu a fost, a fost placut.
Biancai ii datorez cam tot ce stiu eu. Acum sufar ca s-a mutat in Barcelona.
Acum mai fur meserie de pe Skillshare, Pinterest sau Instagram. Maculatura exista, sa vrei sa-nveti conteaza.
Mod de lucru
Partea cea mai grea, de multe ori, vine de la "si eu ce scriu?". Si-ncep si caut chestii care suna bine si-ar arata bine.
Abia acum am inceput sa-mi fac schite, inainte scriam si de 20 de ori acelasi lucru pana ma prindeam eu cum da bine, dupa care aparea Bianca si-mi darama tot Universul intrebandu-ma: "Auzi, dar nu te-ai gandit sa faci pe verticala?".
Dureaza si-o zi pana iese ceva sa ma multumeasca.
Kit-ul de caligrafie
In primul rand, hartia e cea mai importanta. Penite (de diferite marimi si forme), cerneala, rigla, creion, liniatura. Cam cu astea am inceput. Dupa, mi-am luat penurile, care inlocuiesc tot ce-am enumerat mai sus.
Nu cred ca exista librarie in care sa nu gasesti cate ceva. Iar magazinele de profil sunt un fel de candy shop.
Nu as estima daca sunt scumpe sau nu. Partea materiala e irelevanta, mai ales atunci cand faci ceva ce-ti place si te ajuta pe tine sa te dezvolti.
Frecventa
Nu cred ca exista saptamana in care sa nu fi scris ceva, minim sa repet alfabetul dintr-un font anume. Daca sunt libera, stau si cate 5-6 ore pe zi.
Locul potrivit
Am inceput in baruri si cafenele sa scriu si am ramas cu asta. Trebuie sa ai o pozitie corecta a corpului, asta mi-a spus al meu mentor din prima clipa.
Acasa nu-mi prea vine sa stau, tocmai de-asta am penurile tot timpul la mine. La mare a fost cam greu sa-mi gasesc un loc, asa ca am scris la bar. [n.r. Anca a fost barman la mare, peste vara]
Modele
De la noi... Biancai nu-i sar niciun post si de Mario Gazebro imi place.
Iar din afara, imi plac Gosha Bondarev, Andrew Kelly, Tolga Girgin, Bianca Mascorro.
Promovarea
Nu m-am promovat. M-am rezumat la a posta pe Instagram. Feedbackul a fost coplesitor.
Nu postez niciodata inainte de a ma consulta cu prietenii si incerc sa le ascult parerile.
Clientii de la bar, care sunt oaspeti de fapt, si oamenii de pe net ma taguiesc in tot ce apare nou si-mi trimit tot felul de video-uri cu caligrafie. Iar unii dintre ei ma roaga sa le scriu cate ceva, de obicei numele. :)
Pastrez toate foile cu ce scriu. Am o cutie mare din lemn acasa, unde le depozitez. Cateodata ma mai uit la cele vechi si observ greseli mari. Si ce am scris ieri are multe greseli, de fapt.
Client de vis
Cred ca orice proiect mi-ar incanta sufletul cand ma voi simti in stare, dar pana acolo Dumnezeu cu mila. Nu simt ca am ajuns acolo inca. Chiar nu m-am gandit la asta si nu stiu daca vreau sa ma gandesc acum.
Invataturi
Despre mine, am invatat ca pot avea rabdare, lucru care nu-mi statea in fire.
Despre lume, am invatat ca pot sa fug putin de ea prin caligrafie. E fix ca o meditatie. Altii fac yoga sau goblenuri, habar n-am. Eu mi-am gasit linistea in caligrafie.
Barmanie vs. caligrafie
Clar nu as renunta la barmanie. Caligrafia e la stadiul de hobby si sta bine acolo.
