Totul a început când Adina Weiner avea opt ani și a fost la ziua prietenei cele mai bune. Pentru că știa că nu-i plăcuse tortul din anul precedent, Fimia, mama sărbătoritei, a făcut special un tort de ciocolată pentru ea.
Când a crescut și a trebuit să plece la facultate, Fimia i-a dat Adinei rețeta tortului, cu o singură condiție – să o țină secretă. Se pare că rețeta secretă provine direct din bucătăria Casei Regale și că, deși pare simplă, e nevoie de multă pasiune pentru gătit ca să iasă bine (povestea tortului magic, pe larg aici). De atunci, tortul de ciocolată a devenit pentru Adina un mic business stabilit în Canada, numit Weiner’s Chocolat.
Ne cerem scuze de pe acum papilelor gustative ale cititorilor pentru pozele mult prea apetisante de mai jos.
Background
Am început să lucrez de la 18 ani, imediat ce am ajuns în București din Arad - în felul acesta mi-am susținut studiile universitare (n.r. – în Comunicare și Relații Publice) și șederea în Capitală.
Am lucrat în televiziune (PRO TV, TVR1, Antena 1) și la o agenție de casting pentru film și modeling pe toată perioada studenției. După terminarea studiilor, îmi doream foarte mult să fac ceva cu mâinile mele. Gândul de a lucra în advertising era un gând care mă speria, și pe care l-am evitat o bună perioadă de timp.
Știam că sunt multe de învățat înainte să încep ceva pe cont propriu, și, imediat după universitate, am avut privilegiul să mă alătur soțului meu ca partener într-un start-up – Bilet.ro, în domeniul event ticketing.
La 30 de ani, după ce am învățat enorm din experiența de antreprenor – cu bune și cu rele –, am hotărât să mă focusez pe a înțelege mai bine domeniul advertising - era oricum o frică care trebuia învinsă.
M-am alăturat departamentului de client service din Publicis, în București, unde am lucrat timp de 4 ani, până când am definitivat plecarea în Canada.
Pasiunea pentru gătit
Pasiunea pentru gătit am moștenit-o de la mama, ea este cea mai bună bucătăreasă din câte am cunoscut vreodată, și am învățat de la ea, printre multe altele, că a găti înseamnă a face ceva cu mult drag, atenție și respect.
Mă topeam să o aud cântând melodii din folclorul românesc, o auzeam deseori de pe balcon (ținea mereu geamul deschis la bucătărie) și odată cu mirosul plăcut de mâncare ajungeau și versuri fredonate – așa știam cât de fericită era mama în ziua respectivă.
Am început să gătesc când am început să trăiesc pe cont propriu, de fapt, când m-am mutat din cămin în garsoniera mea din Tineretului. Găteam numai din plăcere, mă bucuram că aveam bucătăria mea, însă mirosul mâncării îmi crea senzația de saturație imediat ce terminam de gătit, de aceea de cele mai multe ori îmi invitam prieteni să împărțim ce găteam în ziua respectivă.
Revenind la ciocolată, pasiunea mea a început când am primit rețeta tortului magic și s-a născut din dorința de a reproduce acel gust de neuitat din copilărie, acea scânteie plină de naturalețe, venită din bucuria de a decoperi ceva nou.
Bucuria oamenilor și momentele pe care reușeam să le creez aducând tortul fermecat pe masa de-acasă, sau cea de la petrecerile prietenilor, m-au adus pe calea pe care-am ales-o. Adică la decizia de a-mi dedica experiența și energia pentru a dezvolta Weiner's și pentru a găsi noi moduri de aduce în viața oamenilor un strop de magie prin farmec și gust deosebit – prin ciocolată.
Spre Canada
Voiam musai să o iau de la capăt, să am posibilitatea să mă concentrez mai mult pe mine, să-mi găsesc echilibrul între ceea ce fac, ceea ce sunt și ceea ce vreau să devin.
Pentru că Montreal este locul în care a copilărit George, soțul meu, și pentru că este un loc în care piața artizanală de ciocolatieri și cea de homemade bakeryes este în continuă dezvoltare, mi-am dat seama că este locul ideal unde aș putea să pun în aplicare visele mele și să-mi creez un univers propriu, în armonie cu mine și cu tot ce mă inconjoară.
Tortul devine business
Am început sa mă gândesc la un business acum 2 ani, când am hotărât plecarea în Canada. Voiam să știu că am ce să fac și la ce să visez imediat ce ajung în Montreal. Știți și voi, gândul vine ca scânteia când te pui în mișcare, cu o precizie de nedescris, pe care o simți cu toată ființa.
Nu-mi era foarte clar care erau pașii pe care trebuie să-i parcurg, dar știam că vreau să scriu povestea tortului, să pregătesc produsul și să testez piața înainte să plec. Voiam să-mi confirm niște lucruri înainte, să am o oarecare siguranță, să-mi câștig propria încredere în ceea ce urma să fac. Nu eram sigură nici măcar de timpul pe care-l aveam la dispoziție să fac tot ce îmi propusesem.
Așadar, într-o zi, nu mai știu care, mi-am propus să încep să fac câte un tort pe săptămână, să văd ce se întâmplă. Din momentul acela am început să am cel puțin o comandă pe săptămână.
Așa am simțit nevoia să fac o pagină de Facebook, dedicată tortului – Adina și tortul fermecat – unde am împărtășit comunității întreg procesul alegerii identității vizuale.
Naming și identitate vizuală
Primele elemente de identitate, au fost create cu ușurință – simbolul pe care-l desenam încă de când eram mică și monograma cu inițialele numelui – a fost nevoie de mai mult timp pe parte de introspecție și analiză pentru a ajunge la o identitate a tortului. Aveam nevoie de confirmari, de un punct de vedere din exterior, așa că am cerut ajutorul prietenilor și comunității online pentru a valida ceea ce reușisem să contruiesc. Până la urmă am ales numele de familie al soțului meu (și al meu), care definește o bună parte din mine – a fost rezultatul ajutorului primit din comunitatea online. Am încredere în cei din jurul meu - am încredere în simțurile lor.
Numele (până la urmă am ales numele de familie al soțului meu - și al meu - care definește o bună parte din mine) și identitatea vizuală au fost alese împreună cu prietenii mei virtuali, pe Facebook, așa cum am spus.
Dar înainte ca variantele posibile să ajungă pe Facebook, am cerut ajutorul unor prieteni din viața reală :), care m-au ghidat puțin pe drumul descoperirii propriei identități... comerciale.
Am desenat absolut toate elementele care compun identitatea vizuală de una singură, de mână, dar prietenii despre care vorbesc, într-un studio specializat în creație colaborativă, m-au ajutat să le transpun în digital. Am învățat chiar și să fac linogravură, cu care mi-am ștanțat primele ambalaje ale tortului.
Chiar înainte să plec în Canada, am „mituit” un alt prieten drag – pe Dan Samoilă – cu un tort fermecat, în schimbul căruia mi-a oferit cea mai frumoasă ședință foto. Întreaga comunicare a micii mele afaceri se hrănește astăzi din fotografiile lui Sam.
Rețeta – câteva detalii
Conține ingrediente de bază – cacao, ouă, zahăr, unt, făină și apă. Sunt ingrediente pe care le aleg „pe sprînceană” și pe care le transform, printr-un proces magic, într-o cremă densă, bogată în aromă profundă de cacao pură, cu o textură deosebit de fină. O explozie de ciocolată cu două straturi de blat ciolatiu, altfel decât orice blat pe care l-ai încercat.
Eu n-am dezvoltat rețeta, ci ea m-a dezvoltat pe mine. Părea atât de simplu, dar atît de complicat în aceași timp. Îmi dădea de furcă și mă fascina faptul că fiecare tort ieșea diferit, cu toate că foloseam aceleași ingrediente și punem la fel de multă pasiune și iubire în el. Asta mă intriga și mă făcea să vreau să înțeleg toți factorii de care ar trebui să țin cont. Și am înțeles multe pe parcurs, prin exercițiu și atenție la subtilități.
Când m-am mutat în Canada, a trebuit să descopăr ingredientele potrivite, prin care să pot reproduce rețeta de-acasă. Le-am găsit cu greu, dar a fost un proces din care am învățat foarte multe lucruri despre tort și nu numai. Într-un final, am reușit.
Lansarea în Canada
Lansarea tortului magic și dezvoltarea brandului Weiner's pe o piată atât de mare ca cea din Canada este cu siguranță cea mai mare provocare pe care mi-am propus-o vreodată. Am obținut licențele necesare în luna Septembrie a acestui an, lucru care îmi permite lansarea produsului în restaurante, cafenele, sau alte posibile magazine specializate în produse artizanale.
De altfel, procesul de cerificare pentru obținerea licenței de funcționare a fost unul destul de simplu, totul a decurs firesc, însă trebuia să învăț toate micro-organismele care pot apărea în bucătărie și toți factorii de care trebuie să țin cont pentru a putea menține un standard ridicat de calitate.
Mă speriasem puțin la început pentru că aveam foarte mulți termeni noi de învățat în limba engleză, dar mi-am asumat totul ca pe o parte din proces. Mi-am acordat timpul necesar să le fac pe toate în liniște. În orice caz, legislația canadiană la nivel federal, cât și la nivel provincial, încurajează micii întreprinzători mult mai mult decât în România.
Provocări
Am întâmpinat probleme în a găsi ingredientele potrivite, nu reușeam să reproduc gustul și textura cu care eram obișnuită în România. Cea mai mare greutate am întâmpinat-o în alegerea untului. Untul canadian este produs printr-un procedeu diferit fată de cel din Europa, având un nivel de grăsime mai scăzut și un nivel ridicat de apă.
Am căutat peste tot untul perfect, am încercat toate variantele pe care le găseam și nu eram mulțumită de ceea ce reușeam să obțin. Până când am găsit ceea ce-mi trebuia - o fabrică de unt, la 320km distanță de Montreal, care produce unt în stil european. Sunt doar ei, cei mai aproape. Îi iubesc pentru că există.
O altă parte challenging a fost integrarea mea în comunitatea locală și dezvoltarea în paralel a unei comunități locale online. Nu cunoșteam pe nimeni când am ajuns aici, iar George abia începuse și el, cu puțină vreme înainte să ajung eu, să-și reia legăturile pe care le mai avea în Montreal.
Așadar, să-ți vinzi tortul, cui? Am început cursuri de integrare și limbi străine în cadrul unei organizații (OMETZ) specializată în integrarea noilor veniți, și încet-încet, am început să mă implic în programe de volutariat și să intru în contact cu cât mai mulți oameni.
Am luat tortul cu mine peste tot, am trimis o armată de torturi la organizația de care am menționat, am participat la câteva evenimente locale prezentându-mi produsul, și de asemenea, am făcut câteva campanii online prin care am oferit torturi cadou. A trebuit să contruiesc totul de la zero și asta presupune un efort continuu, răbdare și multă disciplină.
Pe lângă celebrul tort de ciocolată, ce mai oferi clienților?
Sunt atâtea dulciuri bune, atâtea prăjituri tradiționale românești pe care aș putea să le fac, dar am ales să fac acest tort de ciocolată, această rețetă unică, pentru că știu că este cel mai bun pe care-l pot oferi. Dar mă gândesc mereu cum să-l ofer, cum să-l așez ca să ajungă la nivelul gustului pe care-l are.
În acest moment, în Montreal, tortul poate fi comandat telefonic sau prin email, fiind reprezentat în 3 dimensiuni: The Little Wonder, The Magic Affair și The Royal Delight.
În plus, pentru a putea oferi consumatorilor posibilitatea să guste înainte să comande un tort, am creat un produs nou, același gust irezistibil, într-un borcan: A jar full of Magic. Acest produs poate fi cumpărat în L'Or en Grain, un coffee shop din cea mai trendy zonă din Montreal.
De asemenea, am preluat câteva comenzi speciale și am făcut primele torturi kosher. A presupus o bucătărie kosher, ingrediente kosher, și multe alte reguli care trebuiau respectate, dar m-a făcut să mă gândesc cât de multă flexibilitate și mobilitate îmi poate oferi ceea ce fac, dacă privesc lucrurile în favoarea mea. :)
Unde pregătești torturile?
Acasă, într-o bucătărie deschisă, cu fereastră în curtea interioară, vedere directă către un copac plin cu veverițe și păsări. Dificultățile cele mai mari au fost la spațiu pentru depozitare. Ingredientele, inclusiv ambalajele, trebuie păstrate în condiții corespunzătoare, lucru care nu-mi permite să mă aprovizionez cu cantități mari de stoc.
Cu toate acestea, am reușit să organizez bucătăria, să o pregătesc pentru capacitatea maximă pe care pot să o suport făcând totul de una singură.
Livrare și extindere
Fac totul singură, de la coacere, la ambalare și livrare. De obicei oamenii vin să ridice tortul, dat fiind locația centrală în care mă aflu, este la îndemână și ușor de găsit.
Planul este să continui o creștere organică pe parte de comenzi, să stabilesc câteva parteneriate cu locații selecte din Montreal și să pregătesc un business plan cu care să pot duce Weiner's la următorul nivel. Între timp, mă gândesc în permanență cum să fac ca să mai aduc tortul, măcar din când în când, acasă – în România. Povestea tortului acesta a început cu prietenii mei din România și este obligatoriu să continue alături de ei.
Unde se găsesc produsele tale în Canada?
În momentul acesta colaborez cu o singură locație (L'Or en Grain), dar planul este ca pînă la sfârșitul lui februarie, anul viitor, să reușesc să abordez numărul necesar de locații pentru a atinge capacitatea maximă de producție.
Dificultatea cea mai mare a produsului este că se încadrează într-o categorie de produse scumpe. Acest lucru presupune alegerea cu grijă a locațiilor în care poate fi vândut și, de asemenea, mă limitează în abordarea restaurantelor, care de obicei lucrează cu adaos foarte mare la produsele pe care le cumpără de la terți.
Volum de lucru
Coc săptămânal, de cel puțin două ori pe săptămână, asta dacă nu apare vreun eveniment, sau ziua cuiva cunoscut, vreo sărbătoare românească, canadiană, rusească, sau evreiască. Voiam să fac totul treptat, să fac bine tot ce fac, așa că am început cu o primă locație.
Fondurile necesare ca să pornești business-ul
Sincer, nici nu mai știu. Îmi propuneam să fac ceva, îmi făceam planul și bugetul, și nu știu cum făceam, dar reușeam să-i strând de fiecare dată când aveam nevoie.
Am reușit să fac totul din resurse proprii pentru că am avut norocul să fiu înconjurată de oameni faini, care mi-au oferit ajutorul lor, și asta a însemnat enorm.
Experiența antreprenoriatului
Am trăit deja experiența de antreprenor în cei 7 ani în care m-am alăturat ca partener fondator soțului meu, într-un start-up de event tiketing. Cu toată experiența din spate, ceea ce trăiesc acum nu se compară cu nimic din ce-am mai trăit.
Pentru mine este o experiență de viață, e un fel de-a învăța să trăiești altfel decât te-ai obișnuit. Am învățat să iubesc ceea ce fac și să fac ceea ce iubesc. Să-mi schimb obiceiurile, să-mi fac altele noi prin care să pot integra tortul ca parte din viața mea.
În ceea ce privește business-ul, cel mai important mi se pare menținerea psihicului: focus, calm perseverență, încredere. Am descoperit că eforturile pe care le fac azi, se pot materializa mâine, sau într-un an, nu se știe niciodată. Depinde de ritmul lucrurilor și al obstacolelor pe care le avem de depășit, dar și de planificare și disciplina pe care o avem cu noi înșine. Ei uite, aici e tot timpul ceva nou de învățat sau de îmbunătățit.
Eu am început prin a medita și prin a face exerciții de yoga în fiecare zi, îmi place să meditez și înainte de a face un tort - mă relaxează, mă ține focusată și mă ajută să fiu mult mai conștientă de mișcările corpului.
Planuri de viitor
Pentru Canada, îmi propun să mai intru, încetul cu încetul, în alte 2-3 locații până la sfârșitul lui februarie. În paralel îmi doresc să-mi cresc comunitatea de prieteni online și să coc mai multe torturi pentru ea.
Între timp, vreau să particip la mai multe târguri și evenimente locale, să ofer cake gie-aways pentru anumiți oameni pe care-i consider speciali pentru mine și pentru povestea tortului. Voi căuta să experimentez cât mai mult din punct de vedere al comunicării, în mica mea comunitate online. Am în plan să mă joc cu un blog video puțin mai special – de care sunt convinsă că veți auzi imediat ce-l voi populariza pe pagina mea de Facebook.
Pe termen mediu și lung, vreau să dezvolt un business plan, așa cum am mai spus, pentru a căuta să duc business-ul la un alt nivel și pentru a-mi împlini, încetul cu încetul, misiunea de a oferi câtor mai mulți oameni – din Canada, România și nu numai – o porție de magie.
Apropo de România, planul meu este să le ofer prietenilor mei – comunității care m-a ajutat atât de mult – măcar o dată sau de două ori pe an, posibilitatea să comande tortul magic. Chiar în această iarnă mă voi întoarce acasă și-mi propun să fac 35 de torturi pentru prietenii mei – de pe Facebook sau din viața de zi cu zi – în cele câteva săptămâni pe care le voi petrece în România. O iau ca pe o nouă provocare pentru mine, dar și ca pe o datorie pe care o am față de oamenii dragi din viața mea.
