Hai, ca vine Craciunul, poate va ajutam chiar cu mai mult decat o lectura frumoasa. Bine, nu noi, ci Irina Neacsu si creatiile ei.
Pe principiul ca atat cat traiesti, ai de invatat, Irina a facut, pe langa ciclul universitate-masterat, si ceva cursuri de fotografie, de prelucrare a lemnului si de restaurare urbana. Pe parcurs, relatia ei cu desenul s-a concretizat in schite, apoi a trecut la ilustratie si, combinate cu febletea pentru restaurare, a rezultat designul de produs si studioul propriu.
Pentru voi, am descoperit si rasfirat circuitul artistic al Irinei mai jos:
Background
Scoala de arhitectura, cu care am avut o love-hate relationship, ramane backgroundul. Acum mi se pare foarte misto ca am facut scoala asta, m-a ajutat sa am o vedere complexa in elaborarea proiectelor artistice, decorative, sau educationale. Insa, atunci cand trebuia sa o iubesc, nu prea am reusit sa fac asta, caci nu vedeam rostul atator materii greoaie.
Am facut apoi un master in arte la Roma si, intre timp, tot felul de cursuri: fotografie la Salzburg, prelucrarea lemnului in Helsinki, restaurare urbana la Riga si Londra... si inca mai fac cursuri. Invat mereu :)
Studioul, designul de interior si obiectele - curs
Mai intai a fost desenul. Si apoi ilustratia. Apoi a venit restaurarea si iubirea cea mare pentru autentic si traditional. Imbinate, au nascut obiectul.
Designul de interior cred ca a existat mereu, inca din facultate, ca un job. Abia mai tarziu, conturarea atelierului a facut ca si designul de interior sa devina mai mult decat un job, ci poate mai degraba un pretext scenografic pentru obiect, si al meu si al altora, caci pur si simplu am inceput ca inteleg obiectul.
Merg impreuna acum, se mai despart uneori, iar se intalnesc, se si cearta, ca in orice relatie. Ma tot intreaba lumea daca nu cumva fac prea multe. Eu cred ca prea putine. Asa firesc se leaga una de alta, ca in bucataria lor, toate se alimenteaza la aceeasi sursa: creionul meu.
Echipa
Ne-am cunoscut in principal prin alti cunoscuti, doar productia la croitorie a adus oameni asa ca la carte, cu anunt si proba de lucru. Insa prefer sa aleg oamenii cu care lucrez, prin recomandari; este o echipa mica si conteaza foarte mult buna intelegere intre coechipieri.
Avem un departament care preia amenajarile interioare si unul care preia designul de obiect. In Bucuresti avem locul la Casa Opt, o locatie pe care o impartim cu Madalina Andronic. Zic ca avem locul, pentru ca este defapt un birou-atelier-meeting room-showroom-spatiu de workshopuri, petreceri, evenimente.
Aici se intampla lucrul la proiectele de design interior si avem si atelierul de croitorie.
Cele mai misto proiecte
Asta e o intrebare grea :) Cred ca cel mai tare proiect de ilustratie este cel la care lucrez acum, un proiect integrat acestei colectii pe care tocmai am lansat-o, Herbarium Transylvania. Este proiectul unei carti de autor, despre care vorbesc foarte foarte in curand.
Altfel, cred ca imi va ramane mereu la suflet proiectul de ilustrare a cartii In Tara Emotiilor, scrisa de Gabriela Marginean, pentru ca mi-a redeschis apetitul pentru ilustratii si pentru ca a fost pretextul unei colectii minunate de design pentru copii: cu produse pentru camere de copii, papusi textile derivate din personajele principale, tricouri imprimate si tot felul de minuni.
Cel mai tare proiect in zona de design interior a fost pe la inceputuri si s-a petrecut ca in emisiunile de TV. Adica am primit brieful, cheile, cardul si pinul, ah si da, o urare de "spor la treaba!" :)
Atunci te uiti in oglinda si iti amintesti vorba aia, ai grija ce-ti doresti ca poate se intampla.
In cazul meu, atunci, nici nu stiam ce trebuie sa simt: panica si presiune, neincredere sau libertate maxima si creativitate? Cum nu am stiut ce sa aleg, le-am simtit pe toate. Si pe rand, si in acelasi timp.
Concluzia a fost un apartament foarte apreciat, si de noi, si de client, si de presa. Cu toate astea, scenariul nu s-a mai repetat.
Inspiratie
Procesul de creatie este ca o bucatarie enorma cu multe multe ingrediente care se amesteca intre ele de la bizar la fascinant. Mereu le spun cursantilor mei, ca si imaginatia, ca alte capacitati ale omului, se antreneaza. Avem la indemana cateva procese, trebuie doar sa le activam.
Eu una observ mult, sunt foarte prezenta si constienta si atunci cand ma uit, nu ma uit in gol, observ si inregistrez activ detalii.
Cand am timp, schitez, scriu, activez mintea, privirea si mana si incerc sa le inleznesc relatia. Si ele sunt certate uneori, mana nu asculta, privirea e obosita, mintea agitata.
Ca sa le fac sa se inteleaga trebuie sa le aduc la acelasi ritm si asta uneori ia mult timp.
Procesul, de la idee la produs
Ah, mereu mi se pare ca habar n-am cum o sa se intample si mereu se intampla cum trebuie. Cand reusesc sa schitez o forma coerenta a ideii, o aduc in echipa si dezvoltam impreuna produsul. Implementarea apoi ramane la colegii mei, iar eu o supervizez. Asta insemnand o intreaga retea de furnizori, produse, materii prime, transporturi, logistica, organizare, management, si da, clienti.
Basically, indiferent de situatie, toate proiectele incep cu ambitie si se termina cu panica. Cand hotarasc ca fac un proiect, pun toata energia sa il conturez bine si coerent, si am o ambitie teribila sa iasa cel mai frumos si cel mai bun. Si inevitabil se termina in panica lipsei de timp si a unei liste cu atatea lucruri pe care as mai fi vrut sa le fac.
Uite un caz concret: primul brad, realizat pentru Festivalul Brazilor de Craciun, realizat de Salvati Copiii. A fost debutul meu in acea gala, acum trei ani, asta ca tocmai acum lucrez pentru bradutul de anul asta.
Ei bine, acel brad a fost o poveste despre dorinte care se implinesc cand chiar crezi. M-am bucurat mult de acest proiect iar cand l-am vazut gata mi-a venit sa plang. De rusine.
Mi s-a parut asa meschin si neterminat si simplu si mic, adica asa, de o micime absoluta. Mi-a fost si mai mare rusinea sa ma retrag in ultima clipa si l-am dus acolo la gala, cu capul plecat.
A fost cel mai bun Debut al Galei si cel mai bine licitat bradut al acelei editii, respectiv 16.000 euro, de catre dl. Tiriac pentru Simona Halep. Ei na surpriza!
De fapt nici cu bradul, nici cu alte proiecte, nu e nimic mic sau nedemn, ci doar mult atasament de proiect si multa emotie. Pentru ca fiecare proiect e un gest artistic care implica in spatele obiectului, multa informatie personala.
Gustul romanului pentru design interior
Romanul cred ca este intr-un proces, foarte lung de altfel, de redifinire culturala. Observ schimbarile in bine, iar ultimii ani au adus o educare vizibila a gustului pentru frumos. Mai este inca drum lung si pe cat de dezarmanta pare privelistea, pe atat de bine este sa fim parte din conturarea acestui proces. Eu sunt in pozitia in care imi aleg clientii. Asta nu inseamna ca fac mereu alegerile corecte, insa in mare parte este o chestiune de chimie.
Lucram asa mult impreuna cu clientii nostri, incat lipsa unei chimii este ca si cum as arunca toata echipa in razboi. Cred insa ca mereu exista doua parti ale povestii. Uite, de pilda vorbim despre ei si noi. Ei, clientii pretentiosi si noi, creatorii neintelesi. Eu abia acum incep sa inteleg. Culmea, nu pe ei, ci pe mine. Inteleg abia dupa cativa ani ca lucrul cu oamenii inseamna o relatie in care orgoliile fac mult rau. Auzim de povestile astea in carti de autodezvoltare emotionala referitoare la buna gestionare a unui cuplu, insa cred ca aceleasi reguli se pot aplica si cand vine vorba de alte tipuri de relatii.
Eu am deja un stil insa stiu ca nu voi fi cea care imi va utiliza produsele si proiectele. Eu le fac pentru clientii mei, si le respect preferintele, considerand ca rolul meu este sa ii ajut sa decida cum este mai bine pentru ei, nu pentru mine. Si ma intorc la chimie. Daca este chimie, in mod sigur si ei vor avea incredere in mine si imi vor lasa mana libera. Daca nu, este o frustrare teribila.
Clientii mei sunt minunati! Am clienti vechi, care raman alaturi de mine de ani buni si care mi s-au dovedit modele de urmat; sunt oameni inteligenti, realizati, decenti, cu bun simt, si cu respect, probabil ca as estima o zona de varsta de 35-50 ani. In majoritate sunt femei, fireste, pentru ca stilul meu este unul foarte feminin. Si sunt femei din-alea despre care zic ca asa vreau sa fiu si eu cand o sa fiu mare.
Designeri de produs/ ilustratori pe care ii admiri
In febra desenelor botanice, admir multi ilustratori rusi, si dintre toti rusii, preferata mea este o australianca foarte tare: Kelly Higgs. Si de asemenea, Modern Botanics, un brand de linogravura si imprimare manuala pe textil.
Herbarium Transylvania si alte proiecte
Herbarium Transylvania este o colectie de design derivata din studii botanice, cu si despre florile "de pe langa casa", acelea pe care usor-usor le dam uitarii. Iubesc florile, plimbarile, natura si am o fascinatie teribila pentru geometria perfecta a naturii. Asa ca am studiat mult plantele astea, si povestile lor, si m-am bucurat sa fac un soi de ierbar. Toate produsele vorbesc despre serenitate, despre pace interioara, despre un stil de viata echilibrat, natural si elegant, frumos in delicatetea si eleganta sa.
Colectia imbina lucrul in acuarela, linogravura si designul textil, tehnici foarte foarte dragi mie. De fapt pentru mine lucrul la aceasta colectie a coincis cu un fel de sinceritate personala: imi plac florile, dupa multi ani in care de cate ori voiam sa accept asta, auzeam vocea profului meu de pictura de la master, care spunea ca e foarte out rated sa pictez flori, lumea acum cauta alte subiecte, uite de exemplu arhitectura industriala. Am trait cu convingerea ca e ok sa am ca pasiune, gradinaritul, atata vreme cat nu stric hartia cu pasiunea asta.
Anul asta m-am desprins putin de Bucuresti, m-am mutat de fapt in Brasov, unde locuiesc, desi part-time, caci biroul meu tot la Bucuresti e. La Brasov desenez, observ gradina, fac plimbari lungi in natura si ma incarc de bine si asa am facut un exercitiu de sinceritate. Deci daca ar fi sa reduci totul la un singur lucru, ia spune, Irina, ce ai face pentru tot restul vietii? De fapt ce iti place cel mai mult si cel mai mult?
Quizul a continuat o vreme, si raspunsul a fost: Sa desenez flori. Si apoi am luat raspunsul si l-am pus in galeata de sub birou, ca sa se imprieteneasca cu toate ideile care au ajuns acolo cred ca din teama simplitatii lor si cumva au iesit din cos gramada peste mine cu conceptul unei intregi colectii. Ca mai urmeaza, in aceeasi colectie, si chestiuni pentru copii, si multe multe altele. Acum Herbarium Transylvania este la Casa Opt.
Sunt disponibile pentru vanzare ilustratiile in original si primul set de produse, fireste intre timp mai producem, iar la comanda facem tot felul de combinatii intre print textil, linogravura pe textil, materiale, texturi si culori, astfel incat sa compunem piesele perfecte pentru clientii nostri.
