Centrul de Teatru Educațional ”Replika” încearcă o ”formă de artă partajată, în care se practică educația reciprocă și participarea la o dezbatere comună”. Poate că sună complicat conceptul acesta, pus în cuvinte de către jurnalistul cultural Mihaela Michailov, invitata noastră de astăzi. Dar nu este deloc complicat.
Este teatru (făcut cu resurse puține) care își propune mai mult decât să distreze sau să ofere privitorilor o ”seară agreabilă în oraș”. Echipa Centrului caută să educe, să pună întrebări și să transforme un public care doar aplaudă într-unul care participă la schimbări în comunitate.
Spectacolele, care se bucură de bugete infime comparativ cu ce primesc teatrele de la stat, se adresează, în primul rând, copiilor și adolescenților. Sunt puse în scenă teme sociale relevante precum violența în școli, problemele tinerilor sau dreptul la reprezentare al categoriilor marginalizate.
Arta educațională
Centrul de Teatru Educațional Replika a apărut ca o continuare a proiectelor educaționale pe care le-am realizat. Am lucrat în 2012-2013 la spectacolul Familia Offline – pe tema migrației forței de muncă din perspectiva copiilor rămași singuri acasă – și ne-am dat seama că avem nevoie de un spțiu în care să putem dezvolta o gândire și o practică educaționale prin spectacolele pe care le facem.
Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu sunt cei care au găsit spațiul, și ne-am hotărât să-l închiriem. În prezent, Centrul Replika e un spațiu independent care reușește să supraviețuiască datorită proiectelor pe care le facem și grant-urilor la care aplicăm. Intrarea este gratuită deoarece, promovând educația culturală, considerăm că e important să dăm posibilitatea celor care nu-și pot permite să vadă un spectacol de teatru să participe la acțiunile pe care le propunem. Arta educațională n-ar trebui să fie un lux, ci un drept al fiecărui copil și adolescent – dar nu numai - de a se emancipa.
Echipa
Inițial, echipa Centrului a fost formată din 4 artiste/ artiști: Radu Apostol (regizor de teatru), Viorel Cojanu (actor), Mihaela Michailov (dramaturg și jurnalist cultural), Mihaela Rădescu (actriță). Ulterior echipa s-a lărgit și din ea fac acum parte și Katia Pascariu (actriță), Gabi Albu (arhitect, scenograf) și Elena Găgeanu.
Încercăm să ne împărțim munca la centru într-un mod cât mai non-ierarhic și cât mai colaborativ, implicându-ne toți în ce e de făcut: curățenia spațiului, promovarea proiectelor, scrierea proiectelor, colaborarea cu alte spații și cu artiști care își doresc să lucreze în Centru. Ni se pare important să deschidem spațiul spre zone de cercetare și creație propuse de artiști care sunt interesați de aria educațională.
Misiunea Centrului
Ne propunem educarea participării la viața de zi cu zi prin intermediul unor acțiuni teatrale. Asta presupune o conștientizare împreună – artiști, comunități și public – asupra unor probleme sociale și politice pe care le explorăm în spectacolele noastre. Pentru noi, teatrul educațional este o formă de artă partajată în care se practică educația reciprocă și participarea la o dezbatere comună.
De exemplu, în cazul spectacolelor pentru copii și adolescenți pe care le facem, ne interesează să confruntăm publicul tânăr cu probleme extrase din realitățile zilnice, să construim un teatru de angajare în reflecția asupra unor realități cotidiene. Nu vrem să facem un teatru moale, un teatru de protecție, neconfrontațional. Ne dorim să ne punem întrebări incomode și să creăm o comunitate educațională extinsă.
În Familia Offline și în Față de drepturi, spectacole în care performează copii și adolescenți, i-am implicat pe aceștia în tot procesul de lucru. Soluțiile pe care le-au propus au fost integrate în spectacol, am avut discuții despre drepturile copilului, despre necesitatea cunoașterii lor și despre felul în care copiii, prin prezența lor pe scenă, într-un context în care se discută despre realitățile lor, devin artiști activiști, partipanți și constructori de lume, pe care o dezbat implicându-se direct.
Punerea în scenă
Publicul este uneori parte integrantă din spectacol, ceea ce face ca spectacolul să aibă mereu gradul lui de imprevizibilitate. De obicei, bugetul pe care îl avem la dispoziție pentru un spectacol nu depășește 15.000 de euro, în care intră producție, onorariile artiștilor și itinerarea spectacolului în diverse orașe.
E foarte puțin în raport cu producția unui spectacol la un teatru de stat. Sunt niște firmituri din acest punct de vedere. Sigur că pentru noi sumele sunt vitale pentru că dacă nu le-am avea, n-am putea să facem spectacolele. Pe de altă parte, echipa Centrului – cum am spus și mai înainte – face absolut tot, ceea ce uneori e foarte obositor. În acest moment avem doi voluntari care ne sunt de mare ajutor.
”Copii răi”
”Copii răi” se joacă de aproape 6 ani și a fost prezentat în multe orașe din țară, atât în spații teatrale, cât și în școli. Recent l-am jucat într-o scară de bloc. Acum, în cadrul proiectului „Toamnă la Replika” (finanțat de ARCUB), se joacă în 8 școli din București.
După spectacole încercăm, aproape de fiecare dată, să avem discuții cu publicul. Vin mulți copii și adolescenți cu profesoare și părinți. Discutăm despre cazurile de violență de la ei din școală, despre felul în care aleg să se implice, despre pozițiile de putere din școală, despre raportarea la modele de autoritate și chestionarea lor.
Ni se pare foarte important că avem aceste discuții post-spectacol, pentru că putem dezbate împreună cu publicul o temă extrem de prezentă – violența în școală – despre care se discută puțin în artă. Cred că astfel de proiecte pot crea un spațiu de reflecție și de intervenție pentru cei care se confruntă direct cu problemele abordate de spectacol. Vorbind despre violență, copiii practic se gândesc la forme de acțiune și la modalități de solidarizare.
Procesul creativ
Discutăm foarte mult despre tema pe care o alegem pentru că încercăm să o abordăm din cât mai multe perspective. Ne trimitem mail-uri cu tot ce citim, construim o succesiune de subteme pe care le abordăm, încercăm să nuanțăm pozițiile pe care le explorăm și ne implicăm în definitivarea textului în mod colectiv. Textul este un material de creație pe care se lucrează și la repetiții, o structură flexibilă. Ne dăm multe feedback-uri care ne ajută să construim un spectacol care ne reprezintă pe toți.
Promovarea
Ne promovăm mult cu ajutorul facebook-ului și al mediului online. Avem și niște parteneri media constanți. De asemenea, am reușit să creăm spectatoare și spectatori fideli – profesoare și profesori care vin cu elevii lor la spectacole, dar nu numai. Sunt de exemplu spectatori care au venit la fiecare spectacol din proiectul Toamna la Replika. Au fost dăți când un profesor a venit de mai multe ori cu mai multe grupuri de elevi. Promovarea e importantă pentru că vrem să ajungem în cât mai multe medii.
Finanțare
Ne finanțăm prin intermediul grant-urilor. Scriem proiecte și aplicăm. Problemele țin de precaritatea cu care ne confruntăm, de faptul că avem de plătit chirie în fiecare lună și trebuie să avem banii respectivi, de nesiguranța persistentă. E un dezechilibru major în ce privește accesul la resurse, între bugetele consistente pe care le primesc teatrele de stat și sumele derizorii pentru care se luptă sectorul independent.
Cum este publicul?
Există mai multe categorii de publicuri care vin la Replika în funcție de spectacole. Există spectacole care se adresează cu precădere unei categorii, dar nu exclusiv. Ni se pare important că am reușit să aducem la spectacole tineri care n-au mai fost la teatru. După spectacole, la discuții, rămân de obicei destul de mulți oameni, ceea ce înseamnă că-i interesează să afle mai multe despre felul în care s-a lucrat, despre temă, despre motivații.
Planuri de viitor
Pe 11 noiembrie vom avea premiera unui one woman show – ”Peștii dorm?” - regizat de Sânziana Stoican. E un text german contemporan scris de Jens Raschke, care vorbește cu multă tandrețe despre o experiență limită din viața unui copil: moartea cuiva foarte drag.
Textul este tradus de Ciprian Marinescu, cu sprijinul Institutului Goethe, iar spectacolul este realizat cu ajutorul Ambasadei Germaniei.
De asemenea, la începutul anului viitor, va avea loc premiera unui spectacol – ”Familia fără zahăr” – pe care îl realizăm în co-producție cu Teatrul Mic din București
Pe lângă spectacolele pe care le prezentăm sau le producem, ne dorim să realizăm o serie de proiecte în școli, gândite pornind de la un principiu colaborativ de lucru, în care profesori, artiști și artiste, studenți la pedagogie să elaboreze proiecte ținând cont de dinamica fiecărei școli din cartierul Tineretului, unde se află și Centrul Replika.
Tot în această direcție, vrem să facem o serie de dezbateri pe teme educaționale, care să pornească de la un studiu, de la o carte, de la o serie de analize prin intermediul cărora se poate lansa un cadru de reflecție educațională relevantă. Ne dorim să însoțim partea de prezentare și de producție de spectacole de un palier de analiză critică asupra educației contemporane.
