La cat de mult o ardeti pe net sau prin carciumi, poate ca fix asta asta v-a scapat: primul roast din Romania. Dar na belea acum: ce-i ala un roast?
Pe scurt: se ia o celebritate (eventual, cu forta) si se asaza pe un scaun sau o canapea (eventual, pe o guma de mestecat). Odata celebritatea pusa pe scena, o mana de oameni (eventual, anonimi dar amuzanti) purced la a face glume pe seama sa. Glume rautacioase, nu asa. De genul: "esti atat de gras, ca-ti pui cureaua cu bumerangul". Genul ala de glume! Deci stand-up, dar directionat precis, catre un om. Omul nostru s-a numit Dorian Popa (cunoscut pentru serialul "Pariu cu viata" si membru, pe atunci, in Lala Band).
La americani, formatul asta e foarte vechi (de prin anii '60, in cadrul mai multor emisiuni de entertainment, in timp ce versiunile Comedy Central au debutat cu anul 2003) , la noi tocmai s-a infaptuit episodul-pilot. Asa ca i-am luat si noi la intrebari pe cativa dintre cei care au impresia ca e ok sa razi de oameni celebri si cu bani: Sergiu Floroaia, Adrian Nicolae si Sorin Parcalab.
Dorian Popa, the roasted
Sergiu: Băieții s-au ocupat cu alegerea lui. Noi restul ne-am ocupat să-l facem să regrete că a acceptat.
Adrian: Nu stiu nimic despre cum si daca au mai fost variante, dar Dorian este o personalitate extrem de populara (da, stiu, nici eu nu-mi explic), si asta e toata ideea unui roast. Sa fie cineva pe care orice om de pe strada sa-l stie. Si toti oamenii strazii l-au recomandat pe Dorian.
Sorin: Dorian a fost deschis la o astfel de expunere. Bordea a fost omul responsabil cu convingerea "sarbatoritului", el cred ca ar putea sa spuna mai bine daca a fost o stingere de datorii sau omul chiar a fost receptiv. La momentul respectiv nu stiu daca au mai fost luate in calcul si alte nume, dar in mod cert acum sunt.
Din State, in sfarsit, si la noi
Sergiu: Roast-ul este o tradiție foarte veche în Statele Unite. Este mai bătrână decât Comedy Central. Un nene care scrie la roast-urile de la Comedy Central zicea că primul roast a avut loc la New York Friars Club prin 1907. Ăsta era un club privat din New York format în special din comedianți, dar și alte celebrități.
Adrian: Roast-ul e o traditie americana, care denota o cultura a comediei foarte mare, dupa mine. Dar nu vad de ce n-ar prinde la noi, unde exista o puternica traditie a insultei umoristice. Suntem o natiune de oameni care injura foarte inventiv.
Sorin: A mai fost facut un roast, in cadrul unui Laborator de comedie, Roastul lui Mos Craciun, prin 2014 cred, cu Micutzu pe post de Mos Craciun. Acolo ne-am incalzit. Ne-am distrat foarte bine, si de atunci plana cumva intentia. A fost nevoie doar de putina initiativa ca sa se faca.
Cum v-ati pregatit materialul?
Sergiu: În primul rând, a fost diferit pentru că în show-urile obișnuite sunt autoironic și e mult mai greu pentru că eu am foarte puține defecte. Așa că la Dorian a fost mai ușor.
Acum serios, a fost greu pentru că glumele alea le ziceam atunci pentru prima dată în fața unui public. Nu eram sigur-sigur că vor funcționa.
Nici nu le-am putut zice altor comedianți ca să-mi zică o părere pentru că era frumos să le audă la roast pentru prima dată, fie că erau despre ei, fie că erau alți comedianți care erau doar în public.
Adrian: Am incercat ca glumele sa fie suficient de amuzante incat sa justifice insulta, dar si suficient de acide incat sa nu fie cuminti si plictisitoare. Ideea mare a fost ca oamenii sa se simta bine vazand cum dam unii in altii ca chiorii. Un fel de Lokal combat pentru oameni care au fost la scoala si nu stiu bataie.
Sorin: Pai scrii multe glume, din care tai ce nu iti place. Speri sa prinda, speri sa le poti da cum sunt in capul tau si speri ca oamenii sa rada, nu doar in capul tau. Fata de showurile de stand-up, glumele de roast sunt ofense cu adresa directa, nu glume generale. Nu e un material pe care-l pastrezi si sa-l mai lucrezi.
As asemana roastul cu o bataie cu rosii. Nu mai vrea nimeni rosiile alea sa faca o salata dupa bataie, dar daca s-au zdrobit de capul cuiva, si-au facut treaba.
Cel mai tare moment
Sergiu: Toma. Clar! Deși a fost scurt. El.
Adrian: Super Toma. Absolut impecabil.
Sorin: Mi-au placut mai multe momente pe parcursul showului, dar de mentionat as zice ca a fost cand s-a terminat si am vazut a iesit foarte bine, si toata lumea a intrat in decompresie. A fost o liniste si un ecou al sumei de glume foarte bune .
Da' voi n-aveti limita? Suparari
Sergiu: Chiar am simțit că am plecat mai prieteni decât am venit. Nu cred că s-a supărat nimeni pe nimeni. Atâta timp cât o glumă este mai amuzantă decât este rea cred că poți să spui orice. Nu există limite.
Adrian: "Cine se supara, ma-sa-i curva" e o metoda infailibila de a evita supararile. Nu exista o limita a subiectului sau a intensitatii glumei. Totul e voie, daca gluma e amuzanta.
Unde mai e de lucrat
Sergiu: A fost perfect. La fel ca trupul lui Dorian. Uite, pot și să-l laud.
Adrian: Cred ca stacheta va fi mult mai sus la episodul 2. Toata lumea o sa fie mai constiincioasa si nivelul glumelor va creste. Cand o cultura promoveaza ideea ca nu exista subiecte tabu si ca putem rade de absolut orice, cu conditia ca gluma sa fie buna, atunci societatea respectiva castiga in democratie si in civilizatie. Imi pare rau daca n-am dat un raspuns amuzant, dar cred foarte tare ca genul asta de show promoveaza un principiu foarte sanatos: cuvinte, nu pumni.
Sorin: E prematur sa prevezi cum influenteaza acest tip de show masa de consumatori ai genului. Multi vor face confuzia cu stand-up, altii vor spune ca e grobian. Vom urmari si noi cu interes reactia privitorilor de ecrane, cat si a celor directi.
Promovarea
Sergiu: Ei bine, aici toată lumea a contribuit. Pentru că fiecare are pagina lui de Facebook cu o grămadă de fani. Mai puțin Dorian Popa care are numai fane. Probabil minore.
Sorin: Tot organizatorii s-au ocupat si de acest aspect. Am mai dat si noi un cate un share. Oricum sala a fost neincapatoare.
Hai cu roastul al doilea!
Sergiu: Al doilea? Nu mi-au zis nimic de asta. Mă, voi v-ați supărat pe mine?! Oricum, eu aș vrea să-i văd roasted pe foarte mulți. În momentul ăsta Băsescu, Mircea Badea și Ion Țiriac îmi sună ofertant. Nu știu dacă sunt top 3, dar sunt 3 nume pe care aș vrea să le văd roastuite.
Adrian: Planuri sunt. Eu as vrea sa-i vad pe scaunul fierbinte pe Maruta, Florin Calinescu si pe Victor Ponta
Roast-ul preferat din State. Si comediantul preferat
Sergiu: Orice roast la care a făcut parte din panel Anthony Jeselnik sau Patrice O'Neal. Sau Greg Giraldo.
Îmi este foarte greu să spun un singur comediant preferat. Îmi plac mult Anthony Jeselnik, Jimmy Carr, Doug Stanhope, George Carlin, Steven Wright, Bo Burnham, Stewart Lee și o să mă opresc aici deși aș putea continua lista cu mulți.
Adrian: Roastul lui Dean Martin (cele mai bune glume cu si despre betivi pe care le-am auzit vreodata).
Don Rickles, un comediant care a brevetat stilul insult comedy. Facea oamenii de rahat cu atata stil si inventivitate incat toti isi doreau sa se ia si de ei. Asta nu-i putin lucru.
Sorin: Greg Giraldo.
Concluzii, observatii, comentarii de final
Sergiu: Mi se pare că s-a lăsat mult așteptat și că a fost neașteptat de bun. Toată lumea a fost în formă.
Adrian: Un inceput promitator, care musai trebuie continuat. Eu am ras.
Sorin: A fost foarte tare. Filmarea nu poate replica atmosfera din sala.
