Se picteaza si nu doar atat: se poate trai, in Romania, din propria arta, din meseria de pictor. Am inceput cu concluzia, pentru ca este importanta. Si e mai bine sa auzim treaba asta din gura si tastele artistilor, direct de la sursa, decat din studii sau de la patroni de expozitii. Irina Elena este unul dintre acesti artisti.
Are o filozofie atipica in ceea ce priveste culorile si arta, in general. Pentru ea sunt o necesitate. La fel cum setea e potolita de apa, privirea are si ea nevoie sa se odihneasca pe ceva frumos, in fiecare zi. Asadar, fie ca ne dam sau nu seama, spune Elena, ne este absolut necesar sa ne inconjuram de artele frumoase.
Mai jos, despre munca Irinei pe IrinaPicteaza.ro si despre ce presupune pictura, ca job full-time.
Cum a inceput totul
Pictura a aparut in povestea mea de viata foarte devreme. Aveam vreo 5-6 ani cand am devenit atenta la faptul ca aveam in casa trei tablouri si doua carti de istoria artei cu poze foarte frumoase. Acestea au fost fascinatiile copilariei mele si asa am decis sau am simtit (nu stiu sigur care din ele) ca acesta va fi drumul meu.
De-a lungul anilor, lucrurile s-au complicat si au luat muuuulte intorsaturi, insa la finalul labirintului (prin care aproape ca ma ratacisem) am ajuns tot la pictura. Pictura a fost dintotdeauna in viata mea, doar ca mi-a lipsit increderea si barbatia de a arata lumii cu ce ma ocup :)
Odata cu maturizarea, am realizat ca la final se trag concluziile, nu la inceput; fapt pentru care am decis sa acord o sansa visului meu "imposibil" de a fi un pictor "adevarat" si sa vad ce iese. Am studiat si studiez in continuare pictura cu profesori exceptionali si fac tot ce tine de mine ca la trasul liniei sa dau peste o concluzie finala fericita.
Inspiratia
In continuare privesc cu fascinatie foarte multe imagini de toate felurile. Probabil ca sunt anumite lucruri care mi se intiparesc inconstient si pe care le folosesc ulterior in diverse combinatii.
De cele mai multe ori, pornesc de la o fotografie cu un anumit personaj pe care il transform si pe care incerc sa il imbogatesc. Nu am o imagine clara asupra rezultatului final, dar ma opresc atunci cand stiu ca daca as mai adauga ceva, ar fi in plus si ar strica. Este un proces surpinzator si pentru mine.
Cumparatorii de arta
Majoritatea sunt oameni obisnuiti care doresc sa se bucure de arta si care rezoneaza cumva cu tablourile mele. Am o filozofie atipica legata de arta in sensul in care consider ca arta este o nevoie umana importanta si prezenta in toti semenii nostri. De aceea, ea ar trebui sa fie accesibila tuturor, la fel ca aerul, apa sau mancarea. Acesta este motivul pentru care doresc sa imi mentin preturile la un nivel decent, astfel incat orice om din Romania care are un salariu mediu sa isi poata permite sa se bucure de un tablou.
Cumparatorii tablourilor mele nu sunt oameni care considera ca o pictura este un obiect de lux, nu cumpara in speranta ca vor deveni bogati dupa ce eu voi deveni celebra post-mortem, si nu sunt interesati de evolutia cotei mele de piata, astfel incat sa poata vinde mai departe la momentul de ascensiune.
Singurul motiv pentru care oamenii cumpara tablourile mele este dorinta lor de a se bucura de ceva ce ei considera ca este frumos. Cei mai multi dintre ei ma urmaresc pe facebook unde incerc sa fiu cat mai activa si cat mai apropiata de ei.
Promovarea
Una din principale modalitati prin care ma promovez este facebook-ul. Pentru mine functioneaza foarte bine.
Un alt "ingredinet secret" pe care il folosesc este faptul ca incerc sa nu dezamagesc niciodata- incerc sa respect termenele, sa tin cont de dorintele clientilor si sa pictez de fiecare data cu cea mai mare concentrare si bucurie. Astfel, foarte multi dintre cei care cumpara, devin clienti fideli, ceea ce pentru mine este extrem de onorant.
Cel mai bine cred ca functioneaza sa iti dai interesul si sa muncesti mult. Aceste lucruri nu trec neobservate niciodata.
Legat de expozitii, am o traditie sa fac in fiecare an cate una in acelasi loc - la Cercul Militar National din Bucuresti. Este o sala mica, intr-o zona foarte buna si foarte circulata, cu ferestre mari, astfel incat trecatorii pot vedea din strada culorile mele stridente si intra din curiozitate. Expozitiile sunt o alta metoda de a "racola" admiratori pentru picturile mele. Cu toate acestea reteaua virtuala de socializare s-a dovedit a fi mai eficienta din punct de vedere al promovarii, chiar daca pozele nu se compara nici pe departe cu realitatea.
Full-time job?
Eu traiesc din pictura in Romania.
Sunt intrebata frecvent acest lucru si mi se intampla adesea sa intrezaresc o urma de indoiala si de suspiciune in ochii celor carora le raspund. Si mie mi s-a implementat de la varste fragede prejudecata ca "pictorii mor de foame". In timp, realitatea mi-a demonstrat contrariul si am sa explic concluziile la care am ajuns eu pana la acest moment al vietii.
Dupa cum am mai spus, este o nevoie profunda a omului de a se inconjura de frumos. Inca de cand traiau in pesteri, oamenii aveau desene pe pereti si isi decorau corpul cu ce aveau la indemana. Revenind in Romania-anul 2016, romanii, fiind tot oameni, :) au si ei aceeasi nevoie de frumos. Numai ca resursele financiare de care dispun sunt mai mici decat ale elvetienilor sau ale altor neamuri mai bogate.
Daca un pictor roman (cat de cat bunicel) care se adreseaza romanilor tine cont de aceasta realitate si isi regleaza preturile, astfel incat tabloul lui sa nu devina un obiect de lux chiar si pentru elvetieni, poate trai doar din pictura. Eu am intalnit multi pictori care si-au stabilit preturi de mii de euro pentru tablourile lor si care se plangeau ca nu au cu ce sa isi plateasca facturile. Din nou, este foarte important sa ai o imagine de sine realista si sa nu crezi ca esti unul din geniile pe care le gasim in cartile de istoria artei.
In momentul in care crezi ca esti la nivelul lui Picasso, este normal sa crezi ca tablourile tale valoreaza foarte multi euro si din nou o dai in bara. Nu detin nici un adevar si nici o reteta. Acestea sunt doar ideile cu care am pornit eu la drum si care mi se potrivesc.
Pictura in societate
Dupa parerea mea, pictura nu are un rol sau un impact direct modelator intr-o societate. Eu cred ca pictura ofera o imagine asupra unei societati, o oglindeste si o exprima. Pictura nu naste revolutii, nu schimba radical moduri de viata sau mentalitati, dar poate "indulci" oamenii. Poporul nostru a avut un traseu diferit de al altora, astfel ca preocuparile estetice nu au fost atat de ample si evidente.
Daca vrem sa fim optimisti, putem sa consideram ca acest lucru este un avantaj in sensul ca societatea romaneasca este un teren fertil care asteapta sa fie cultivat. De aceea, cred ca artistii din Romania sunt responsabili sa cultive cele mai bune semnite, pentru ca acest popor a avut multe lipsuri si merita mai mult. Sunt foarte legata de tara mea si cred ca exista motive de optimism.
Colaborari cu branduri
Am avut cateva astfel colaborari, da, si fiecare dintre ele a fost diferita. Dar toate au fost mai dificile decat in cazul cumparatorilor cu care sunt eu obisnuita. Am observat ca atunci cand lucrezi cu companiile trebuie sa multumesti mai multe persoane in acelasi timp, ceea ce este o provocare pentru oricine, mai ales cand discutam de gusturile oamenilor.
O alta problema a fost faptul ca oamenii din companii impun termene de executie foarte stranse si de multe ori preseaza pentru ca si ei, la randul lor, sunt presati de undeva de mai sus. Nu am o problema in a picta la cerere, dar imi exprim inca de la inceput limitele, posibilitatile si viziunea, pentru ca ar fi pacat sa ne pierdem timpul impreuna pe motiv de incompatibilitate :) Printr-un miracol, am reusit pana acum sa fac fata tuturor provocarilor si le astept cu nerabdare pe urmatoarele.
