Catalin Rusu, Chief Creative Partner & CEO Rusu+Bortun, nu sustine Coalitia pentru Familie. Militeaza, insa, pentru Coalitia pentru deschidere la cap. Mimetismul si admiratia sunt si ele forme de invatare.
Inainte sa accepti, trebuie sa intelegi, iar inainte sa o faci, ar trebui ca ceva sa te faca deschis fata de cei care nu-s ca tine. Publicitatea stie cum sa faca asta.
Catalin invata si din afara publicitatii. Din firescul de zi cu zi. Constrangerile, de asemenea, genereaza idei bune.
Schimbari de paradigma
Daca incerci in fiecare zi sa tii pasul cu ce se intampla in jur, nu prea apuci sa vezi discrepantele. Cand realizezi schimbarile de paradigma, esti deja putin in urma.
Nu prea poti sa te vezi cand dansezi de-ti sfaraie picioarele. Mie, de exemplu, imi e foarte greu sa-mi amintesc ce-am vorbit sau am auzit intr-un meeting. Ma consum acolo, live.
De la angajat la angajator a fost o prapastie pe care am traversat-o mai greu decat digitalul. Steve Jobs, in nemernicia lui, a fost atat de insidios incat nici nu ne-am dat seama cum ecranul mare a devenit mult mai uncool decat cel mic.
Ce si cum invata publicitarii
Din afara ei. Publicitatea te invata sa faci de toate si nimic. E o tehnica extrem de utila pentru a rezolva probleme, sau ca sa ma exprim pretios, a fructifica centrari cu efect.
Datorita gandirii publicitare, am reusit sa fiu un apartinator inventiv, in situatii limita. Si da, constrangerile genereaza idei bune.
Metoda personala
Publicitatea te invata ca trebuie sa ai ceva tare, relevant, de spus. Acu' te invata sa faci si apoi sa spui. Dar nu-ti zice de unde sa inveti. Cu siguranta nu din ad-uri.
Actorii nu invata doar uitandu-se la alte spectacole, ci prin studiu individual, prin introspectie. Mestesugul creativ se fura, multumesc directorilor mei de creatie ca nu si-au acoperit lucrarea, apoi tine de tine sa construiesti peste.
Cand eram la inceput, aproape ca traiam pentru a culege insight-uri. Acum invat din firescul de zi cu zi. Cel mai mult ma deschide relatia cu extremitatile, cu batranii si copiii.
Intre nesiguranta si "da, stiu care e treaba in publicitate"
Nu stiu nimic mai mult decat ca-mi place meseria asta si ca incerc s-o fac cinstit fata de ceea ce sunt si simt acum. Ma bucur ca un adolescent de fiecare idee mai de Doamne ajuta! Si ma ofilesc cand ca realizez ca sunt pe langa. Smerenia e cel mai bun proces de invatare intr-o industrie plina de sminteala.
Si nu, nu sustin Coalitia pentru Familie. Poate Coalitia pentru deschidere la cap. Mimetismul si admiratia sunt si ele forme de invatare.
Mi s-a parut cool prin anii 2000 ca unii ca Kesselskramer au un travestit ca receptionist. Inainte sa accepti, trebuie sa intelegi, iar inainte sa o faci, ar trebui ca ceva sa te faca deschis fata de cei care nu-s ca tine. Publicitatea stie cum sa faca asta.
O invatatura recenta
Am invatat de colegii veniti din structuri mai putin antreprenoriale ca procesul ii scapa pe oamenii buni de posturi sacrificante sau salvatoare. Si ca un proiect frumos si sincer, mosit de oamenii misto, ii face pe publicitari sa bage mai abitir decat metalele greu de carat daca n-ai bagaj de cala.
Cursuri de specialitate
Am avut sansa sa merg la primul Modul de Leadership de la Scoala IAA. Din pacate, nu se mai tine. Noi am avut noroc cu o finantare si uite c-au trecut 3 ani de atunci, unii ne-am schimbat joburile, altii am pornit noi start-up-uri.
A fost o sera buna! Un curs tinut de Robert Weisz, care preda si la Berlin School of Creative Leadership, m-a ajutat sa inteleg cum sa comunic mai eficient cu oameni de creatie diferiti, cum, in functie de starea fiecaruia, poti reactiona constructiv. Si cursul de finance m-a ajutat.
Titluri de specialitate
Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Ultima carte a lui Wally Olins sta la mine pe birou, cred c-am comandat-o doua seara dupa ce s-a lansat, si ma ajuta sa vad lucrurile mai din elicopter, chiar daca-s cu tenisii-n tarana.
Cele mai importante carti
Losing my virginity de Richard Branson. Hegarty on Adv, the Brand Gap, the wizard of ads, cartile lui Olins, simon Sinek, scrisori catre un tanar romancier de Llosa, Malcom Gladwell si ale lui 10000 de ore.
Romania si scoala de publicitate
Lipsesc campusurile de creatie, perioadele de intox creativ. Ce-au facut colegii mei din ADC cu Scoala e un pas bun. Cred ca nu doar juniorii au nevoie sa invete, retonifierea creativilor seniori e la fel de necesara ca alfabetizarea celor talentati care sunt la inceput.
Dan Petre, pe care l-am avut si eu profesor acum 15 ani, face o treaba foarte buna. E un om cu vocatie in a explica si a motiva studentii sa caute mai mult.
Publicitatea trebuie sa uite ca exista cum era odata, cred in creativi antreprenori, prieteni cu tehnologia si care tin musai sa spuna povesti nespuse sau macar sa le spuna altfel.
Si ce-i foarte tare acum e ca produsul creat de tine ca om de creatie, e povestea. Mai da-le dracu de beneficii.
Are nevoie publicitatea de invatare?
E o meserie in care daca nu stii ca nu stii nimic, inveti doar sa supravietuiesti, nu sa performezi. Bazele publicitatii sunt ca mersul pe bicicleta, performanta e trecerea de la bitum, la velodrom din beton si mai apoi la cel de lemn.