[Cu burta pe carte] Oana Năstase: E ca la sex. Fiecare e liber s-o facă cum vrea, atât timp cât o face bine!

Nu, nu suntem la o emisiune nocturnă de radio cu sfaturi pentru ascultători. Ci la capitolul cum învață oamenii cu experiență în publicitate. De ce o fac? Mai au timp? Mai au chef? Până acum, toți ne-au răspuns, în ciuda anilor mulți petrecuți în industrie, că da, e imperios necesar.

Nu este la fel de necesar, însă, să înveți din cursuri și titluri de specialitate sau de la școală. După cum spune Oana Năstase, Head of Copy V8, este ca la sex, libertate deplină. În ceea ce o privește, e un proces continuu, făcut în pași mici, uneori asumat, alteori preluat din mers.

Cand ai luat totul de la zero

N-am simțit niciodată că trebuie să iau totul de la zero și ”aoleu, ce mă fac?”. Din contră, când am simțit că piața se schimbă, am căutat eu să schimb paradigma. Asta pentru că mi-am dat seama că fiecare agenție cam are paradigma ei, în realitate.

Înainte de criză, ATL-ul era pe val, așa că primele agenții în care m-am format erau full service. Când a început criza să-și facă de cap, am avut intuiția să aplic pentru un job de copy în digital și, culmea, am prins fix acei ani cei mai challenging la nivel de creație în digital (pentru că se făcea shift-ul și în curtea clienților, prin excelurile alea de buget).

În 2015, când am simțit că digitalul nu mai poate fi doar www, m-am reorientat către o zonă unde ideea creativă nu se mai subordonează unui anumit mediu și poate fi potențată realmente de tehnologie.

Nicio schimbare n-a fost drastică și dramatică, au fost doar layere în plus adăugate peste o bază deja formată. 

Ce și cum învață publicitarii

Habar n-am cum, sper doar c-o fac. Ce? Fiecare după posibilități și nevoi. E ca la sex: fiecare e liber s-o facă cum vrea, atât timp cât o face bine!

Metoda personala

Metoda ”vreau să știu și eu să fac x lucru la fel de bine sau chiar mai bine ca y” - mă uit la alții și învăț de la ei (pe furiș sau pe față): colegi de muncă, colegi din alte agenții de la noi sau din afară, specialiști care mai povestesc sau ne arată chestii pe www.

E un proces continuu, făcut în pași mici, uneori asumat, alteori preluat din mers.

Între nesiguranță și ”da, știu care e treaba în publicitate”

Haha, întrebarea asta va scoate la lumină toată modestia care caracterizează această industrie! Pe mine nu m-a interesat niciodată să mă pun pe o scară a valorilor absolute ca să văd unde mă poziționez eu.

Lupta o duc cu mine, pentru că vreau să fiu cea mai bună versiune a mea. Zi de zi. Uneori am știut care-i treaba, alteori nu, dar măcar mi-am mișcat fundul de pe scaun ca să aflu ce nu știu. Mă scoate din sărite să nu fiu sigură pe mine, așa că evit pe cât posibil să mă enervez. Țin la mine mult prea mult :)

Invățături recente

Nu e cea mai recentă, dar e una care chiar m-a provocat: să gândesc și să particip la procesul de implementare a unei instalații interactive. E un challenge să faci storytelling cu 25 de metri de cablu, 10 senzori și 7 tipuri de materiale.

Fiecare proiect aduce ceva nou din care mai poți învăța ceva – despre advertising, despre oameni, despre viață. Asta dacă te roade curiozitatea să faci mai mult decât îți cere task-ul ăla de pe email.

Cursuri de specialitate

După o facultate și un master în comunicare și publicitate, nu prea mai am tragere de inimă să citesc alte cărți și să fac alte cursuri de specialitate: mi se pare că se flutură cam aceeași informație sub alte forme. Serios, dacă nu mă credeți, citiți 3 cărți și-o să vedeți cercul vicios al informațiilor!

În schimb, încă mai cred în workshop-uri și unul care chiar mi-a fost de folos în ultimii ani a fost ”Creative Accelerators” cu Yonathan Dominitz. Cine l-a făcut înțelege de ce l-am ales ca exemplu. Cine nu l-a făcut să dea repede un search pe google și să afle cum poate participa.

Titluri de specialitate

Vă ziceam și mai sus părerea mea: e bine să citești cărți de specialitate dacă ești într-un mediu academic – te învață să înveți, cum spunea taică-miu.

Odată ce ajungi să lucrezi și să vezi care-i treaba pe bune, realizezi că ce se scrie nu prea se mai pupă cu ce se aplică. Și nu-ți mai vine să-ți pierzi timpul cu teoria, mai ales dacă nu ți-e necunoscută.

Mai degrabă citești cărți polițiste sau de dragoste... serios, te-ajută mai mult! Sau te uiți la documentare. Sau rupi Vimeo în două.

Cele mai importante cărți

Ce cărți m-au ajutat să fiu copywriter? Foarte multe și niciuna. De la cele din facultate până la cele pe care le am acum pe noptieră, toate m-au ajutat într-o anumită măsură și, în aceeași măsură, niciuna nu m-a ajutat!

Adevărul e că atunci când intri în brainstorming sau deschizi un .doc nou, nu te ajută nicio carte să-ți faci treaba mai bine.

Te ajută curiozitatea, te ajută intuiția, te ajută imaginația, te ajută conexiunile logice pe care le poate face creierul tău – dacă astea se rafinează citind cărți, atunci go for it. Daaar, SPOILER, nu-i de ajuns doar să citești cărți ca să fii bun în ceea ce faci - orice faci.

România și școala de publicitate

Eu am făcut facultatea de Comunicare și PR la SNSPA și mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Apoi am făcut masterul de Publicitate și PR la Universitate și nu mi-a mai plăcut, prin comparație cu SNSPA-ul. Nu mi-a plăcut mai deloc. Cumva era aceeași ciorbă reîncălzită pentru mine – aceleași informații, aceleași exemple. Singurele coordonate diferite țineau de carisma unor profesori care și munceau prin agenții și reușeau să mai aducă la cursuri și puțină parte practică.

Dar asta se întâmpla acum 10 ani. Între timp, am auzit că s-au mai făcut facultăți, mastere, s-au inventat universitățile alternative, s-au înmulțit cursurile online, școlile și conferințele ”de industrie”.

Vreau să cred că nu sunt toate chiar aceeași ciorbă reîncălzită. Deși... mda, e de ajuns să mergi la o conferință și să vezi că nimeni din public nu pune nicio întrebare, ca să te prinzi cât de atractive sunt. 

Are nevoie publicitatea de învățare?

Dăăăh, normal! Asta-i pe genul ”ghici ciupercă ce-i”? Motivele-s evidente și le intuiește orice junior care chiar vrea să facă meseria asta.

Doar că ”a învăța” e un verb cu o definiție complexă și ține de fiecare om cum vrea s-o aplice.