Din categoria ONG-urilor care pun osul la treabă pentru noi toți dar sunt nevoite să o facă fără vreo susținere consistentă, astăzi îi salutăm cordial pe cei de la MonumenteUitate.org. Nu doar că-i salutăm, dar îi supunem unui tir necruțător de întrebări. Pe post de respondent din partea monumiștilor o avem pe Irina Leca, istoric de artă.
Obiectul muncii și al pasiunii lor: castele, conace, clădiri de patrimoniu. Regula jocului: revitalizarea, protejarea, susținerea și promovarea acestora. Alături de Irina se află 13 oameni: arhitecți, economiști, avocați, ingineri și PR-iști. Este un efort de grup care, din când în când, ne oferă proiecte precum Castle Break - o serie de tururi la conacele și castelele românești. Să știți, vorba Irinei, că nu avem doar Branul, ci sute de obiective ce merită văzute.
Acum 8 ani
Proiectul nostru, "Monumente uitate", a apărut pornind de la o nevoie care exista deja de ceva vreme în rândul publicului. Povestea a început cam așa: în 2008, în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, la cursul de Istoria și Teoria Arhitecturii, se povestea despre situația actuală a conacelor din Țara Românească și Moldova. Întrebarea firească venită de la studenți a fost: ce se întâmplă în restul țării, în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș? Răspunsul: nu există nicio statistică actuală, nu s-au mai făcut investigații pe teren de multă vreme. Câțiva studenți au acceptat provocarea și au mers pe teren pentru a căuta, individual, răspunsul la acea întrebare.
Cantitatea de informații strânsă a fost impresionantă, iar campania pe teren a fost repetată atât în vara ce a urmat, cât și în anii următori. Apoi, bineînțeles, s-a pus problema organizării și publicării informațiilor strânse. Așa a apărut proiectul și baza de date Monumente Uitate, inițial ca un proiect studențesc ce viza doar Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, proiect care a fost preluat apoi de câțiva dintre membrii echipei inițiale, cei care au fondat în 2012 Asociația ARCHÉ și au extins proiectul la nivel național.
Echipa
Echipa inițială era formată din Anca Majaru și Cristina Chira, la acea vreme studente în cadrul Facultății de Arhitectură din București, coordonate de dna. prof. dr. arh. Anca Brătuleanu.Lor ne-am alăturat în 2010 Alexandra Stoica, arhitect, și cu mine, istoric de artă, apoi Alina Chiciudean - economist, Carmen Popa, Raluca Bărbulescu, Florentina Matache, Daniela Costea și Raluca Zaharia, toate arhitecte, Anamaria Răvar - specialist în turism cultural, Laura Chira - specialist în PR si comunicare, Alex Vârtej - avocat și Cristian Petrescu, inginer.
Treptat, echipa a crescut în mod organic până la cei 14 membri ai asociației din prezent, cărora li se adaugă numeroșii voluntari și colaboratori care ni s-au alăturat de-a lungul timpului. Practic, echipa a devenit treptat interdisciplinară, cuprinzând tineri specialiști din domenii precum arhitectură, istorie, inginerie, finanțe, turism, comunicare, drept și se extinde de la sine cu fiecare proiect :-)
MonumenteUitate.org
Procesul de documentare are două componente: cea de teren, care presupune fotografierea monumentelor și discuții cu comunitatea locală, autoritățile locale sau chiar proprietarii - dacă avem noroc să îi găsim la fața locului – apoi urmează cercetarea de specialitate, în care mergem în biblioteci și arhive pentru a descoperi cât mai multe informații despre castelele și conacele inventariate pentru a le adăuga pe monumenteuitate.org, platforma online pe care am adunat până acum peste 1300 de obiective.
Poveștile le scoatem apoi la iveală mai întâi în mediul online, pe rețelele de socializare, pe platforma monumenteuitate.org și abia apoi offline, prin ieșiri publice (conferințe, workshopuri, expoziții, reportaje, interviuri, etc.). După cum vedeți, avem suficiente moduri prin care ne facem „simțită” prezența, prin care munca noastră ajunge către publicul larg.
În ceea ce privește importanța promovării, pot spune că am descoperit-o în timp, odată ce a început să dea rezultate. Practic, atunci când am început proiectul, informațiile disponibile facil (și aici mă refer mai ales la simplele căutări pe internet) erau puține și deseori eronate.
Nu cred că erau foarte mulți oameni care să conștientizeze că România are și alte castele dincolo de Peleș și Bran. Acum, 8 ani mai târziu, vedem cum publicul este din ce în ce mai fascinat de acest domeniu, cunoștințele s-au diversificat, aprofundat și avem de-a face chiar cu un fenomen de redescoperire și revitalizare ale fostelor reședințe nobiliare extraurbane, fenomen la care ne bucurăm să fi contribuit.
Hopuri
Un proverb care îmi place și se potrivește destul de bine cu ceea ce facem este „Casă mică, probleme mici, casă mare, probleme mari”. Așa este și la noi - castele mari și numeroase... probleme pe măsură.
Una dintre cele mai mari provocări apare când vorbim de monitorizarea castelelor și conacelor din baza noastră de date și totodată actualizarea acesteia. Avem peste 500 de obiective încă existente, dintre care cel puțin 100 sunt în stadiu grav (colaps sau precolaps), starea lor de conservare schimbându-se de la an la an.
Totuși, în 2016, o mare parte din grupul ARCHÉ s-a alăturat echipelor de tehnocrați din aparatul de stat, deci ne implicăm la un nivel superior acum și în același timp încercăm să facem față provocărilor cu o resursa umană mai puțin disponibilă, dar la fel de dedicată și motivată.
Proiectele
Totul merge firesc, alegem în funcție de aportul pe care îl putem avea în proiectul respectiv, în funcție de competențele noastre. Desfășurăm propriile noastre proiecte, dar ne alăturăm cu entuziasm oricărei inițiative care își propune să revitalizeze clădiri de patrimoniu, în special celor care se axează pe castele și conace. Apoi, desigur, sunt proiectele de cercetare, unde ne putem manifesta latura de șoricei de bibliotecă. Iar mersul pe teren îl indulcim uneori prin tururi culturale ghidate, la castelele mai puțin cunoscute din România.
Expoziția „Castele și conace revitalizate”
La fel ca Monumente Uitate, proiectul „Castele și conace revitalizare” a apărut ca un raspuns la o nevoie de cercetare. Doream să aflăm dacă există și cum s-au dezvoltat modele de bună practică, de reabilitare a fostelor domenii nobiliare și boierești. Încă mai lucrăm pentru a elucida această problemă, găsirea unor modele de bună practică dovedindu-se a fi o sarcină dificilă ce implică un aparat critic amplu.
Primul rezultat al acestui proiect a fost însă expoziția, concepută ca un răspuns de echilibrare a nivelului și a tonului discursului public despre această categorie de patrimoniu, care era deseori – și încă este – ușor defetist. Dacă abordăm o privire de ansamblu, desigur. Totuși, există peste 100 de exemple de castele și conace ce au fost aduse sau încearcă să fie aduse la viață prin tot felul de proiecte cât se poate de variate: de la inițiative grassroots ale comunităților locale sau proprietarilor, la proiecte mari ale autorităților publice.
Noi am vrut să aducem în atenția publicului tocmai această diversitate de soluții, să arătăm că „se poate”, în ideea că primul pas pentru a salva o clădire de patrimoniu este să vrei... alături de un dram de idealism care te motivează în parcursul destul de anevoios ce urmează. Cât despre locurile în care desfășurăm expoziția, alegem bineînțeles spații incluse în proiect și clădiri de patrimoniu în situații similare sau evenimente ale căror profil merge în această direcție.
Colaborări
Lucrăm deja cu mulți dintre actorii implicați în protecția patrimoniului precum asociații și fundații active în diverse zone ale țării (Fundația Transylvania Trust, ProPatrimonio), organizații profesionale (Filialele Ordinului Arhitecților din România), dar și Institutul Național al Patrimoniului, entitatea din subordinea Ministerului Culturii care elaborează Lista Monumentelor Istorice și gestionează Planul Național de Restaurare.
Punctual, avem și parteneri privați, branduri care înțeleg importanța patrimoniului cultural și ne susțin demersurile de a-l proteja și promova. Am un exemplu recent, chiar legat de expoziția „Castele și conace revitalizare” - ea trebuia să traverseze la un moment dat țara, de pe o zi pe alta, pentru două itinerare, iar cei de la TNT România ne-au ajutat imediat.
Este tare frumos când vezi că oamenii vor să ajute și acordăm mereu o atenție deosebită acestor colaborări.
Două preferate
Aici e oarecum firesc: Monumente Uitate, normal, și Castle Break, un spin off turistico-cultural ce a luat naștere din dorința noastră de a aduce mai aproape castelele și conacele de cei dornici să le descopere. Dorința a fost atât de puternică încât ne-am apucat să organizăm tururi culturale prin toată țara. Facem acest lucru de patru ani deja și inițiativa e în continuă creștere, de la două tururi în primul an, la 12 anul acesta și câteva sute de participanți ce revin bucuroși.
Civismul românesc
Mi-e destul de greu să fac o radiografie obiectivă pentru că trăiesc într-o bulă de oameni foarte implicați civic. Totuși, nu pot să nu remarc că, mai ales în rândul tinerilor, implicarea civică este privită ca o virtute. În plus, dorința de a te alătura voluntar anumitor demersuri sau de a contribui activ la schimbarea în bine a comunității din care faci parte nu mai este ceva ce ține de naivitate. Acest lucru este perceput ca o calitate sau chiar ca o datorie. Așa că da, cred că există un trend optimist în această privință.
De ce resurse aveți nevoie cel mai mult?
DE TOATE. Este o întrebare care ne dă multe bătăi de cap, mai ales în planificările multianuale și gândirea strategiilor de viitor. Este nevoie desigur de o resursă financiară considerabilă, dacă luăm în calcul doar cheltuielile presupuse de deplasările din cadrul campaniilor pe teren și cercetarărilor din arhive.
Know-how-ul este de asemenea foarte important, pentru că toți avem studii aprofundate în domeniile de activitate și ne specializăm în continuare. Răbdarea... este o condiție obligatorie pentru oricine lucrează în sectorul cultural independent. Practic, la o analiză la rece, am estimat că am avea nevoie de șase posturi full time pentru ca proiectul să funcționeze la parametri optimi… dar nu le avem :)
Provocările apar atunci când oportunitățile de finanțare multianuală nu prea există, când salariile nu sunt eligibile, iar proiectele ajung subfinanțate (dar tot le facem). Acești factori te afectează ca ONG pe toate planurile. Practic, provocarea este asigurarea unui flux continuu al tuturor resurselor.
Ce urmează
Lucrăm acum la optimizarea modulului de crowdsourcing astfel încât să putem primi imagini și informații de la public direct prin platforma monumenteuitate.org.
Pregătim, de asemenea, un nou proiect „Școala de Vara la Castel”, o continuare pentru „Castele și conace revitalizare” prin care ne dorim să dăm o mână de ajutor la conturarea unor strategii și proiecte de reabilitare și revitalizare pentru diferite castele și conace. În acest demers vom implica tineri specialiști și studenți din diverse domenii (istoria artei, arhitectură, peisagistică, arheologie, sociologie, antropologie, economie, turism, ș.a.m.d).
Ne concentrăm în prezent și pe organizarea unor evenimente de networking și discuții aplicate sub umbrela „ARCHÉ Heritage Talks”, în care să abordăm diverse probleme și provocări cu care se confruntă patrimoniul construit. Și ne pregătim de zor pentru următorul sezon de tururi Castle Break... cine vrea să „guste” viața la castele se poate alătura celor două tururi programate lunile acestea.
