O dam mai departe cu influencerii de la noi. Azi, Ana Morodan. A inceput in 2010, pe vremea cand locuia in Arad, cu blogul HighStreetCardigans. In cei sase ani care au trecut de atunci, mutata in Bucuresti, si-a construit pas cu pas afacerea in jurul personajului Morodan. Business-ul, dincolo de proiectele in online, include si un shop, o academie pentru digital influencers si un birou cu 9 angajati.
Dupa cum ne zice si singura, mai jos, lista de campanii in care s-a implicat e prea lunga sa o facem. Asadar, dupa toate experientele astea, are si niste concluzii. Spune ca nu mai face pictoriale in care produsul sa fie “mot” in fiecare cadru, prefera sa scrie despre experienta cu produsul. In piata noastra in dezvoltare, cu efervescenta, polemica si complicitate, avem metehne de “capra vecinului” si atitudini de dumping, dar spera ca e doar o etapa.
Momentul cand ai stiut ca esti influencer
Momentele in care am primit emailuri si mesaje in care mi s-a spus ca, urmarindu-ma, oamenii au reusit sa-si urmeze visele, sa inceapa business-uri noi, sa-si reinventeze viata si sa fie concentrati mai mult pe “a face” decat pe “a parea”, mai relaxati in legatura cu ce spun altii despre ei sau actiunile lor, au fost cele in care am inteles ca sunt pe drumul bun: de la “vanity” la “role model”.
Responsabilitati de influencer
Marele avantaj e responsabilitatea pe care intelegi ca o ai atunci cand devii o voce, un personaj pe care oamenii aleg sa isi puna ochii.
Asta te obliga sa cresti, sa fii mai concentrat pe ce faci, sa te cunosti mai bine, sa iti definesti foarte clar limitele compromisului si sa devii un adevarat “doer”.
Dezavantajele? Aleg sa nu ma concentrez pe ele si, in the end, nimic nu e atat de grav incat sa nu poata fi rezolvat cu un gin, un prosecco si o conversatie lunga cu prietenii/psihologul. :)
Sa nu ne dam mai multa importanta decat meritam, nu? Ca, pana la urma, e vorba de o lume a imaginii si a lucrurilor lejere, dulci-nimicuri ale vietii (vorba unui prieten: “nu operam pe creier si nu suntem procuror-sef”).
Asa ca nu ma plang, caut solutii si ma tin cu dintii de planul meu, straduindu-ma sa capitalizez (si bani, si reputatie, si intelepciune) in limitele pe care mi le-am impus clar odata ce am inteles ca am responsabilitate fata de cei care ma urmaresc: vorbesc despre produse sau servicii in care cred, nu ma dau altceva decat sunt (da, sunt contesa :) ), recunosc ca umblu cu cioara vopsita (da, folosesc Photoshop; I looove Photoshop), construiesc content muncit, povestit de vocea mea de personaj, imi fac temele&lectiile, ma documentez de fiecare data despre clientii, produsele, temele pe care le abordez si joc mereu de partea binelui; vreau ca macar din cand in cand, povestile, actiunile pe care le fac, sa inspire valori umane nobile, sa schimbe mentalitati si sa duca macar un strop lumea mai aproape de bine, bun si frumos.
Mod de lucru: cu agentia sau direct cu clientul
Pe partea de endorsing lucrez in proportie de 90% cu agentii. Desigur, exista si colaborari direct cu brandurile.
Atunci cand lucrez cu o agentie, comunicarea este mai fluida si exista o oaresce lejeritate in directia creativa, agentia stiind foarte bine care este directia mea estetica si maniera de a comunica.
Asta nu inseamna ca atunci cand lucrez direct cu brandurile, colaborez greoi. Nu. Mi s-a intamplat (ca sa nu teoretizez, ca nu ma pricep la asta) uneori, cand clientul nu era familiarizat cu ideea de blogger, de Social Media, de personaj Morodan, sa devina mai restrictiv si a fost un pic mai lunga negocierea de continut cu el, sa ma lase sa imi pun sincer tone of voice-ul, sa ii recomand in maniera mea produsul.
Tipuri de propuneri primite
Multe sunt credibile, viabile, potrivite pentru marca Morodan, dar destule sunt si cele nu au nicio legatura cu povestea mea, sunt produse sau servicii in care nu ma regasesc si, evident, le spun “pas”.
Dupa ce gasesti clientul cu care ai afinitate, urmeaza, desigur, partea in care negociem, discutam directii creative, ajungem la acorduri comune. De cele mai multe ori ajungem la liman, dar se intampla si sa nu.
Nu am inteles niciodata aceasta axioma a pietei care enunta ca daca esti blogger/ influencer/tastemaker/celewebrity - sau oricare ar fi nomenclatorul (dar vad ca “influencer” e acum analizat, ciufulit sau indragit) - trebuie sa colaborezi cu orice brand by default. Am fost surprinsa sa fiu etichetata ca fiind aroganta pentru ca am refuzat sa lucrez cu branduri in care nu am crezut. Eh, da, je suis arrogante (oare asa se spune?)
Portofoliu de influencer
Lista e lunga si nu vreau sa va plictisesc. Le gasiti toate pe AnaMorodan.com.
Sunt si branduri care s-au transformat in Love Brands pentru mine si asta pentru ca oamenii care mi-au povestit istoria acestor branduri au stiut sa-mi furnizeze informatii care m-au sedus si m-au bagat intr-o poveste care m-a fascinat si m-a emotionat. Sunt si branduri pe care am inceput sa le iubesc si sa le admir dupa ce i-am cunoscut pe creatorii lor.
Ce am invatat in toti acesti ani este ca:
daca esti cald si deschis,
daca esti tu si serios,
lucrurile se intampla armonios.
Continut creat
Exista advertoriale care contin un pictorial (nu, nu mai fac pictoriale in care produsul sa fie “mot” in fiecare cadru; daca pana acum un an mi se parea sexy, astazi cred ca e passe, artificial, uzat si inutil) si un editorial in care povestesc experienta mea cu produsul sau brandul.
Avem si continut video creat pentru multe marci, Huawei este unul dintre ele, exista rubrici dedicate unor proiecte speciale, ca Mademoiselle Ana – Ecole de Beaute et Elegance cu L’Oreal, gifuri, cinemagrafuri, web-reality showuri (ca cele facute pentru Baneasa Shopping City), liste, topuri. Infografice inca nu am facut, dar or sa vina.
DOs and DON'Ts
Cel mai important este sa intelegi ca suntetm toti oameni si sa nu te comporti arogant, auto-suficient si pe principiul “Sunt Dumnezeu, lasa-ma cu prostiile, fac ce vreau si daca-ti convine bine daca nu, urmatorul.”.
A marca sau nu cu (P)
Da, mentionez in text ca este un advertorial, argumentez de ce am ales sa vorbesc despre acel brand, evidentiez motivele care m-au facut sa ma asociez cu el si spun de ce imi place.
Cred ca onestitatea goes a long way, plus ca va spun ceva, oamenii din comunitatea mea reactioneaza senin la autenticitate si asumare. Si atunci? De ce as incerca sa spun altceva decat exact ceea ce fac? Care ar fi miza?
Rezultatele si masurarea lor
Nu le masor eu, le masoara colegul meu Gabi. Dupa fiecare campanie trimitem un follow-up clientului sau agentiei, in care comunicam cifrele de pe site si din social media.
Indubitabil, pe Facebook am avut cele mai bune. Am o comunitate puternica acolo, publicul meu este in continuare pe Facebook si asa imi spun si rapoartele de audiente.
Instagramul este o retea sociala importanta pentru mine si tema blogului meu, insa poate pe alocuri lipsita de adancime, sa spun asa. Are nevoie de foarte multa informatie vizuala si mai putine cuvinte, or mie imi place sa debitez, sa ma aud/sa ma citesc.
Cu Snapchatul inca ma lupt, ii inteleg importanta, ascensiunea si stiu ca are un target absolut special, dar inca nu m-a prins.
Poate ca pana ma prinde pe mine, apare alt wonder-app si sar direct la cel nou. Oi trai si oi vedea.
Reactiile negative
Nu prea am avut, sincer. Planul meu pentru o astfel de “criza”, sa ii zicem, e simplu: ascult/citesc critica, raspund sincer, contactez brandul, iau si de acolo un raspuns, explic sau pun cele doua parti in legatura.
Cel mai mult m-a amuzat cand cineva m-a acuzat ca sunt PSD-ista pentru ca am postat - fara sa fie sponsored - o prajitura. Nu stiam cine este ownerul, pur si simplu mi-a placut prajitura. :) Prima data m-a bulversat si am zis ca e vreo simbolistica ascunsa (si eu nu stau bine cu profunzimile, deh, un blogger de fashion), ulterior m-am lamurit de unde venea reactia si acum e gluma interna: de la contesa milenista la contesa socialista (in ambele versiuni, overwight, ca imi plac dulciurile).
Cand esti expus trebuie sa-ti asumi ca oamenii iti vor comenta actiunile, reactiile sau lipsa reactiilor; face parte din regulile jocului, reguli pe care le-am inteles si mi le-am asumat demult. Repet: totul trece cu un gin si, vedeti mai sus, o prajitura.
Fee-uri fixe sau negociabile
Avem si un rate card, insa fee-urile sunt ajustabile in functie de planul de promovare stabilit pentru fiecare campanie in parte si cu fiecare client.
Venituri – produci cat sa traiesti?
Lucrez doar pe cash. Suntem in 2016, trocul e mort de multa vreme, sunt intreprindere antreprenoriala, am sediu si 9 oameni in echipa. Nu merge sa-i platesc… in natura.
Bine, ca sa nu fiu ipocrita, daca e un produs supercool si mi-l doresc teribil, pot activa optiuni si contra unor produse. Dar asta intra la categoria mofturi&exceptii.
Am un business pe care trebuie sa-l fac sa produca 9 salarii lunare, resurse administrative, de dezvoltare, de inovatie + de fun si viata personala. Nu e niciun mister pentru nimeni care face antreprenoriat ca cele din urma (cele de dupa +) cad mereu pe locul doi pentru ca sunt in dezvoltare si am nevoie de investitii in noi nise de extensie de marca.
Starea pietei de la noi
Eu o vad ca o piata in dezvoltare, in plin proces de definire de reguli, nomenclator, norme si coduri.
E efervescenta faina, e polemica, e si complicitate, in fiecare zi apar proiecte noi care, nu de putine ori, ne provoaca pe astia mai batrani si asta e foarte bine.
Suntem o piata mica, nu putem visa la bugete mari care sa semene cu cele ale colegilor nostri din lumea occidentala, pentru ca pur si simplu nu exista acei bani in piata.
Avem metehne (pe care, dupa un pahar de gin le vad cu sarm) de “capra vecinului” si atitudini de dumping, dar sper ca e doar o etapa.
Obiectii si la ce mai e de lucrat
As schimba maniera in care unii dintre noi isi castiga trafic trantindu-i la pamant sau atacand sub centura alti colegi sau alte campanii. Nu e constructiv, miza e prea marunta si strica enorm intr-o piata in formare, in care actiunea trebuie incurajata in maniera pozitiva si prima borna a succesului tuturor trebuie sa fie un cod etic de breasla.
Pe viitor
Pentru urmatoarea perioada, energia noastra merge tinta pe Morodan Shop, caruia, dupa lupte seculare care au durat 1 an :), am reusit sa-i stabilizam propria linie de productie.
Am inceput un nou proiect – GIN (Get Influence Now). Morodan Influencer Academy, un proiect educational in care cred enorm, care da sens intregii constructii pe care o fac din 2010.
Imi doresc sa dau mai departe ce am invat eu in toti acesti ani si imi doresc sa arat oamenilor ca daca muncesti sustinut si targetat, lucrurile se intampla. E un ghid sincer, fara niciun ascunzis despre drumul pe care l-am facut eu, cu toate lectiile, informatiile, listele de oameni esentiali pentru constructia de marca in online.
Pentru ca stiu sigur ca undeva in Romania este o gasca de viitori influenceri reali, cu alonja de Elon Musk, Lena Dunham, Christiana Figueres, Nadia Murad, care or sa depaseasca rapid si elegant complexele de provinciali in care e piata de influencers de acum si ne vor schimba pe toti. Si daca eu pot sa dau ce stiu si ce am invatat pentru asta, inseamna ca n-am venit de la Arad degeaba.