În țara noastră recomandată călduros drept “eclectică”, puține lucruri sunt certe. Una din certitudini ar fi că o infrastructură anemică nu se poate ascunde după o imagine bine construită, apropos de PR-ul de țară. Desigur, nu ne punem problema unei asemenea utopii – măcar de am avea o campanie de comunicare care ar vopsi frumos gardul unei instituții din banii statului și ne-am plânge de leopardul dinăuntru, cum ne e obiceiul.
Recent, CFR-ul a ieșit în evidență prin niște vizualuri destul de controversate. “O fi Bârlădeanu, o fi Paint?”, cert e că “Any advertising is good advertising” încă stă în picioare. Culmea, vizualurile astea destul de reprezentative pentru lipsa de buget pentru comunicare (și nu numai) au devenit mult mai cunoscute decât o campanie recentă a companiei noastre de trenuri, intitulată Moving Art.
Se pare că vara aceasta, CFR-ul s-a intersectat pe o șină numită “Culorile României” cu Policolor, rezultând două locomotive pictate sugestiv: “Hora” și Pasărea Măiastră”.
“Hora”, prima locomotivă rezultată din nodul comunicațional CFR – Policolor
Pasărea Măiastră, menită să reprezinte Trenul Tineretului
Nu știu ce părere își fac publicitarii despre acest cross-promotion, dar Webstock-ul nu a auzit cu siguranță de activarea CFR-ului (online și offline) cu prilejul Zilei Libertății de Mișcare, sărbătorită pe 30 septembrie. Eu am înțeles că imaginea se reîmprospătează cu și pentru tineri, dar intențiile bune nu sunt salvate de lipsa unui mesaj coerent și un vizual încropit.
Trenul pasionaților de fotografie feroviară, concurs lansat de CFR pe Facebook
E greu să fii un tren cool, mai ales în era tehnologiei. Și mai ales, când nu mai ești oligarhul șinelor și împarți industria cu trenuri pentru diverse gusturi și bugete de comunicare: Un Regiotrans mai retro, un TFC îndrăzneț în mesaj sau un Softrans de-a dreptul hype.
“Stating the obvious” pare o tehnică bună de branding pentru TFC
Nu îmi vine să condamn nici teama ucenicilor comunicării din cadrul CFR. La sugestia unei discuții despre bucătăria lor internă – fără prea multe detalii, și-a scos scutul: “Nu cu mine trebuie să discutați, eu sunt doar o rotiță în sistem. Luați legătura cu șefa mea, pentru un refuz oficial.”
Nu il condamn pe om, ci atitudinea asta imprimată de sistemul de stat din România. Asta îi spuneam lui Adi Bulboacă, căci el m-a încurajat plin de speranță să iau legătură cu omul cu refuzul, spunând că e un tânăr recent angajat și sigur are multe de spus și de făcut.
Entuziasmul lui Adi Bulboacă mi-a adus aminte, de fapt, că există CFR, în iarna asta. Personal, entuziasmul lui a fost “pasărea măiastră” a cinismelor mele de-a lungul a celor 15 ani de când ne cunoaștem. Nu sunt singura care împărtășeste opinia. Suflarea teatrală românească se oglindește frecvent în ochii lui, iar în drum spre teatru, uite că deschide ochii multora cu privire la o simplă călătorie cu CFR-ul.
Dacă “The truth is in the eye of the beholder”, atunci CFR ar trebui să lase umilele felicitări și să se prezinte prin filtrul lui.
În gara din Mediaș, mersul trenurilor e ca mersul vieții
Dincolo de calitatea vizuală, pusă defel în slujba teatrului și a artelor conexe, Bulboacă chiar a pus în aplicare conceptul ăsta mult dorit de băieții de la CFR, Moving Art. N-a contenit să vadă frumusețea la orice pas în care orice alt creativ s-ar plânge de servicii și lipsă de confort. A reușit să arate și că organicul poate bate întotdeauna mecanicul în comunicare.
Adi a devenit omul de pe tren pentru câteva publicații, printr-o idee mare pusă în scenă cu un buget de 800 de euro. A avut deja câteva vernisaje prin capitală, deși cel mai promițător stă să vină pe 13 octombrie, în Gara Mică de la Cluj.
Așadar, Adrian Bulboacă ne spune mai multe despre construcția pozitivă și organică a imaginii unei companii feroviare:
Timerul permite autorului să își facă un autoportret
Cum ți se face poftă de tren?
Până pe la 5 ani familia mea nu a avut mașină, așa că am amintiri din trenuri și din Gara de Nord de când eram foarte mic. Aveam 16 ani când am început să fac poze și am început și să merg de nebun cu trenul. Am asociat plecările mele de atunci cu proclamarea intedependenței mele și cu libertatea. Astea au fost începuturile. Pasiunea a venit totuși mai târziu, ca pofta - mâncând.
Când am început să fotografiez teatru prin toată țara am ales trenul cu mijloc de transport. A trebuit să învăț să-l iubesc, pentru că am ajuns să petrec câteva zile pe lună în tren.
Mai întâi i-am descoperit avantajele: pot să-mi întind picioarele mai mult decât în mașină, autocar sau avion, pot să-mi caut alt loc liber dacă sforăie cineva lângă mine, pot să lucrez, să citesc și să dorm. Dacă plec seara, până a doua zi sunt în alt capăt de țară, odihnit și cu ceva treabă făcută.
Evident, la asta se adaugă experiența - lucrurile pe care le vezi și oamenii pe care îi cunoști.
Între Râmnicu Vâlcea și Piatra Olt, tinerele încă mai citesc "Micul prinț"
Care-i buba din instituțiile publice?
Comunicarea, la nivelul cel mai de suprafață este ceea ce ține de vizual. Indiferent că vorbim de CFR sau de alte instituții, când simt touch-ul ăla de Corel Draw din ’90, mă aștept ca și serviciile să fie tot de atunci.
După asta, cred că e vorba de drumul foarte lung prin multe mâini până la luarea sau implementarea unei decizii. Cred că oameni binevoitori și idei sunt, dar e nevoie de o singură verigă lipsă ca să se împotmolească un demers.
În umila mea părere, schimbarea ar începe de la ce scriam mai sus, felul în care se prezintă la nivel vizual. Grafică din zilele noastre. Evident, asta nu ar însemna foarte mult.
Cred că pasul următor - și cel mai important - ar fi să organizeze evenimente fun și deștepte în gări și în tren, în parteneriate cu alte entități. Anul trecut a plecat din București un tren spre Electric Castle, de exemplu. Party pe tot traseul. Cred că a avut alt gust și alt miros trenul ăla.
Viitorul CFR din haltele suburbane
Nodul feroviar capitalist (Regiotrans, TFC, Softrans)
Doar dinspre TFC au ajuns până la mine chestii concrete. Știu că se străduiesc să își surprindă călătorii cu show-uri în tren, un spectacol de improvizație, de exemplu. Scurt, până la Târgoviște; sau expoziții de fotografie în trenuri cu imagini de pe trasee și din gările în care ajung ei.
La ce stau în schimb foarte bine toate cele 3 companii de care vorbim sunt serviciile. Trenurile astea întârzie mult mai rar și mai puțin, sunt super curate, Softrans-ul are wifi gratis pe tot traseul.
Înțeleg că e mult mai ușor să faci asta când au mai puține trenuri, dar să fim serioși, și CFR-ul mă gândesc că are mai multe resurse.
Ce să facă CFR-ul?
Nu sunt expert în domeniu, nici măcar novice. Din start mă gândesc că targetul lor e de la mediul rural la urban, de la cele mai mici vârste până la pensionari și tot așa. Acestea fiind datele problemei, cred că în afară de condiții îmbunătățite, nu pot încă să comunice altceva.
Evident că nu merge doar din comunicare, dar uite un exemplu pozitiv. CFR-ul a renunțat la toate liniile care nu rentează; pe cele mai multe dintre liniile astea au intrat companiile private și cu ajutorul unor subvenții mai avantajoase de la stat, au reușit să miște în continuare niște vagoane.
Dar există o excepție: Linia Oravița - Anina care este prima cale ferată contruită pe teritoriul României. Construită de austro-ungari, dar la noi. Asta se întampla prin 1850 și ceva. E un traseu de 34 de kilometri, prin munți, ceva superb - plin de viaducte și tuneluri.
Când am mers cu trenul ăsta eram singurul călător. În tren mai erau conductorul, nașul și 4 bărbați cu lopeți și bormașini, în caz că viscolea prea tare sau cădea un copac pe șină. Până atunci, jucau șeptică. E evident că trenul nu rentează și că îl păstrează pentru patrimoniu, ceea ce e de apreciat.
Pe de altă parte, nu am reușit să aflu nimic despre trenul ăsta nici în ditamai gara din Timișoara nici din Gara Reșița care e la câteva zeci de kilometri.
Cel mai bun marketing pentru navetiști pe linia București - Craiova:
Biletul la jumătate de preț pentru un tren Interegio în regim de personal
Dar dacă ai conduce locomotiva de comunicare?
Aș scoate în față tare de tot monumentele astea, gările și liniile vechi. Sunt super obiective turistice, iar în comunitățile locale pot da naștere la un soi de mândrie.
Aș căuta endorseri pentru fiecare dintre grupurile țintă.
Aș porni parteneriate cu entități care activează în arte și cultură și le-aș cesiona clădirile abandonate din jurul Gărilor. Chiar acum am ieșit din Gara Mică din Cluj, unde o mână de artiști organizează de un an și ceva vizionări de film, expoziții, seri de teatru.
Cu timpul, dar mai ales cu susținere și deschidere din partea CFR, s-ar putea ajunge la rezultate care să spere la notorietatea celor de la Fabrica de pensule, de exemplu.
Cu ce ai contribuit la imaginea CFR?
M-au stârnit prietenii care îmi spuneau înainte de a sui în tren, la sfârșitul lui decembrie că sunt nebun să petrec o lună în ger și în mizerie. Odată ce am început să urc imagini mi-au scris, pe rând, că li s-a făcut poftă de mers cu trenul.
După prima săptămână primeam mesaje inclusiv de la oameni pe care nu îi cunoșteam - îmi ziceau că n-au mai fost cu trenul de ani întregi și că habar n-aveau că asta poate fi o călătorie fun. După asta au urmat toate interviurile din print, online, radio și TV unde am povestit cu entuziasm și cu pasiune toate experiența mea, fără să ascund și cele câteva părți rele.
CFR-ul înghețat în Piatra Olt
Cât ai cheltuit?
Deloc mult. În jur de 800 de euro. 1600 de lei au fost biletele. Am început călătoria prin a cumpăra un card de care nu prea știe lumea, deși i se face reclamă pe spatele fiecărui bilet de tren. Tren Plus se cheamă. Îl cumperi cu 100 de lei și un an întreg ai 25% reducere.
Unele casierițe din gări de prin țară se uitau lung la card și nu știau fix din prima cum să-mi dea bilet. Restul banilor, mai mult de jumătate, s-au dus pe mâncare și alte nimicuri.
Ție ce ți-a ieșit?
Cel mai important lucru pe care l-am obținut a fost ăla pe care mi l-am și propus. O vacanță în care să nu aud de deadline-uri și de fotografii pe brief. Am reușit să mă odihnesc, să mă relaxez și să fac un proiect foto pe care l-am expus în câteva locuri din țară. La asta se adaugă vreo 2.000 de fani pe Facebook într-o lună și toate aparițiile din media.
