Cum prepără un regizor un filmuleț, un platouaș cu spotulețe, ceva drăguț?
Păi simplu: răsfoiește cartea cu rețete, se uită prin cămară să vadă ce ingrediente proaspete are, se lasă cuprins de o inspirație divină și apoi se apucă de gătit. Asta e varianta scurtă.
Iată și mai pe larg:
Procesul prin care un text scris ajunge un film este complex. Regizorul este responsabil de coordonarea acestui proces.
În primă instanță avem de a face cu o activitate de analiză - a textului scris - și identificare a unei idei căluzitoare. Urmează apoi o activitate creatoare în diferitele sectoare ale vizualității filmice unde talentul și expertiza sa și a echipei sale pot rafina și duce mai departe ideea descoperită la început.
Dacă ar fi să luam exemplul spoturilor publicitare, atunci când primesc un scenariu pe care mi se cere să-l transform în spot, prima etapă a muncii mele de regizor este legată de analiza lui ca poveste, ca discurs și ca idee. Adică ce anume se întâmplă, cum anume este povestit ceeea ce se întâmplă și care e ideea care ar trebui să se desprindă din această combinație. Fiecare cuvânt din scenariu este atent analizat din această triplă perspectivă. Și rezultatul acestei analize este baza de la care începe un amplu proces creativ.
Acest proces creativ are ca primă țintă clarificarea elementelor care nu sunt explicit descrise în scenariu, dar care se vor întrupa cu siguranță în film. Cine sunt, cum arată și cum joacă personajele poveștii? Unde și când se petrece acțiunea? Care este atmosfera? Ce anume vedem din întreaga acțiune? Datele din scenariu sunt folosite pentru a extinde teritoriul cunoscut din jurul poveștii. După ce simt că am extins cât am putut cu propriile puteri aria cunoscută din jurul scenariului, că mi-am epuizat propriile resurse atunci e momentul să găsesc noi surse de inspirație din interacțiunea cu colaboratorii mei.
La fiecare proiect îmi aleg cu grijă echipa și încerc să îi am alături pe cei mai buni decât mine - dacă se poate. Pentru că nu caut confirmări, ci provocări, care să mă scoată din proprii mei papuci. Fie că sunt oameni cu care am mai lucrat și care m-au surprins într-un fel la un anume proiect pe care l-am făcut împreună, fie că sunt oameni cu care n-am lucrat vreodată, dar a căror muncă m-a impresionat sau emoționat.
Împărtășesc cu ei gândurile și ideile pe care le am în legătură cu textul ce urmează a fi transformat în imagini și le dau răgaz de gândire. Fără puțin timp de gândire nu se pot naște idei bune. Și la sarmale e cam la fel - trebuie ținute o noapte la cuptor.
Cei mai importanți colaboratori ai mei sunt actorii, scenograful, directorul de imagine, compozitorul, inginerul de sunet și monteorul.
Castingul este pentru mine un proces extrem de important, la care sunt mereu prezent cu toate simțurile treze, fie că e vorba despre alegerea actorilor cu care urmează să fac un spot publictar, fie un film sau un spectacol de teatru. Jocul actorilor este prima întrupare a acțiunilor scrise în scenariu. Mă feresc la prima sesiune de casting să dau actorilor explicații exhaustive despre cum văd eu jocul lor. În schimb trasez foarte exact situația în care se află personajul pe care urmează să-l interpreteze și îi las să își urmeze propria traiectorie, propria înțelegere a situației. Îi încurajez să își asculte instinctul actoricesc. În caz că jocul lor e total diferit de ce îmi imaginasemn eu în liniștea bucătăriei... ăsta - biroului, fie încerc să îmi dau seama de implicațiile pe care această abordare le are în contextul mai amplu al întregului, fie încerc să-i aduc pe ei să se racordeze ideilor mele. După o sesiune de casting făcută meticulos, eu, ca regizor, nu numai că am o listă scurtă de posibili actori pentru povestea mea, dar am și mai clar desenate detaliile poveștii ce urmează a fi filmată. Ce anume merită arătat și ce poate fi omis, cum pot surprinde mai bine o anume transformare a personajului, care e potențialul comic sau dramatic al unei scene. E o primă verificare că lucrurile pe care mi le-am imaginat sunt plauzibile și în ce fel. Desigur lucrul cu actorii trece într-o altă etapă pe paltoul de filmare, dar aria de căutare se îngustează.
Următoarea etapă de lucru se desfășoară de obicei în trei - alături de scenograf și directorul de imagine. Eu vin cu o schiță de shootingboard, făcută de mână, care este însă doar o fază intermediară de lucru. Mă las cucerit de o idee scenografică bună sau de o locație interesantă pe care o găsesc în prospecție; de cum pică o lumină naturală undeva, de o propunere de atmosferă sau încadratură. Facem schimb de referințe fotografice, filmice sau muzicale. Caut contrastele. Dulce-acrișor. Iute-acrișor. Dulce-amărui. Caut chestiile care nu sunt la îndemână. Arunc idei provocatoare. Fac diverse combinații neașteptate. Iar la sfârșitul procesului încerc să recunosc ideile care funcționează - indiferent de unde au venit - și să le duc mai departe, să le împlinesc. Un al doilea shootingboard ia naștere după această fază de pregătire, dar nici acesta nu este bătut în cuie.
Rămân la fel de deschis și în ziua filmării când încerc să privesc obiectiv rezultatul muncii actorilor, scenografului, pictorului de costume, directorului de imagine și a colaboratorilor acestora. Până în ultimul moment sunt deschis să văd o idee bună care poate mi-a scăpat și pe care aș putea să o prind din zbor. Sau dimpotrivă, îmi dau seama că trebuie să mă țin de planul de acasă cu prețul vieții. Vigilența, consecvența și spiritul critic constructiv dar și deschiderea pentru ce ai de fapt în față sunt cele două pălării pe care regizorul le tot schimbă în ziua filmării.
Îmi amintesc, eram în Deltă filmând un spot pentru Raiffeisen Bank și Festivalul de Film Anonimul, cu o echipă restrânsă, când deodată cerul s-a întunecat și a început să plouă răvășitor. Eram deja foarte în urmă cu programul de filmare, totul era mult mai dificil decât ne imaginasem, filmând mereu dintr-o barcă, căldura era năucitoare, țânțarii la fel și, colac peste pupăză, începe să plouă torențial, fără șanse de îndreptare până la apusul soarelui. Văzând apa care fierbea pur și simplu în bătaia ploii, eu și directorul de imagine Radu Aldea am decis să rescriem și să filmăm pe ploaie o scenă întreagă. Deși nu era prevăzută în scenariu, ploaia a fost un element care ne-a ajutat în dramaturgia poveștii, dând personajului principal din spot un obstacol în plus.
Seara, când ne-am întors în satul percăresc unde dormeam peste noapte, am mers la unica bodegă din zonă să bem o bere înainte de culcare. La bodegă era o nuntă la care cântau doi băieți din sat într-un mare fel: la tobă și acordeon. I-am zis operatorului să aducem aparatul din mașină și să filmăm personajul din povestea noastră cum participă la nuntă. Era ceva inedit, atât de viu și ochii îmi sclipeau de entuziasm. L-am văzut pe Radu cum se uită gânditor la unicul bec chior de 30 de wati aprins în tavan și mi-am dat seama că neavând nici un fel de lumină cu noi ar fi practic imposibil să obținem o minimă expunere în acea bodegă noaptea. Dar nu ne-am lăsat. Am arvunit cei doi cântăreți pentru dimineață la prima oră, când urma să traversăm cu bacul cu întreaga echipă peste Dunăre. Cei doi, care nu dormiseră toată noaptea, ne-au așteptat cuminți la bac și au cântat mai abitir ca la nuntă, căci apăreau în film.
Spotul îl puteți vedea aici:
Postproducția
Postproducția are și ea un bun aport de creativitate. Montajul este unul din elementele esențiale ale discursului filmic. El stabilește raportul între ceeea ce se vede și ce nu din întreaga acțiune filmată, este generator de sens și de ritm. Câteodată un montaj bine făcut poate conduce la elimiarea unor hălci întregi de explicații inutile din scenariu și film. Aici începi să simți câtă forță de sugestie pot avea imaginile puse cap la cap cu cap.
Coloana sonoră poate schimba radical aceeași înșiruire de imagini. Câteodată mă simt foarte frustrat, mai ales la producțiile de spoturi publicitare, căci se alocă atât de puțin timp realizării coloanei sonore.
La ultimul film de lung metraj pe care l-am regizat , "Domnișoara Christina", am lucrat mai bine de un an de zile la coloana sonoră. Asta ar însemna măcar 2 zile la fiecare 30 de secunde de film. Cum publicitatea se presupune că e mult mai atent lucrată (se filmează cam 30 de secunde pe zi, în timp ce la film media este de 3-4 minute pe zi) mă aștept ca raportul să se păstreze și la durata de timp alocată coloanei sonore.
În cazurile când reușesc să smulg ceva mai mult timp din calendarul unei producții pentru sunet rezultatele sunt remarcabile.
Vezi aici spoturile pentru Premiile FIBRA:
sau cel pentru Napolact
sau unul dintre cele mai vechi spoturi de pe reel-ul meu care a câștigat și un important premiu internațional
Colorizarea
Colorizarea face și ea parte din procesul de post-producție și se referă la procesarea imaginii în privința culorii, saturației, contrastului și aplicării unor filtre și măști pe anumite porțiuni ale imaginii. Așezi masa frumos, ornezi platourile - un gogoșar roșu, o foaie verde de salată, o măslină, un mărar.
În publicitate am avut câteodată posibilitatea de a încerca tratamente de imagine mai deosebite.
Exemple de colorizare
Aici puteți vedea o imagine cu contrast scăzut, ușor desaturat într-un stil nordic;
aici un look mai dezolant, desaturat, cu contrast ridicat și atmosferă fumizată;
aici o saturație cromatică crescută care plasează povestea spre fantastic;
aici un look de film reversibil de 8 mm;
aici un tratament alb negru, bogat în nuanțe de griuri.
Când totul e asamblat, ideea fezandată pe toate părțile, imaginea rumenită ieșind parcă din cupt... din ecran scuzați-mă, sunetul copt, bine mixat, gras, împănat cu tot ce-i trebuie atunci parcă alt gust are publicitatea chiar dacă apare la mijlocul un film fain care te-a prins.
Pentru o cură de spoturi faine, fără colesterol și grasimi rele vă invit la o masă cu bucate alese gătite de un bucătar mustacios pasionat de arta cublicitară.
--------------------------------------------------------------------------
Alexandru Maftei, Regizorul | Site: www.AlexandruMaftei.com | FBK: Maftei.Regizorul
