Ion Cojocaru (am povestit mai multe despre viata lui la Saatchi & Saatchi, in Dubai, aici) a plecat in concediu si s-a intors de acolo cu un manifest video. Priviti-l:
Cum s-a intamplat asta? Luati-va vocea Irinei Margaretei Nistor in cap si uitati-va la Himalaya. Cu aceasta calatorie ca o metafora a plecat Ionut la drum, dar si cu atentionarile prietenilor. Ajuns acolo, a descoperit un muzeu viu.
In Nepal, cred ca ajutoarele si donatiile nu sunt deajuns. E mult prea mult de reconstruit. Sunt peste 4 milioane de oameni ramasi fara case. Daca vrem sa-i ajutam intr-un mod sustenabil pe oamenii de acolo, trebuie sa alegem sa trecem peste frici si indoieli si sa mergem sa vizitam Nepalul. #visitnepal
In Nepal, in functie de pozitia lunii
A fost o decizie de moment. In UAE, sarbatorile musulmane traditionale se stabilesc in functie de pozitia lunii si niciodata nu stii exact cand cad, astfel ca nu-ti poti face planuri din timp. De data asta s-a nimerit sa avem 3 zile libere, la inceput de septembrie, care veneau in continuarea weekendului. Cum am primit mailul official, am si inceput sa caut bilete pentru destinatiile care ma interesau.
Nepalul era pe primul loc in lista. A ajuns acolo in urma unor filme care m-au marcat de-a lungul timpului: "7 ani in Tibet", "Baraka"si "Samsara" (ultimele doua fiind filmate pe pelicula de 65 mm) "Kundun" al lui Scorsese si preferatul meu, "Himalaya, the making of a leader".
Ma gandeam cum ar fi sa refaci “drumul sarii” asa cum apare el in filmul “Himalaya”, strabatand regiunea Dopo, una dintre cele mai inalte si izolate regiuni din Nepal.
Filmul prezinta un fel de transhumanta care aduce impreuna doua tipologii universal diferite: tatal, un Yokpa (vacar), un lider absolut, om de actiune si luptator pana la moarte si fiul, un Lama, un om dedicat in intregime rugaciunii si artei.
In ciuda diferentelor ideologice, cei doi sunt adusi impreuna de moartea misterioasa a fratelui mai mare. Urmeaza o calatorie cat o metafora pentru caracterul si spiritualitatea umana pe care v-o recomand spre vizionare (a se citi cu vocea doamnei Irinei Margareta Nistor).
Experienta
Cand le spuneam colegilor la birou ca urmeaza sa plec in Nepal, primeam tot felul de warninguri, unele mai in gluma altele destul de serioase. Imi spuneau ca e destul de nesigur si ca oamenii sunt disperati si nu stii ce ti se poate intampla.
Aeroportul din Kathmandu este unul dintre cele mai periculoase din lume. Are panta de aterizare printre cele mai abrupte datorita lantului muntos ce inconjoara capitala.
Insa odata aterizat, esti in mijlocul unei civilizatii cu o cultura vie, ale carei traditii si obiceiuri se intampla in jurul tau. Mai ales acum, dupa cutremur, arata ca un sit archeologic descoperit, printr-un miracol, cu oamenii inca in viata. E ca o vizita la un muzeu viu.
Dincolo de templele, peisajele, arta si cultura din Nepal, cel mai mult m-au impresionat oamenii. Cutremurul le-a zguduit puternic pamantul de sub picioare, luandu-le casele si lasandu-i, pe cei mai multi, doar cu hainele de pe ei. Dar niciodata nu le-a zguduit credinta si nu le-a putut lua demnitatea.
Am gasit acolo conditii dintre cele mai grele. Saracie si mizerie. Dar am gasit oameni care gasesc puterea sa-ti zambeasca atunci cand ii rogi sa le faci o poza.
Am gasit copii ramasi pe drumuri care alearga dupa tine cu mana intinsa. Dar nu-ti cer bani, iti cer de mancare. Care nu au timp sa se joace pentru ca trebuie sa care moloz in picioarele goale, acum, la sfarsit de muson.
Am gasit acolo o lectie de viata. La fel ca-n filmul despre care va povesteam la inceput. Spiritualitatea si darzenia sunt aduse impreuna de o soarta potrivnica. Iar oamenii au gasit curajul sa mearga mai departe fara sa-si fi pierdut credinta si valorile.
Manifestul
Am simtit nevoia sa documentez toate lucrurile astea si sa incerc sa le trimit mai departe sub forma unui film manifest cu un mesaj simplu.
In Nepal, cred ca ajutoarele si donatiile nu sunt deajuns. E mult prea mult de reconstruit. Sunt peste 4 milioane de oameni ramasi fara case.
Statul este depasit de situatie si nu a reusit sa reconstruiasca nici macar o casa. Una singura. Turismul, singurul care sustine in mod vital economia, a scazut la doar o treime fata de perioada de dinainte de cutremur.
Daca vrem sa-i ajutam intr-un mod sustenabil pe oamenii de acolo, trebuie sa alegem sa trecem peste frici si indoieli si sa mergem sa vizitam Nepalul. #visitnepal