Alina Laies si Adrian Anastase reprezinta studioul Soft Room Design (SRD) unde produsele de mobilier sunt, pe langa altele, imbinarea optima intre forma si costuri. Cu alte cuvinte, se discuta cu clientul, se afla nevoile, se calculeaza costurile si abia dupa, mina creionului sare de pe foaia de calcule, pe cea de schite.
Alina spunea ca in domeniul asta, nu poate fi conturat un anumit portret al clientului, ci mai degraba, al unui reprezentant al categoriei interesata de mobilierul de serie. Categorie pe care, de altfel, prefera sa o intalneasca in offline, unde aceasta poate intra in contact direct cu produsul, fiind un lucru benefic de ambele parti.
Va invit sa-i lecturati pe-ndelete pe cei doi si pe 'ici pe 'colo sa le vizualizati munca:
Background
Alina: Am absolvit in 2014 UAUIM, sectia Mobilier si Amenajari Interioare din cadrul Facultatii de Arhitectura de Interior iar in urmatorii doi ani, intre 2014-2016 am urmat si absolvit cursurile de master ale UNARTE, sectia Design de Obiect si Comunicatii Vizuale.
In paralel, in acesti ultimi doi ani, am colaborat cu SRD, colaborare in urma careia au rezultat o serie de obiecte reusite. Unele dintre ele au ramas in stadiul de proiect de sertar si urmeaza sa fie executate iar cateva au fost deja realizate, expuse si puse in vanzare.
Pana in momentul de fata nu am parasit zona domeniului, deci toate proiectele mele sunt dezvoltate in interiorul ariei de pregatire.
Inceput
Alina: Cand am dat examen la UAUIM, mi-am dorit din start sa fac mobilier, care reprezinta un fragment deloc nesemnificativ din felia mai mare a designului de obiect.
Pe parcursul programului de master am facut cura de “despecializare”, daca pot spune asa, pentru ca mi-am dorit sa imi extind experientele si peste designul de mobilier; si totusi, in majoritatea proiectelor mele am gravitat tot in jurul mobilierului deci pe aici se plaseaza interesul meu principal. Arhitectura de interior propriu-zisa nu practic decat in conditiile in care gandesc mobilierul in contextul unui spatiu.
Sunt inca intr-o etapa de formare, etapa care nu stiu daca se incheie vreodata. Mi-am conturat totusi cateva directii, stiu in ce directii nu vreau sa o iau iar restul le pastrez deschise ca posibilitati. Experientele de pana acum mi-au format o privire (auto)critica, ceea ce consider ca e un lucru bun, atata timp cat ramane in niste limite in care te ajuta sa rafinezi ideea si forma unui produs. Dincolo de limita asta, ori te autosabotezi ori faci lucruri de suprafata si devii permisiv cu greselile tale si ale altora.
Specializare
Alina: Asa cum spuneam mai sus, cred ca tind spre designul de mobilier, zona in care mi-am pastrat interesul relativ constant, in ultimii ani. Cred ca imi place sa gestionez o idee pana la stadiul de micro, asadar in egala masura ma intereseaza detaliile si rezolvarile tehnice sau de alta natura care vin la pachet cu obiectul de mobilier.
Din cand in cand mai cochetez si cu ideea de a face restaurare de mobilier, desi e un domeniu care m-ar cam indeparta de cel de designer.
In spatele cortinei - proces de lucru
Adrian: Produsul intra in etapa de productie atunci cand gasim varianta optima intre forma si costuri de productie. Productia este un proces ce necesita atentie si rabdare. Materia prima este sortata astfel incat produsul finit sa nu prezinte defecte de material.
Cat se vinde produsul de designer in Romania
Adrian: Din pacate este inca o piata imatura, desi apar tot mai multe initiative in acest domeniu. Consider ca se fac pasi de educare a constiintei consumatorului roman in ceea ce priveste designul de produs si asta se simte, este o crestere organica care aduce rezultate pe termen lung.
Profilul clientilor
Alina: In domeniul designului de obiect, clientii se numesc utilizatori iar in arhitectura, beneficiari. In nici un caz nu ma cramponez de acesti termeni insa consider ca acestia reflecta mai clar natura si rolul direct al designului si al arhitecturii.
In domeniul meu, utilizatorul nu este neaparat un personaj singular, imediat si direct, ci mai degraba este reprezentativ/generic pentru un grup mai mult sau mai putin larg de indivizi, care se incadreaza intr-o anumita categorie de varsta, cu un anumit stil de viata, nivel de venit, anumite nevoi etc. De altfel si eu fac parte dintr-o categorie de utilizatori si consider ca unele dintre nevoile mele se suprapun si peste ale altora cu “profil” asemanator.
Promovare
Adrian: Canalele pe care le folosim cu preponderenta sunt Social Media si targurile de specialitate. Online-ul si offline-ul merg bine impreuna. In online lumea afla de tine, in offline devii palpabil, relatia devine directa iar clientul poate decide cu o mai mare claritate.
Inspiratie
Alina: In linii mari, nevoile. Pornesc de la acoperirea unor lipsuri sau rezolvarea unor probleme, asta incluzand si componenta accesibilitatii financiare a unui produs.
In linii mai mici, inspiratia nu e intotdeauna o sursa clara, usor de definit. Poate veni din ceva mai difuz, poate fi dintr-un fond latent al unor detalii sau fragmente pe care le inregistrez la un moment dat sau poate avea alte resurse.
Colaborari nationale ideale
Alina: Chiar daca designerii romani sunt tot mai multi si tot mai productivi, sunt inca intr-o faza incipienta (categorie in care ma includ si eu), cu putine produse care sa fi trecut de faza de prototip si inca nu foarte conturate.
Sunt si nume care stau in spatele unor ateliere si unor obiecte, nu sunt neaparat scoliti ca designeri insa fac o treaba buna si mi-ar placea sa colaborez cu ei. Daca e necesar sa nominalizez totusi 3 persoane, acelea ar fi probabil Ciprian Manda (Silva Artis), Toni Baghiu si Justin Baroncea. Toti trei sunt de formatie arhitecti insa daca e sa ma raportez la obiectele pe care le fac, atunci cand le fac, apreciez modul in care trateaza materialul si claritatea ideii, vizibila in obiectul finit si detaliile sale.
Colaborari internationale ideale
Alina: Piet Hein Eek, Oki Sato si suedezii de la Stoft. Nu e o lista exhaustiva si nici batuta in cuie dar cei pe care i-am numit imi plac fie pentru rationalitate, fie pentru grija sau atentia vizavi de aspecte mai putin evidente si mai subtile ale domeniului.
Ah, acel produs!
Alina: Sunt atasata in mod special de primul obiect de mobilier pe care l-am facut in facultate si de “taburetul” cu sfere din beton. Pentru ultimul obiect, realizat impreuna cu LTFB studio, a trebuit sa gasim solutii la fiecare pas al realizarii, cred ca ne-a pus cele mai multe probleme si mi-a pus mintea la contributie mai mult decat am intuit la inceput. In acelasi timp, am avut ideea conturata foarte clar si coerent de la bun inceput si am incercat sa pierd cat mai putin din ea, pe parcurs.
Taburetul are o usoara concavitate si e mai confortabil decat tinzi sa crezi la prima vedere, iar pentru acest minim confort a trebuit sa improvizam si sa adaptam tot soiul de materiale si solutii de executie. Din anumite motive, ambele au ramas la stadiul de prototip insa mi-as dori sa le reiau si sa le dezvolt peste cativa ani, cu un buget mai generos si cu un ochi putin mai experimentat, sper.
Viitor
Adrian: Ideea de la care am pornit cand am creat SRD a fost de a produce obiecte de design in serie si a le vinde la scara larga. Vom continua cu investitiile in partea de productie pentru a diversifica gama de produse.
Alina: De vazut, sper ca munca mea sa fie mai vizibila decat numele, pentru ca imi doresc sa am timp sa ma concentrez pe studiul si dezvoltarea unor proiecte vechi care merita sa fie aduse la lumina si cizelate atat cat se va putea.
In principal si pe termen lung, planul meu e sa gandesc obiecte corecte si de bun simt, lucru care desi pare o banalitate, implica mai mult decat un raport bun calitate-pret si o estetica decenta.
