[Traduttore traditore] Lavinia Braniște: Pentru traducători, se poate vorbi de un full-time job doar dacă supraviețuiești cu două-trei sute de euro pe lună

Iată cum putem rezuma, în numai câteva cuvinte, importanța unui traducător bun: dacă v-ați îndrăgostit, la un moment dat, de Faulkner, Marquez, de Beauvoir sau Voltaire, să știți că toți acești autori au un lucru în comun, pe lângă talent: toți au fost traduși, cândva, așa cum merită. 

Vom face, în săptămânile următoare, un tur de forță (forță grațioasă, nu vă speriați) printre traducatorii și traducătoarele din România. Vom afla ce preferințe au în materie de lectură, cum văd piața de carte de la noi și ce înseamnă, de fapt, jobul de traducător.

Deschidem această serie cu Lavinia Braniște. Scriitor, poet, traducător. A tradus câteva zeci de cărți, suficient de multe cât să poată să-și dea cu părerea despre cât de prost câștigă un traducător, indiferent cât este el de bun, sau despre cât de rar se întâmplă ca o editură să accepte o propunere de titlu de carte. Cu planul editorial făcut dinainte nu te joci. Ar trebui, în primul rând, spune Lavinia, să se traducă mai puțin și mai selectiv.

Cartea Băieților

Am început să traduc fragmente de texte literare la cursurile practice ale Masteratului de Traducerea Textul Literar, pe care l-am făcut la Universitatea București în  2006-2007. Mi-am dat seama imediat că fusese alegerea cea bună (oscilasem între acesta și Teoria și practica editării).

Prima carte pe care am tradus-o a fost Cartea băieților de un anume Guy Campbell, pentru Corint Junior, în 2008. Mi s-a făcut și acum un pic rușine amintindu-mi, am tradus greșit numele unui animal - nu spun care! - și a rămas așa în carte.

Bun versus prost

Din experiența mea, cel mai ușor se traduc cărțile bune și cel mai greu cele proaste. Am tradus cărți de tot felul, destule de duzină, din păcate (nu înțeleg de ce se cumpără și se distribuie aceste cărți pe piața noastră, cred că ar fi mai ușor pentru o editură să angajeze un român să delireze despre vampiri, de exemplu) și astea m-au sâcâit cel mai tare, probabil pentru că-l înjuram constant pe autor, deci a fost uzură a creierului pe mai multe planuri. 

Într-o traducere literară, e muncă multă și artă puțină, contrar imaginii pe care o are această meserie.

Ce separă un traducător bun de unul mediocru?

Hmm, nu știu în ce postură să mă pun, a bunului sau a mediocrului. Fiindcă aș răspunde diferit în funcție de asta. Pot să spun, însă, clar ce nu-i separă, și anume tarifele extrem de mici cu care sunt plătiți toți traducătorii, indiferent de calitatea traducerii pe care o livrează.

Din păcate, din câte știu nu există practica refuzului unei traduceri îndoielnice. Editurile preferă să le aducă din condei în redacție.

Procesul

În general traduc în paralel cu alte joburi sau preocupări, așa că procesul acesta e fluctuant. Ideal ar fi să ai timp și să fii disciplinat.

Colaborări cu editurile

În ultimii opt ani am tradus mai mult de treizeci de cărți, pentru vreo zece edituri. Cele mai bune colaborări le-am avut cu Cartea Copiilor și, mai demult, cu Polirom. Sunt printre editurile mai generoase cu tarifele și care plătesc la timp. Colaborările încep în general de la oameni pe care-i cunoști din diferite contexte, încep cu recomandări sau prin prieteni ai prietenilor, ca peste tot.

E greu pentru un tânăr absolvent să intre în hora asta, dar și mai greu e să reziste pe termen lung, să nu-l apuce disperarea după 2-3 cărți. Calitatea unei colaborări depinde foarte mult de omul tău de legătură cu editura, care este în general un redactor. Munca traducătorului e solitară, nu trebuie să te vezi la față cu nimeni, poate că de-asta îmi și place:)

Primești o carte de câteva sute de pagini și ai la dispoziție câteva luni ca s-o termini. Ce urmează după predare depinde mult și de tine: poți cere să vezi redactarea și să lucrezi în echipă cu redactorul pentru găsirea celei mai bune variante sau poți s-o lași cu totul în sarcina lui.

Vrei să traduci cartea X?

În general editurile au planul lor editorial bine stabilit și e greu să vii cu propuneri. Dar se mai întâmplă ca un traducător să fie ambasadorul unei cărți la care ține, iar cartea aceea să fie acceptată de către editură. Eu n-am reușit niciodată să plasez nimic (deși am încercat), iar alegerile mele s-au rezumat la răspunsuri de tip „da/nu” la întrebări de tip „vrei să traduci cartea X?”

No tengo dinero

În primul rând, din traduceri nu se câștigă bine, punct. Doar dacă-ți pune Dumnezeu mâna în cap și ai vreo bursă de la vreo fundație din afară, dar și astea sunt cazuri izolate. Cel mai prost plătită e engleza, fiindcă există concepția că toată lumea știe engleză, iar un traducător de engleză poate fi oricând înlocuit.

Dar am avut supriza să aflu la o întâlnire cu traducători că și limbi mai rare, de exemplu chineză sau turcă, erau plătite la fel ca engleza, adică 2,5 euro pe pagină.

Poate că sunt edituri care dau ceva mai mult pentru limbi mai exotice, dar „ceva mai mult” e de obicei de ordinul cenților, 20-30-50 de cenți în plus pe pagină, care tot foarte puțin înseamnă. Se poate vorbi de un full-time job doar dacă supraviețuiești cu două-trei sute de euro pe lună.

Traducerile - less is more

Eu nu sunt omul imaginilor globale asupra fenomenelor și nici al previziunilor. Aș fi optimistă dacă aș simți că sunt șanse să crească tarifele. Pentru ca un traducător literar să poată trăi decent din munca lui (dacă ar fi meseria full-time și nu doar un hobby, cum e acum pentru majoritatea) ar trebui ca tariful pe pagina standard (două mii de semne cu spații) să fie de minim 5 euro. Or, acum media e de 2,5 – 3 euro. Treaba e încurcată.

Ar trebui să se traducă mai puțin și mai selectiv, ar trebui rețea națională de distribuție, ar trebui sprijin din partea statului pentru biblioteci, pentru programe de promovare a lecturii, ar trebui să se predea altfel literatura în școli...

Cărți preferate

Sunt multe care-mi plac. Prima care-mi vine în minte e una recentă, foarte frumos tradusă de colega Iulia Gorzo de la ARTLIT: Toată lumina pe care n-o putem vedea, de Anthony Doerr.

Dintre cele traduse de mine, cred că cel mai mult mi-a plăcut Magic Seeds de V.S. Naipaul, care e în curs de apariție la editura ART, și asta pentru că m-a făcut să-l „înțeleg” pe Naipaul, pe care-l mai citisem, dar trecuse cumva pe lângă mine. Acum, traducând, am fost mult mai atentă și am intrat mai adânc în text și m-a prins.

Și acum?

Acum tocmai am predat un roman pentru adolescenți, Chomp de Carl Hiaasen, pentru editura Booklet, o carte care m-a amuzat teribil și care m-a făcut să scotocesc prin cotloanele Wikipediei după denumiri de plante și animale din Florida. Și urmează să traduc un articol mai amplu pentru o revistă literară, despre poetul Isidore Isou.