Dupa cum, probabil, nu ati putut rata sambata, pentru ca a rulat obsesiv pe Facebook, Catalin Tolontan a lansat pe blogul sau o rubrica a Generatiei 40+, iar primul invitat a fost Serban Alexandrescu.
Textul sau, Generatia care inca n-a., a starnit valuri: de like-uri, share-uri, mirari, intrebari, adoratii si, in mod asteptat, critici.
Premisa articolului este aceasta: cei de 40+ au luptat sa reuseasca, sa faca bani, au reusit, dar nu au putut privi dincolo de asta, inspre ceilalti. Inca.
Spune Serban Alexandrescu:
Sunt generatia crescuta in cea mai mare competitivitate – pururi enspe mii pe un loc, la orice ar fi candidat. Sunt insa si o generatie formatata in obedienta. De aceea a fost si atat de usor de manipulat, de oricine a vrut sa o manipuleze.
Carne de tun proaspata, energica, au umplut cu entuziasmul lor toate crapaturile tranzitiei. Multi, destul de bine educati, obisnuiti cu putin si – cum am mai spus – foarte competitivi. Extrem de usor de momit cu margele si maruntis, cu lucruri straine, cu masini, cu prime, cu cuvinte mari scrise pe carti de vizita mici.
Au fost cei care n-au avut si au visat sa aiba – si au fost si primii care au putut sa aiba.
Cu capul ingropat adanc in Excel-uri n-au vazut (si nici n-au vrut sa vada) nimic din ce se intampla cu Romania in jurul lor. N-au mai iesit in strada, n-au mai protestat, n-au mai militat, au tinut capul jos si au sapat.
Egoisti, au mizat totul pe propria prosperitate.
Nu e totul chiar fara speranta. Inca. Serban incheie asa:
Au muncit, dar li s-a cam daramat. Au muncit, dar nu prea se vede in jur.
Mai au niste timp, au sa faca oare ceva cu el?
Sorin Tranca, intr-o postare pe Facebook, citeaza articolul lui Serban Alexandrescu si are multe observatii:
Rezumam cateva dintre critici:
Uite, eu ma stradui de aproape 10 ani sa cresc idei ca Premiile Superscrieri, Fundatia Friends for Friends. Pana acum am cheltuit niste mii de ore si nu pot sa zic cati bani, pentru ca vede mama si, iti dai seama, o sa inceapa sa planga. Nu a castigat atatia bani in toata viata ei.
Cert e ca destul de rar am primit sprijin de la Generatie. Oricum, mult prea rar pentru o Generatie care pare, totusi, coerenta, daca nu chiar lucida, in textul tau.
Lamureste-ma cu acest "inca", te rog. Adica v-ati trezit? Putem colabora? Puteti renunta la fite si metafore elitiste si imi trimiteti si mie macar 100 carti la biblioteca ffff.ro? Sau 500 de lei (adica mai putin decat dati pe 3 vinuri, atunci cand va apuca generozitatea fata de voi insiva) sa mai cumparam niste ad-uri de fb, ca suntem pe ultima suta de metri cu inscrierile?
Da-mi voie, in final, sa raspund si la intrebarea care mi-a venit prima data in cap, dupa ce am citit textul tau. Intrebarea "Da' cine va opreste, nene, sa?" Raspunsul - complicat - e "aceleasi persoane care va opresc sa dati credit si altora, aceleasi persoane care va imping din fata oglinzii, aceleasi persoane care va imping sa alegeti confortul unui loc 1 intr-un grup de 14 persoane, in locul unui loc onorabil intr-un grup mult mai mare". Adica voi insiva.
Si alte cateva reactii la articolul lui Serban Alexandrescu, venite si din partea altor generatii sau a unor oameni din afara publicitatii:
Ministrul Sanatatii, Vlad Voiculescu:
Excelent! De citit si recitit!
Acum. Nu mai tarziu.
Decreteii "incep sa inteleaga ca prosperitatea individuala e ceva foarte cu dus si intors. Si ca nu poti fi foarte fericit intr-o tara deloc fericita.
Cristian Lupsa, jurnalist:
Acum ceva ani, pre-criza oricum, cineva din generatia despre care scrie exceptional Serban, mi-a spus ca a incercat sa-si stranga prietenii in miscari sociale si politice, dar ca l-au refuzat pentru ca „inca nu stransesera destul pentru ei", asa ca nu erau pregatiti sa dea inapoi - nici timp, nici bani, nici curaj, nici lectii. Oare e prea tarziu s-o faca acum?
Sidonia Bogdan, jurnalist:
Am intrebat atunci zeci de sociologi si psihologici, concluzia, off the record, a fost asta: nu exista instrumente stiintifice prin care sa definesti in mod corecto generatie. Decretei, generatia razboiului, a monarhistilor, a celor nascuti si crescuti in democratie etc?
Opiniile despre generatii sunt pur subiective si nereprezentative pentru un esantion.
Corporatistii de top, crescuti in spiritul individualismului, competitiei si bogatiei upper- middle-class-ului, pe care ii zugraveste autorul, posibil sa reprezinte 0,5% din generatia decreteilor din toata tara. Ii strangi pe toti pe o strada. Cunosc cativa dintre ei care n-au ratat un scrutin, iar asta nu inseamna indiferenta fata de cetate. Manipulati? Resemnati poate, dar nush cat de manipulati.
Morala noastra ar suna asa: in mod evident, cei doi reprezentanti diferiti de generatie exagereaza poetic, dincolo de nuante, pentru a salva mesajul. O fac asumat. E nevoie de discutiile astea. In ciuda inca-ului, in lupta cu el.
