Mutarea mea în București a însemnat, pe lângă altele, și despărțirea de jucăriile care încă stau aliniate pe tăblia de la pat. N-a fost o tragedie așa mare, dar dacă erau făcute de mine, sigur le aveam acum pe biroul din mansarda IQads. Adică aș fi făcut precum Doriana Drăghici, care a luat-o pe Doricica și a evadat cu ea undeva în apropierea Londrei.
Doricica nu este o păpușă anume, după cum v-ați putea imagina, ci un soi de alter-ego, care, cu toate că are program de lucru doar joi si vineri, se bucură de insomnii generatoare de idei și serii noi de jucării.
Am vorbit cu Doriana despre cât de mare este interesul pentru jucăriile unicat, atât în Londra, cât și în România. Și, deși în prezent colaborează cu ceva magazine de profil, cererea de la noi se clasează abia pe locul 3 în topul autoarei. Lucrurile nu-s tocmai pufoase nici în ceea ce privește producția, unde alegerea materialelor este una dintre cele mai dificile etape, având în vedere grija față de nivelul de chimicale.
Dar pe cât de riguroasă e treaba asta...
Lesne de înțeles de ce atât de riguroasă
...pe atât de mare este libertatea de creație însușită de Doriana. Nu mă credeți? Ia vedeți cu ochii voștri:
Background
Vin din zona economică, am lucrat în banking mai mult de 8 ani, cu seri târzii la birou, convinsă fiind că asta este ceea ce îmi doresc să fac pentru totdeauna, însă hmm...destinul avea un alt plan ascuns pentru mine. L-am aflat mai târziu.
Început
În 2010, când am făcut o broșă pentru o prietenă, am înțeles că trebuie să fac ceva cu pasiunile ascunse în mine și am început să reexersez cusutul de mult uitat. Prima jucărie a fost o maimuță strâmbă și cam foarte mare, cu timpul am perfecționat asta și sunt foarte mulțumită de evoluția mea în anii ăștia.
După 4 ani de Doricica și banking în paralel, "my partner in crime and everything", aka Radu, vine cu o propunere: "Hai să ne luăm copiii, o luăm și pe Doricica și plecăm în Anglia, într-un orășel mic la țară cumva!" Am făcut bagajele și am plecat. Doricica a ocupat cel mai mult loc.
În spatele cortinei - procesul de lucru
Schițele apar odată cu ideea, care de obicei vine noaptea târziu, cobor, fac un ceai de ginger și mă pun pe desenat, uneori sar etapa asta și trec direct la fapte. Așa apar jucăriile mele, pe nesimțite în miez de noapte, pentru că am insomnii și este și singurul moment din zi {noapte} cu liniște, fiindcă aici este un fel de madhouse, toată lumea se trezește să facă ceva în același timp și ne certăm pe masa din bucătărie.
Joi și vineri sunt zilele mele de lucru, atunci mă pot exprima cum vreau și sunt zile alocate exclusiv Doricicăi. Partea cu materialele este cea mai grea, nu sunt chiar pe alese, ele trebuie sa fie conforme cu normele europene de securitate a copilului, adică nivelul de chimicale din pigmenți trebuie să nu atingă o anumită limită, asta necesită teste în laborator care sunt destul de costisitoare. În România nimeni nu verifică acest aspect, însă aici treaba este foarte serioasă, atât de serioasă încât multe magazine nici nu acceptă produse fară marca CE.
Studioul
Studioul, ah...studioul mult dorit! Momentan studioul meu este mobil. Adică, în camera în care era am amenajat un dormitor și eu am rămas cu cutiile. Joi dimineață scot cutiile și le pun la locul lor vineri seară. Astăzi merg să vizionez un studio de închiriat, so...wish me luck!
Cât de mult se vând jucăriile de designer în UK
Aici unde locuiesc eu deschiderea este foarte mică pentru astfel de produse, însă lucrurile stau altfel când te apropii de Londra.
Acolo oamenii apreciază genul, merg la târguri de profil și sunt interesați în general de diversitate, în orice. Și aici se includ și jucăriile în serie limitată, însă cea mai mare cerință vine din America. România este pe locul 3 în topul vânzărilor mele prin magazinele de profil din București cu care colaborez.
Profilul clienților
Nu știu dacă ați observat acest mare val de susținători ai small business-ului pe Instagram, ei sunt formați în mare parte din părinți, cunoscători sau creatori de produs de designer și brand enthusiast.
Cam ei sunt publicul meu acum, oameni cu un nivel mediu sau peste mediu de educație și în principiu părinți tineri, care își doresc jucării unice pentru copii lor și spun un mare NU producțiilor în masă.
Promovare
Eu sunt "one man show", adică eu mă ocup de tot și de toate. Cum spuneam mai devreme, lucrez cu brand enthusiast si brand representant, ei mă ajută cu fotografii, review-uri, ei testează jucăriile, îmi promovează produsele pe rețelele de socializare și îmi aduc follow-eri, implicit vânzări.
Totodată, figurez pe câteva site-uri de gen ale unor organizatori de evenimente din Londra, la care particip și eu, au pagini unde își promovează participanții continuu, fiecare are un profil făcut, nu doar în preajma evenimentelor desfășurate.
Și online-ul și offline-ul au meritele lor, oamenii sunt împărțiți între aceste două categorii de promovare, sunt oameni care preferă să vadă produsul live înainte de a-l cumpăra, oameni care sunt foarte familiari cu online-ul si preferă asa. Amândouă functionează pentru mine, dar ca să fac o paralelă între UK și România, online-ul funcționează mai bine aici, poate pentru că ei îl folosesc de mai mult timp decât noi.
Inspirație
Cea mai mare inspirație vine din activitățile zilnice pe care le avem acasă împreună, facem, de asemenea și lungi plimbari prin pădurile alăturate, locuri care și ele sunt aducătoare de inspirație, însă nu de puține ori mă surprind urmărind design interior pentru copii pe diverse bloguri/site-uri pe care le urmaresc și atașez în mintea mea și o jucărie prezentării respective.
Colaborări ideale
Off ce întrebare dificilă, îmi plac mulți artiști, atât de la noi, cât și din UK. Aș colabora oricând cu: Ciprian Vrabie, Mădălina Andronic (am și încercat ceva, dar nu s-a concretizat) și Alexandra Zgondea.
Iar din UK cu: Emma Block- illustrație, October Rose - jucării și Viktorija de la AndSmileStudio (de la care am și un portret) - ilustrație.
Ah, acel produs!
Cel mai mult mi-a plăcut să fac o papușă 100% naturală, a fost cea mai mare provocare de până acum, am lucrat mult timp la ea, de la idee până la produsul final a durat undeva la 1 lună jumătate.
Cel mai bine se vând ursuleții mari, nu știu, oamenii au avut întotdeauna afinitatea asta pentru ursuleții de pluș, poate de acolo.
Viitor
Primul lucru în plan acum este un nou atelier, deși nu este cea mai bună perioadă a anului pentru că sunt foarte ocupată, apoi am programate câteva târguri în Londra, un Pop up store in Leeds, unul in Franța la Toulouse și Marche de Noel in București - mă puteți vedea aici.
Cochetez și cu ideea de workshop-uri, pentru 2017, aici în orășelul în care locuiesc, dar încă nu sunt 100% hotărâtă.
