[Food for blog] Andra Constantinescu: Mancatul sanatos, cred eu, este supra-comercializat si supraestimat

Lectii de gatit harira si cuscus, in Maroc. Super foodie trip in Istanbul. Fine indian cooking in bucataria unui hotel din New Delhi. Mese cu prietenii in Italia. Sunt cateva din experientele in care s-a format chef Andra Constantinescu. Plus evenimente si demonstratii culinare cu chefi recunoscuti international. Sau preparatele din Banat, Ardeal si Oltenia, gatite de familie. Si, de doi ani, Managementul Artelor Culinare la University of West London.

Andra s-a mutat in Londra acum sase ani si tot atunci a inceput si blogul, Menta si rozmarin. A fost felul ei de a tine legatura cu cei de acasa. A devenit, intre timp, o platforma de experimente si explorari: de la retete la calatorii culinare, studii si cultura gastronomice, dar si fine dining.

Este Teacher Assistant la o grupa de Junior Bakers la Universitate si s-a lansat ca Private Chef: gateste pentru evenimente exclusiviste in Londra si ofera lectii private de gatit,

Un sfat pentru cei care vor sa isi incerce talentele in bucataria personala sau in cea de la Cupa Agentiilor la Gatit: sa stii rolul ingredientelor este mai important ca reteta in sine. Iar mancatul sanatos nu sta in quinoa, kale, iaurtul low-fat sau painea gluten-free. Ci in echilibru.

Inceputul

De gatit am inceput sa gatesc inca de cand eram copila. Insa in acele vremuri nu cred ca era neaparat pasiune, ci mai degraba curiozitate: imi placea sa imi bag nasul in cratite, sa gust din sosuri, sa ling castroanele cu resturi de creme pentru torturi.

Apoi a devenit o necesitate: fiind singura fata dintre cei trei frati, am primit incet incet rolul de ajutor al mamei in bucatarie. La un moment dat imi aduc aminte ca devenisem responsabila cu maioneza. Eram foarte mandra de acest rol. De atunci si pana acum cred ca am facut tone de maioneza. 

Pasiunea – in adevaratul sens al cuvantului – s-a nascut acum aproximativ 10 ani. Incepusem sa calatoresc, si pe masura ce descopeream locuri noi, descopeream si gusturi noi, sau ingrediente de care nu mai auzisem pana atunci. Eram fascinata! Imi doream sa stiu tot mai mult, sa gust tot mai mult, apoi sa experimentez si eu acasa.

Cand m-am mutat la Londra, acum sase ani, am pasit parca intr-un nou univers. Spiritul cosmopolit al orasului se reflecta in toate aspectele culturale, inclusiv in gastronomie: de la restaurante cu specific italienesc, turcesc, etiopean, indian sau japonez, pana la magazine etnice si piete pline de produse aduse din toate colturile lumii. E greu sa nu devii curios cand ai asa o diversitate in jurul tau.

De la cine, ce si cum ai invatat

De la mama am invatat bucatarie romaneasca, de oras - in special preparate din Banat si Ardeal. De la una dintre bunici am invatat bucataria de la sate, din zona Olteniei.

Apoi am descoperit revistele glossy, cartile de bucate si site-urile cu retete. Insa cel mai mult am invatat din calatorii.

In India am participat la un masterclass de fine indian cooking in bucataria unui hotel din New Delhi. De cate ori merg in Italia, prietenii mei imi pregatesc diverse demonstratii de paste sau preparate locale, traditionale. Nu o data s-a lasat cu o zi intreaga de facut paste proaspete sau pizza in cuptor pe lemne.

In Maroc am luat lectii de gatit harira si cuscus marocan de la un chef din Marrakech si am facut un tur culinar de o zi cu o bloggerita locala.

La fel, anul trecut am fost intr-un super foodie trip in Istanbul, alaturi de prietenii mei de la Foodie Family si Wine and Knives. Acolo s-a lasat cu un tur al restaurantelor, dar si cu un tur ghidat pe la piete, restaurant locale si tarabe de street food.

Apoi sunt festivalurile de food, unde am intalnit chefi dintre cei mai renumiti. Si restaurantele: cu sau fara stele Michelin, cu specific etnic sau modernist, fine dining sau simple restaurante de cartier – unde mananc ori de cate ori se iveste cate o ocazie.

Am participat la evenimente si demonstratii culinare sustinute de Massimo Bottura, Rene Redzepi, Ferran Adria, Marcus Wareing, Michel Roux Jr si alte nume importante din gastronomia internationala.

Iar de doi ani incoace studiez Managementul Artelor Culinare la nivel academic, la University of West London. Este un alt fel de a invata.

Daca initial, tot ce gateam era mai degraba intuitiv, acum invat bazele stiintifice ale gastronomiei. Invat mult din carti, invat si mai mult din calatorii - dar cel mai mult invat de la oameni la fel de pasionati ca si mine.

Sunt fie oameni simpli din jurul meu, fie profesori de la Universitate sau chefi renumiti pe care ii admir si ii urmaresc in activitatile lor.

Blogul

Blogul l-am inceput in 2010, imediat dupa ce m-am mutat in Londra. A fost felul meu de a tine legatura cu cei de acasa, dar si o platforma care imi permitea sa ma exprim, sa experimentez, sa explorez gusturi si ingrediente noi.

Pe vremea aceea eram vegetariana si mi se parea fascinant sa vad cat de multe optiuni vegetariene erau in Londra, spre deosebire de Timisoara.

Am inceput ca majoritatea blogurilor din acea vreme, cu retete pe care le faceam acasa. Prima schimbare majora a venit in 2011, dupa ce am participat la o conferinta de food blogging in Londra. Atunci am realizat ca food blogging nu inseamna neaparat retete, ci mai degraba povesti si exeriente culinare.

Asa am inceput sa scriu despre calatoriile mele culinare, despre cartile din biblioteca mea si despre restaurante.

Tot atunci am inceput sa merg la cursuri: food writing, restaurant reviewing, food photography. Incet incet am realizat ca tot timpul meu liber era acaparat de orice avea legatura cu mancarea. Si am hotarat sa ma inscriu la Universitate, sa studiez Artele Culinare. Odata ce am fost admisa la University of West London, abordarea s-a schimbat.

Am revenit la stilul de viata omnivor, am reintrodus carnea si pestele in alimentatia mea, si am inceput sa vad gatitul cu alti ochi. Iar asta s-a reflectat si pe blog.

Am inceput sa devin tot mai interesata de studii gastronomice, de cultura gastronomica, dar si de fine dine dining si de experientele extrasenzoriale din jurul mancarii.

Timp pentru blog

Chiar daca nu se vede, pentru ca postez destul de rar acum, dedic foarte mult timp scrierilor pe blog. Sunt articole la care lucrez saptamani sau luni intregi: studii gastronomice care necesita o documentare indelungata sau retete care au nevoie de nenumarate teste.

Timp pentru gatit

Gatesc aproape zilnic. Fie pentru mine, acasa, fie la scoala, la cursuri sau in restaurantul scolii, fie pentru prieteni sau evenimente private.

Surse de informare 

Asa cum spuneam mai sus, calatoriile sunt pentru mine o fabuloasa sursa de inspiratie. Dar imi place sa cred ca de fapt calatoriile sunt doar un pretext.

Adevarata sursa de inspiratie sunt oamenii: mame, bunici, matusi, chefi celebri sau simpli pasionati. Nimic nu ma inspira mai mult decat o poveste despre o reteta veche sau o tehnica noua de gatit.

Cred ca fiecare dintre noi are cate o poveste culinara de spus. E suficient sa ne deschidem bine ochii, urechile si papilele gustative.

Stilul tau

As defini stilul meu de gatit de acum ca fiind ‘modern european’, cu puternice influente mediteraneene. Imi plac ingredientele simple, imi plac gusturile intense si asocierile inedite de arome.

In acelasi timp, mi se pare fascinant sa explorez tehnici moderne de gatit si sa ma joc cu ingredientele din farfurie. Cred ca stilul meu de a gati este intr-o continua evolutie.

De la gatitul intuitiv pe care il practicam acum cativa ani si pana la dish-uri studiate in amanunt e un drum lung si de cele mai multe ori anevoios. Dar e o experienta care imi place si care ma provoaca in acelasi timp.

Gafe

Cea mai mare dezamagire a fost anul trecut, inainte de Craciun, cand am incercat o reteta noua de panettone. Reteta traditionala de panettone cu maia dureaza doua zile si este extrem de complexa.

Desi trei ani la rand am avut rezultate remarcabile cu o reteta adaptata dupa reteta unui chef din Italia, anul trecut am vrut sa experimentez si am incercat o abordare diferita.

A iesit atat de rau, incat a trebuit sa arunc totul la gunoi. Am plans atunci - dar nu pentru ca nu mi-a iesit mie retea, ci pentru ca acel panettone era intentionat sa fie un cadou pentru parintii si fratii mei.

Am sfarsit prin a avea la pranzul de Craciun cozonaci facuti de mama. Si stii ceva? Au fost cei mai buni cozonaci. Ever!

Publicul

Cititorii mei sunt oameni cu spirit de aventura, oameni carora nu le este frica sa experimenteze, oameni curiosi in general. Sunt oameni interesati de experiente culinare inedite, de calatorii si explorari iesite din comun.

Primesc tot felul de comentarii: de la intrebari legate de tehnica culinara, la multumiri pentru explicatiile detaliate si pana la cereri in casatorie. Sunt oameni fascinanti cititorii mei. Si imi sunt dragi toti, desi pe majoritatea nu ii cunosc personal.

Cum au redescoperit oamenii placerea de a gati

Mass media si social media au un impact foarte puternic asupra oamenilor. Cu siguranta atat show-urile culinare cat si blogurile sau site-urile de specialitate au puterea sa influenteze felul in care oamenii mananca si gatesc acasa.

Cred ca in Romania - spre deosebire de alte tari - lumea inca gateste foarte mult acasa, fie din placere, fie din necesitate. E un lucru bun asta, pentru ca nimic nu se compara cu o cina sau un pranz gatite acasa, in familie ori alaturi de prieteni.

Sfaturi

Intotdeauna mi-am incurajat cititorii sa experimenteze in bucatarie. Gatitul ar trebui sa fie fun si exciting. Retetele au rolul lor, si mai ales in patiserie e nevoie sa fim atenti la cantitati si ingrediente.

Dar in definitiv, in bucatarie este foarte mult loc pentru creativitate. De aceea, eu obisnuiesc sa pun pe blog mai mult decat o insiruire de ingrediente si o lista cu pasi de urmat. Cred ca este mai important pentru cititori sa inteleaga ce rol au anumite ingrediente in retete sau ce rezultate pot obtine aplicand anumite tehnici.

Odata intelese aceste aspecte, poti sa te joci cu reteta, o poti adapta dupa gusturile tale sau dupa propria imaginatie. Totul e sa fii relaxat si sa nu vezi gatitul ca pe o corvoada.  

Trenduri

N-as putea sa ma pronunt foarte clar despre trendurile din Romania. Insa pot sa spun ca in UK este un mare val de ‘free-from’ foods. Asta inseamna sugar-free, fat-free, gluten-free and so on. Eu cred ca asta e un fel de ‘mancatul sanatos’ dus la extrem.

Ceea ce multa lume nu intelege insa, este faptul ca toate aceste mancaruri aparent sanatoase (pentru ca, nu-i asa, nu contin zahar, gluten sau grasimi) sunt de fapt niste compromisuri: de cele mai multe ori asta inseamna ca produsele respective trec prin niste procese industriale care implica amelioratori, adaosuri si intensificatori de arome. Iar de multe ori toate aceste procese industriale si adaosuri sunt inca si mai daunatoare pentru sanatate.

Mancatul sanatos – cred eu – este supra-comercializat si supraestimat. Uite, daca vrei un exemplu, anul trecut am facut un curs de nutritie in cadrul Universitatii.

Printre altele, pentru examen, a trebuit sa compunem o dieta saptamanala care sa fie perfect echilibrata din punct de vedere nutrititiv. Stii ce m-a salvat la examen? Nu quinoa, nu kale, nu iaurtul low-fat si nici painea gluten-free.

Salvarea a fost meniul pe care il stiam eu de la mama, de acasa: cu supe de legume, salate si fructe in fiecare zi, prajituri doar ocazional si carne o data sau de doua ori pe saptamana. Echilibrul e cheia – nici intr-un caz extremele, sau deprivarile inutile.

Ce nu iti place

Imi place sa spun ca as incerca orice, macar o data. Sunt putine lucruri care nu imi plac. Kale si pudra de ceai matcha sunt doua dintre ele. Dar astea sunt doar trenduri de care sunt convinsa ca nu vom mai auzi peste doi-trei ani. Ah, si smoothie-urile. Pe astea nu am reusit sa le inteleg deloc, desi m-am chinuit ceva vreme cu ele.

Offline

Sunt implicata in cateva proiecte de mentoring atat in cadrul Universitatii, unde lucrez cu chefi aspiranti si colegi mai tineri, cat si in privat.

De asemenea, in anul universitar trecut, am primit un job part time la Universitate, ca Teacher Assistant la o grupa de Junior Bakers foarte talentati.

Tot de anul trecut m-am lansat ca Private Chef si gatesc pentru evenimente private, exclusiviste, de mici dimensiuni, in Londra si in imprejurimi. Recent am inceput sa ofer si lectii private de gatit, pe diverse teme pentru copii si adulti.