[REC si la podcast] Cum sa te cheme Peste Prajit, cand esti un podcast despre poker?

Brad si Angelina au mai multi copii decat avem noi podcasturi romanesti. Dar nu-i nimic. Noi ne continuam efortul nobil si istovitor *oftat prelung* de a propaga mesajul podcasterilor romani peste oamenii internetului. Pentru ca, desi sunt inca putini, le vor urma altii si altii. Este inevitabil, daca e sa ne luam dupa Iulian Doroftei, unul dintre cei care produc astfel de continut audio. 

Asa cum spune si Darwin in Biblie, mai intai a fost pestele. Pestele Prajit. Un podcast despre poker, pe care Iulian si George l-au tinut pana cand a depasit 200 de episoade. Este locul unde pokeristi buni sau foarte bun, dar si wannabes, vin sa discute despre jocul lor preferat. Printre invitati s-a numarat si Daniel Negreanu. 

Apoi, cand au vazut ca aveau prea multe de spus si prea putin timp, baietii s-au sucit, dar au ramas constanti. Pestele a fost preschimbat intr-un nou podcast. I-au dat numele nu ADHD, dar pe aproape: "Offtopic". Unde se vorbeste mult si despre orice. Ca forma de continut, spune Iulian, podcastul va fi cea mai importanta forma alternativa de comunicare unidirectionala in media.  

Background

Cea mai mare oroare a mea a fost inca din liceu, pe cand eram dusi la practica industriala, sa lucrez cu program si mai ales sa muncesc ce nu-mi place. Ce a urmat a fost un perpetuu liber profesionism.

Am studii umaniste, am avut o editura, o firma de productie publicitara, am lucrat in publicitate (copywriter), am jucat poker profesionist si acum lucrez tot in domeniul pokerului, doar ca joc mai putin.

Insa inca studiez jocul deoarece activez in media pokerului si nu am voie sa spun prea multe prostii (jucatorii de poker sunt foarte duri cu incompetentii care dau lectii).

La inceput

Ideea unui podcast despre poker nu mie mi-a venit, ci lui George Turcu, un prieten "de pe internet", si el pasionat de poker, insa profesor de matematica la baza (chiar doctor in mate si in prezent profesor universitar in SUA). George era conectat la fluxul mediatic american si a intrezarit avant-la-lettre potentialul acestui format.

Publicul e satul de formalismul inselator din mass-media clasica si vrea oameni vii care sa se comporte natural, inclusiv sa si mai greseasca in direct.

Am pornit cu George un podcast de poker (acum suntem trecuti binisor de episodul 200), insa pentru ca nu ne abtineam sa nu palavragim ore in sir despre cate-n luna si-n stele, lucrurile au luat amploare. Asa a iesit un alt podcast, intitulat OFFTOPIC, in care nu avem teme specifice.

Oricum, jucatorii de poker au primit cu bratele deschise discutiile noastre libere, caci merg perfect cu sesiunile lungi de joc pe internet.

Ai nevoie de una si de alta

Nu ai nevoie de experienta; nici macar tehnica. Editarea, corectura, egalizarea se invata in cateva minute in ziua de azi. In schimb trebuie scule bune (in speta placi de sunet si microfoane de calitate). Personal, iti trebuie pofta de vorbit.

Trebuie sa fii genul care poate domina o discutie la terasa fara sa se supere/plictiseasca lumea. Apoi, trebuie sa fii mereu, mereu, mereu informat pe tema generala a showului. Daca intr-o zi ti se termina placa si incepi sa te repeti, mai bine nu incepi, caci devii odios.

Dictia nu este necesara daca nu ai o voce deranjanta. Podcasturile trebuie sa fie vii, iar o voce imperfecta ajuta la asta. O alta conditie este sa nu spui nimic daca nu ai nimic de spus. Mai bine lasi inregistrarea pe alta data, cand iti revine verva.

Nu exista reteta mai sigura a esecului decat sa vorbesti pentru ca trebuie, pentru ca esti acolo si ai de inregistrat. De pilda, eu si George inregistram o discutie lunga si taiem din momentul in care ne-am aprins, daca cumva suntem mai blegi la inceput.

Nu te teme sa duci lucrurile la absurd, de aici iese umorul cel mai bun. Imagineaza-ti o lume in care o aberatie/tampenie/absurditate despre care discuti ar fi oficiala si legala si din asta va rezulta un univers absurd si mult amuzament. Asta e trucul esential si la cei mai buni artisti de stand-up.

Nu te da mare. Nu te lauda, lasa-i pe altii sa o faca. Nu exista metoda mai buna sa devii antipatic (si la un podcast si in viata) decat daca incepi sa te lauzi. Nici macar voalat. Si in legatura cu asta, vine ultimul sfat si cel mai important: Regula de aur - sa te intereseze cu adevarat tema discutata, sa fii o fire curioasa, sa iti placa sa diseci tema in toate felurile.

Discutiile cu invitatii

Totul e free-style. Cand iti faci un sumar amanuntit, iese artificial. E de retinut ca un podcast nu e informativ, e un show in care ascultatorii vad lumea prin ochii tai. E bine totusi sa existe un fir rosu al episodului si ceva teme generale, insa nu te sfii sa faci digresiuni, atata timp cat merita.

E foarte greu sa faci un podcast de unul singur. Iti trebuie un partener cu care sa faci click, sau macar un "sparring partner" care sa-ti asculte discursul si sa-ti ridice mingea la fileu cand trebuie. Invitatii sunt esentiali. Un podcast fara invitati e ca un decor pe nimic, ca o garnitura fara ciosvarta de carne.

Chiar daca invitatul nu e cel mai stralucit, chiar daca oricum vei vorbi mai mult decat el, chiar daca vei avea un intro de o ora si un interviu de 20 de minute, trebuie sa fie un invitat. El trebuie prezentat in pagina episodului in asa fel incat sa se stie limpede cine este si de ce l-ai chemat (daca e faimos, nu mai e cazul).

O regula esentiala la un podcast: nu intrerupi omul la jumatatea rationamentului. Ca gazda, o poti face oricand, dar trebuie sa o faci cand cel din fata ta a terminat un segment logic. Invitatul trebuie sa stie din start ca tu ai voie sa-l intrerupi oricand. De asemenea, nu te certa, nu te contrazice. Daca nu esti de acord, accepta versiunea partenerului cu toleranta si ofera-i o alternativa. Nu incepe cu "nu". Incepe cu "da, dar" si variatiuni.

Cei aparuti in premiera sunt uneori timorati, insa ii incurajeaza faptul ca discutia e libera. O regula in ce priveste invitatii: nu miza pe ei la fluidizarea discutiei. Daca sunt capabili sa o faca, e perfect, lasa-i sa vorbeasca. Insa daca au sincope, preia imediat si lasa-le timp de reculegere.

Pocastul, ca forma de continut

Este cea mai de viitor forma alternativa de comunicare unidirectionala in media. Nu iti baga pe gat ideologii sau versiuni deformate, iar daca o face il inchizi si deschizi altceva. Si lumea simte asta. Podcastul este o floare crescuta pe putregaiul mass-media care a devenit un instrument de manipulare in masa.

O alta virtute a podcastului e ca ascultatorul nu pleaca de la premisa infailibilitatii realizatorului. Astfel, discursul din podcast este privit mai tolerant, mai deschis. O celebritate este victima rigorilor pe care trebuie sa le indeplineasca, este cumva inumana, sau supraumana, lumea asteapta maximum, si orice este sub acest maximum este penalizat critic.

Ganditi-va la showurile de talente anonime. Suntem uluiti des in fata copiilor care canta acolo tocmai pentru ca nu ne asteptam la asta. Un super-star nu poate starni atatea sentimente pozitive (chiar lacrimi), chiar daca e mai bun.

Libertati si dezavantaje

Intr-un podcast poti spune "pula". Si restul. Nu exista restrictii decat in felul in care vrei sa-ti selectezi publicul. In show-ul tau faci ce vrei, caci nu ai director de programe, cenzor etc. Daca ai un sponsor, el trebuie sa accepte din prima clipa cine esti. Trebuie sa asculte episoadele anterioare si sa admita sa bage bani in cine esti, si nu sa-ti modeleze in vreun fel continutul.

Ascultatorii 

In Romania, podcasturilor nici nu le-au crescut inca dintii. In domeniul pokerului, avem cateva zeci de mii de ascultari pe episod (acumulate in timp), insa daca am pune la punct un show general am putea sari repede la sute de mii, caci piata e virgina. Cine pune mana pe ea poate face si bani frumosi.

Insa trebuie multa munca gratis la inceput, pana se castiga o audienta (e drama unei tari mici; in media de limba engleza e mult mai usor de monetizat un podcast).

Prin alte parti

Cea mai bogata piata in podcasturi este cea americana. Un exemplu clasic de podcast inceput timid dar care a explodat este "Joe Rogan Experience". Sau clasicul si faimosul "Adam Carolla Show".

Cel mai interesant moment prins intr-un episod

Sunt mai multe, informatia interesanta e insasi carnea unui episod. Asta face farmecul unui interviu, sa scoti din povestea invitatului ceva exemplar, ceva surprinzator. Publicul apreciaza calitatea si in fiecare invitat trebuie sa gasesti calitati.

Ca paranteza, spre deosebire de parerea elitelor din media dupa care "lumea e proasta si toti sunt miste marlani", publicul reactioneaza foarte bine la exemple frumoase, la povesti despre virtuti umane inalte, la toleranta, la optimism si deschidere, si dimpotriva, se inchide atunci cand devii agresiv, violent, intolerant, mitocan, superficial, strident.

Exemplele opuse din mass-media (Maruta etc.), adica showurile adresate unui public "prost" (am vazut in mediu privat staruri sau producatori care isi dispretuiau propriul public), fac de fapt eforturi de prostire a propriei audiente. Avantajul acestui tip de producator este ca adresandu-se prostilor nu mai este nevoit sa genereze continut de calitate (care e costisitor - in bani si timp) si pretul showului scade.

Pe scurt, un show din mass-media isi modeleaza publicul, pe cata vreme un podcast se adreseaza unui public gata modelat (de scoala, societate, anturaj etc.)

Dificultati

Cand vrei sa faci un podcast, gandeste in seturi de 20-30 de episoade, ca sa nu te deszmfli dupa primele 3. Altfel, e timp pierdut, showul moare si porti toata viata dupa tine un cadavru.
Timpul alocat unui episod este cam asa:

- in jur de 30 minute - o ora, discutii strategice (plan editorial, tematica, bucatarie etc)
- intre 1 si 3 ore de inregistrare
- intre 2 si 4 ore de editare (se trece prin tot fisierul si se scot balbele fara haz, stranuturile, tusea, clefaitul, toate micile mizerii ale unei discutii irl - insa ATENTIE, nu pana unde sa dispara naturaletea. O pauza semnificativa se lasa, un "hmmmmm' semnificativ sau care da culoare si caracter se lasa.

La editare poti omori un show daca exagerezi. Dar editarea este obligatorie, caci oricat de naturali am vrea sa fim, trebuie sa respectam publicul neobligandu-l sa asculte timpi morti. Un exemplu de editare extrema este "Profesionistii" Eugeniei Voda. Ea taie toate pauzele, insa cu talent. Discutia capata o verva si viteza captivante)
- inca vreo ora pentru publicare, promovare etc.

Concluzia: fii gata sa aloci vreo zece ore pe saptamana acestui proiect, fara bani - cel putin la inceput.

Promovarea

Hm, aici am de lucrat, caci am cam neglijat capitolul promovare. Probabil ca cel mai bun instrument este reclama online bine targetata (foarte important targetingul, caci produce notorietate la pret optim)

Eu nu am colaborat cu agentii, am avut insa clienti - companii. Reclama intr-un podcast este un animal diferit de orice alt tip de reclama. Nu se face cu spoturi audio, inserturi, aluzii sau mai stiu eu ce, ci se aloca la start un segment (de preferat inainte de genericul emisiunii) de cateva minute alocate special sponsorilor.

Acolo se declara deschis faptul ca e vorba de cateva minute de reclama si publicul trebuie pur si simplu rugat sa aiba rabdare sa asculte, drept conditie pentru continuarea showului si pe viitor.

Continutul reclamei nu trebuie sa fie formal, ci "de la om la om". Descrierea produselor trebuie facuta cazual, natural, ca intr-o discutie intre doi amici care isi recomanda sau descriu un produs.