Multi desenatori incearca sa se exprime pe sine prin ceea ce fac. Numai ca uneori se intampla sa fie in functie de brief. Dar chiar si atunci, cei mai norocosi gasesc clienti care ofera libertate.
Diana Cojocaru este unul dintre ilustratorii freelanceri de pe plaiurile noastre. Studenta in anul 6 la Facultatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu si adepta desenului timp de 10 ani. De 6 luni pune caramida peste caramida pentru a-si construi amprenta personala in desen.
Am aflat ca in spatele lucrarilor ei regasim un copil straniu; pe care noi l-am luat la redactat niste raspunsuri despre cele de mai sus si altele.
Background
Trecutul meu a gravitat mereu in jurul picturii, dat fiind faptul ca am inceput cursurile si atelierele undeva in jurul varstei de 8 ani. Pornind ca un imbold din partea parintilor mei, pictura s-a transformat treptat si m-a transformat treptat.
Am pictat cu nesat timp de 10 ani, perioada in care am invatat constant, am aprofundat, am cunoscut ce inseamna concursurile internationale si nationale. A fost activitatea ce mi-a inlesnit drumul catre desen, forma si in final arhitectura. Am inlocuit o perioada pensulele cu creioane mecanice iar acum sunt studenta in anul 6 la Facultatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu.
Inceput
Sunt noua printre ilustratorii romani. Vorbind despre inceputuri, inceputul ca act poate fi lucrul cel mai nefamiliar si violent, el continand energia ce irumpe pentru a schimba, pentru a intoarce cursul obisnuit al lucrurilor.
Aceasta energie am simtit-o acut atunci cand am devenit mama ca mai apoi sa o simt atunci cand am redescoperit acuarelele, panzele, pensulele. A fost o reintoarcere fireasca, subiectiva, o introvertire a mea catre mine si catre ceea ce iubesc. Am inceput prin a picta carti pentru copii atunci cand copilul meu dormea. El m-a invatat sa imi folosesc timpul eficient si m-a invatat sa fiu un om disciplinat. Inca sunt lucruri de invatat si aprofundat, e drept.
Dar tocmai posibilitatea de a creste -de a invata sa fac ceea ce-mi place tot mai bine- ma face sa ma bucur de acest inceput. E deopotriva greu si minunat de frumos. Greu pentru ca las ceva ce mi-e deja cunoscut, accesibil, pe planul doi si frumos pentru ca ma asez in lumina unui nou ce ma poate duce oriunde pot ajunge visele mele.
Not-just-a-hobby
Hobby a fost in perioada atelierelor, pana la facultate. Fac asta pe bune de ceva timp insa mi-am pornit propriul brand si am inceput a construi propria-mi identitate vizuala acum 6 luni. Lucrez cu clienti pentru anumite proiecte atunci cand acestora le place cum si ce creez si lucrez la colectii ce se vand sub forma de ilustratii originale.
Stilul
Stilul meu este un copil straniu. Un copil pentru ca este in curs de formare. Straniu pentru ca nu este intotdeauna prietenos si deschis. Contine mesaje intrinseci, lautrice, cautate, uitate, reordonate si cateodata rastalmacite. Sunt un copil straniu.
Ma caut si pe mine in aceste ilustratii, simt ca pe masura ce imi depan imaginile si le scot in lumina ma vad, si eu, prin ele, tot mai bine. Nu stiu pana unde vom creste si nici nu pot prinde, defini, acel singur fir calauzitor. Dar simt ca merita sa ma caut si sa le caut pe ele, instantaneele-imagini ce pot materializa parti din mine.
Freelancing-ul
Calea freelancing-ului a venit firesc catre mine dat fiind faptul ca sunt mama si imi continui studiile. Toate acele dimensiuni ale familiarului, ale comodului si inainte-hotaratului trebuie mutate, zdruncinate, in cautarea acelui sens nou ce inseamna creatie. Iar freelancing-ul pentru mine a adus aceasta reordonare in timpul meu si cu pasii mei. Am nevoie sa imi organizez timpul singura pentru ca acum imi stiu puterile.
Caut sa ma reasez, iar pentru asta e nevoie de o schimbare de drum. Incerc sa leg lucrurile ce-mi sunt dragi si din ele sa imi inventez o noua ordine. Unde va duce? Sper ca mereu spre mai mult si mai frumos.
Mural sau ilustratie?
Nu pot face diferenta pentru ca un mural poate fi o ilustratie de sine statatoare si de multe ori este. Foarte multi pereti spun o poveste. Cei mai multi de fapt.
Cat despre clienti, clientul poate fi un spatiu gol de pe un perete (in cazul ilustratiei) sau poate clientul tau poate fi un intreg oras (in cazul unui mural). Eu doar incerc sa imi transmit emotiile prin ceea ce pictez, necontand suprafata pe care pictez neaparat. Si nu cred in succes. Cred in puterea maselor, in puterea trendurilor, insa nu in succes. Un alt lucru in care cred e faptul ca orasul si oamenii in general au nevoie de mai multe ‘povesti’ despre care aminteam mai devreme.
Top 3-ul lucrarilor
Din fiecare colectie am o lucrare in care ma identific puternic si in care ma reflect asemenea unei oglinzi care imi transforma chipul obisnuit in forme si culori de acuarela.
De ce ele n-as putea sa spun cu certitudine. Un alt lucru in care nu cred, certitudinea.
Fiecare are elemente, stari, imagini cu care poate rezona si in care se poate arata pe sine sub alt chip. Suntem diferiti si asta e bine.
Promovare
Daca mai sus am enumerat multe lucruri in care nu cred, as contrabalansa printr-un lucru in care cred cu tarie: ca oamenii potriviti te vor gasi sau tu ii vei gasi. Important este momentul intalnirii. S-a intamplat sa caut si sa nu gasesc, s-a intamplat sa fiu cautata si sa refuz.
Insa de asemenea s-a intamplat sa caut clientul care sa spuna “Da, si noi ne gandisem sa colaboram”. S-a intamplat sa imi vand tablourile inainte de a lansa intreaga colectie, faot ce m-a impins la regandirea intregii colectii, rearanjarea ei. Repet, e vorba de moment.
Cel mai dificil brief primit
L-as putea aminti pe cel mai amuzant brief primit (in acelasi timp si cel mai urat). Mi s-a cerut sa desenez/ pictez o oaie care in loc de blana are masline. In stilul meu. Copilul straniu din mine a reactionat.
Sau s-a intamplat sa primesc brief-ul si sa mi se spuna “Buna, Irina”. Din nou am reactionat. Fiecare client are idei indraznete, important este si omul cu care alegi sa lucrezi. Iar eu aleg sa lucrez cu clienti cu brief-uri clare si cer respect fata de munca mea. Colectiile proprii au devenit in sine un brief dat de mine mie.
Inspiratie
Nu fac nimic special, doar gandesc constant ce vreau si cum vreau sa pictez. Las fiecare nou proiect sa isi dezvaluie acel ceva ce il separa de obisnuit, de comod. Caut nefamiliarul, acel miez ce va sa fie sensul sau, prin el incerc sa ma las indepartata de ceea ce stiu deja pentru a-l putea creste.
Frumoasa este metafora aceasta a nefamiliarului, a inceputului, a lucrului fraged. Si ea poate fi extinsa la tot ce poate merita o a doua privire. Omul creator nu salasluieste pe taramuri sigure iar linistea e doar repaosul dintre cautari.
Proiecte pe viitor
Despre pictura, lucrez la a 3-a colectie. Despre alte laturi alte frumosului vizual, pot spune ca in curand voi incorpora si idei de sculptura strans legate de tablourile mele. Fiecare ilustratie va fi insotita de un decor sculptural, teatral chiar.
Despre cum oamenii pot ajunge la mine, mentionez ca in curand voi lansa printuri de arta in numar restrans, semnate.
