[Food for blog] Filosofiile existențialiste ale Oanei Titică printre cârnăciori, fasole și farfurii

Într-un top pur subiectiv, apărut de la sine în timpul acestei serii cu oameni și mâncare, Chicineta Oanei Titică ar fi pe primul loc la gătitul existențialist. Să luăm, de exemplu, cea mai recentă postare a ei. Titlul spune totul: ”Salată de cârnăciori de bere cu fasole, usturoi și roșii”. Păi, salate din astea, da.

Îi acordăm simbolic premiul de Real Men of Genius:

Jurnalistă (J'Adore, Fashionup.ro, Good Food Romania), scriitoare de blog cu rețete și adevăruri de viață, antreprenoare (a lansat o gamă de farfurii cu mesaje care te pun pe gânduri), totul pare amuzant și ușor pentru Oana Titică. 

Dar nu e chiar așa.

Poți să recunoști o bucătărie în care am gătit eu fiindcă arată ca și cum a explodat o pungă de făină peste un borcan spart de ardei copți în ulei, peste care s-au tăvălit două rockerițe bete și îmbrăcate în sclipici.

Oana vorbește de începuturi nu tocmai idilice în relația ei cu mâncarea, cum s-a săturat de expresiile prefabricate de pe blogurile culinare și s-a hotărât să o ia în altă direcție și de ce a ajuns să scrie pe farfurii.

Pentru cei care se vor înscrie la Cupa Agențiilor la Gătit anul acesta, avem un mesaj important: nu vă duceți să faceți baie după ce băgați o prăjitură la cuptor. 

Începutul

A fost puțin complicat. Până la o vârstă am avut un fel de tulburare alimentară. Pe scurt, nu-mi plăcea deloc mâncarea și aveam impresia că eram grasă când aveam 45 de kg. Nu găseam nici un fel de plăcere în a mânca.

Pe la 24 de ani, după niște psihoterapie, am început să gătesc complet din senin. Era weekend, eram acasă, stăteam pe canapea, eram semideprimată, iar mintea mea a avut un moment de 'făi, acum trebuie să te duci să faci pizza ca să nu-ți mai plâng de milă.' Ceea ce am și făcut. A fost unul dintre cele mai mișto momente din viața mea. De atunci tot fac pizza. Și nu numai.

De la cine, ce si cum ai invatat

La mine n-a fost faza aia idilică în care am învățat de la vreo bunică foarte bună și talentată. Bunică-mea a fost o persoană isterică și total neafectuoasă, care mă obliga să mănânc tot din farfurie, deși eu nu puteam. Așa că am învățat când am devenit adult.

În primele săptămâni în care a început să îmi placă mâncarea, m-am uitat vreo zece nopți la rând încontinuu la filmulețe cu Jamie Oliver. Apoi a început să îmi placă Nigella Lawson și i-am cumpărat toate cărțile și sunt îndrăgostită de ea și în prezent.

După câțiva ani, m-am angajat la revista Good Food (care a răposat între timp) și am început să mă gâdil pe aragaz cu Cristina Mazilu, care era redactor șef la vremea respectivă și care m-a ajutat enorm.

Cu ea am făcut  interviuri, am mers în restaurante, am organizat nopți de gătit și evenimente. Plus alcool, desigur. Cred că e important să ai pe cineva lângă tine care să te introducă într-un domeniu, oricare ar fi acela, vine totul mult mai ușor apoi.

Blogul

În 2011, pentru că nu-mi venea să cred că gătesc și pentru că îmi place să scriu. Între timp, am trecut de la un ton mai safe la unul mai autentic.

Adică am încercat să fiu cât mai naturală și mai eu însămi în exprimare, pentru că mă plictisisem de aceleași expresii boring de pe alte bloguri, același ton de mămici care spun că toate mesele sunt drăguțe,  pline de armonie și iubire, mâncarea e super bună și copilașul mănâncă tot din farfurie și soțiorul drag le iubește și pe ele și pe ciorba pe care o fac și, deci ele sunt zeițe. Să muriți voi?

Timp pentru blog

Blogul e legat de shop-ul unde îmi vând farfuriile, iar ăsta e tot jobul meu, așa că mă dedic cu totul.

Timp pentru gătit

Fix când am chef. Sunt săptămâni în care nu gătesc deloc și săptămâni în care o fac în fiecare zi. Mi-e lene foarte des :D

Surse de informare

BBC Good Food UK, blogul lui Mimi Thorisson, cărțile lui Nigella Lawson, Gordon Ramsay. Pentru rețete românești, blogul Laurei Laurențiu, al fetelor de la Savori Urbane și, D'OH, cărțile lui Radu Anton Roman.

Stilul tau

Cu Dumnezeu înainte. Serios, n-am nici un stil. Dar poți să recunoști o bucătărie în care am gătit eu fiindcă arată ca și cum a explodat o pungă de făină peste un borcan spart de ardei copți în ulei, peste care s-au tăvălit două rockerițe bete și îmbrăcate în sclipici.

Gafe

Ce mi se întâmplă cel mai des este să uit că gătesc. Adica bag o prăjitură la cuptor, apoi mă duc să fac baie cu spumă și să mă scarpin în buric, iar două ore mai târziu mă prind că 'WTF EU FĂCEAM CEVA DE MÂNCARE?'

Publicul

Gagici ca mine și bărbați cu care am același mod de gândire. Cred că cele mai dese comentarii sunt 'te înțeleg'. Nu am avut niciodată comentarii ciudate, pentru că nu cred că mă citește nimeni cu care să n-am nici o treabă (ex. raw-vegani sau mame care caută mâncare pentru copii)

Cum au redescoperit oamenii placerea de a gati

La suprafață, e o modă. Gătitul a fost promovat de niște oameni care apar mult pe net sau pe la televizor și a devenit aspirațional.

În profunzime, relația pe care o avem fiecare cu mâncarea e una dintre cele mai importante și trebuia să se manifeste cumva.

Sfaturi

Dacă nu îți place să gătești, fuck it, comandă pizza. Nu-i pasă nimănui.

Trenduri

Mmmm. Pulled pork cred că ar fi anul ăsta. Nu știu dacă există o mâncare supraestimată (adică toată mâncarea e bună în felul ei), dar valorile și atributele pe care le asociem unor ingrediente (vezi alimente-minune, chia sau quinoa sau whatever), care VEZI DOAMNE luptă împotriva nu-știu-căror boli) sunt niște deliruri amuzante și dubioase în același timp.

Aș vrea să apară cineva suficient de dus cu capul care să susțină că ceafa de porc te scapă de îmbătrânirea prematură. Aș putea chiar să fiu eu asta :D

Ce nu iti place

Ciorbă de pește.

Offline

Am un business cu farfurii românești, cu mesaje create de mine. (Care sunt pe shop.chicineta.ro)