In vremuri nu demult apuse ma uitam la Autobuzul Magic. Ce au in comun desenul asta cu un anume Alex Bogdan, zis si Doppelganger? Raspandesc stiinta cu drag si spor.
Am povestit cu el despre cum a dat nastere povestiintei, am intrebat daca a fost sau nu strategie de construit fanbase, sau cu alte cuvinte, ce trebuie sa faci ca sa primesti 5k de like-uri, am adus in discutie si publicitatea cu care a cochetat la Advice si Propaganda, i-am ascultat creatiile muzicale personale, dar am dat play si la niste Harlequin_Jack, trupa in care activeaza ca omul "responsabil cu zgomotele".
Ce sa mai, am vorbit destule. Sus e doar un preview la ce urmeaza:
Alex Doppelganger
Zi de zi, dar si in weekend
Sunt un tip sosit in Bucuresti de prin 2008 si in viata de zi cu zi incerc sa stau locului cat mai putin. Ma simt grozav de nasol cand stau degeaba si imi place sa incerc cat mai multe chestii. Ba ies cu skate-ul sa ma plimb, ba merg la repetitii, ba scriu, ba la un pahar de vin cu prietenii, ba mai citesc ceva. Orice, numai sa nu stau.
Haha, da, ca tot vorbeam in mail de asta, weekendul asta sunt plecat cu trupa la o filmare sa fim actori intr-un film romanesc de lung metraj. Adica e pe bune. Nu stiu exact cum am ajuns in situatia asta, dar ma bucur ca mai bifez o chestie de pe bucket list-ul vietii.
Cine trebuie sa fii pentru like-uri organice
Mie imi place la nebunie social media, in special Facebook-ul, pe care il cunosc ca pe propriile buzunare. Bine, il cunosc lautareste, ca sa zic asa; cant la el dupa ureche, pentru ca nu ma complic prea mult cu termeni tehnici de genul „reach”, „conversion rate”, „endorsement rate”, whatevs. Deci nu am cine-stie-ce strategie cu numere si insight-uri, dar povestea e cam asa:
Acum vreo 3 ani am inceput sa postez timid pe profilul de Facebook diverse chestii ce tineau de stiinta, in ideea de „moama, fiti atenti ce am aflat! Trebuie neaparat sa vedeti si voi asta.” Aveam bafta daca faceam 10 like-uri intr-o zi la o astfel de postare (era poza cu text). Numai ca anul trecut am observat ca au inceput sa creasca numarul de like-uri: 20, 30, 50 (era deja wow) si chiar 100, care pentru o postare despre stiinta e mare chestie (vorbind din perspectiva unui profil de Facebook, nu pagina precum I Fucking Love Science).
Organica like-urilor
Am mai asteptat cateva luni, iar anul asta pe la inceputul lui Februarie am decis ca e momentul perfect sa trec la un alt nivel si mi-am facut pagina. Am asteptat sa vad daca am un „core fanbase” (dea, stiu ca suna pompos) pe care ma pot baza si nu m-am inselat, in primele 4 zile am facut 1000 de like-uri, care desi nu e un numar foarte mare, mi-a confirmat ca m-am miscat bine.
Strategia mea a fost sa imi fac un fanbase si dupa aia sa lansez pagina de Facebook pe care sa o cresc organic. E foarte important sa se vada din start ca pagina asta (si site-ul) apartine unui tip, unui om ca tine si ca alti cititori, astfel incat sa putem relationa mult mai usor.
El e Tardigrade care suporta orice numar de grade
Vreau sa intelegi ca nu trebuie sa fii toba de carte ca sa citesti despre chestiile astea si sa intelegi niste notiuni de baza, vorbim ca de la egal la egal. Singurele momente in care bag ceva „sponsored” e cand postez articole de pe blog, ca alea ma intereseaza sa ajunga la toti cei care au dat like. Vreau mai intai sa iti sara in fata postarea mea, sa o citesti si abia apoi sa imi dai like, daca ti-a placut si vrei sa mai pastram legatura. Avand in vedere natura paginii, nu cred in functia de „advertising page”.
Credit foto: Andrei Purcarea
Publicitatea
In ziua de azi nu prea mai am treaba cu publicitatea (si sunt perfect ok cu asta), desi cam 70-80% din cei pe care ii cunosc pe Facebook au sau avut treaba cu publicitatea, deci am newsfeed-ul constant „invadat” de postari advertising related.
Mi-am dat seama ca publicitatea s-ar putea sa fie compatibila cu mine in momentul in care am ajuns la editia a doua sau a treia (nu mai stiu, zau) a Creativity Blueprints, organizata de ADVICE. Mi-a placut ce am vazut, ce am lucrat si am zis, hai sa incerc. Dar, nu, n-am lucrat niciodata in publicitate.
Ce a fost mai intai - Advice sau Propaganda
Mai intai a fost Advice...ish...adica dupa cum am spus mai sus, am participat la Creativity Blueprints (nu ca organizator, ci ca participant). Am ajuns aici vazand posterul undeva pe Facebook. Mi-au atras atentia culorile, cu mult albastru. Cred ca asa am decis sa ma duc sa vad care-i treaba si cu CB-ul. Ce? Ah, te asteptai sa fie un motiv mai profund.
Am ajuns, am participat la niste workshop-uri si am avut de facut la sfarsit cu o echipa un proiect fictiv de rebranding al orasului Bucuresti, proiect in urma caruia am ajuns pe locul 3 si am castigat un internship de doua saptamani la Propaganda. La momentul respectiv nu stiam ce e ala un „copywriter”. Stiam ca e ala care scrie texte la reclame, dar fix atat.
Am ajuns acolo, am invatat niste notiuni de baza despre cum sa faci un text care sa fie cat de cat decent si cam atat, ca n-am avut timp de prea multe. Ca nu prea imi pasa, eram o loaza si imi placea doar sa ma duc cu baietii sa ne cumparam falafel, cand ni se facea foame. Din cauza asta, la sfarsitul internshipului eu tot nu stiam exact ce e ala „copywriter”.
Apoi, la vreo doi ani dupa acest eveniment cu adevarat marcant, a venit toamna si au inceput recrutarile in ONG-urile bucurestene, motiv pentru care am prins iar pe newsfeed (Facebook-ul, bata-l vina) o postare despre Advice. De data asta cu recrutari. Eu ii stiam deja pe Advice de la CB si am zis sa nu stau degeaba, ca mai cunosc niste oameni noi. Stiam dinainte ca o sa intru, aveam increderea asta. Am trimis formularul, am ajuns la interviu, am trecut de interviu si BAM! M-am trezit advicer. Si ma bucur.
Head of Verbal and Nonverbal Communication?
Practic era o combinatie de Client Service cu Sales, PR si Social Media (mna, firma mica): ma duceam, vorbeam cu actualii si potentialii clienti, ma uitam sa vad daca e totul in regula si daca produsele erau pozitionate pe rafturi „in the spotlight” si ma ocupam de pagina de Facebook.
Pe ea ma axam mai putin pe vanzari (sa fac reclama la aparatul X, accesoriul Y), si mai mult pe chestii informative (istoria fotografiei, cum sa iti cureti aparatul, blabla) si alte proiecte ce tineau de fotografia pe film. Voiam sa creez un fanbase loial inainte de orice.
Nu chiar atat de fost exec copy @Advice
Yup, am fost executive copy in Advice (si head of copy, la un moment dat) unde m-am implicat in mai multe proiecte (printre care si Creativity Blueprints si TeachMe). Nu tin minte sa fi avut vreodata vreo perioada in care sa lucrez si sa ma si distrez la fel de mult, in acelasi timp, ca atunci cand lucram pentru proiectele Advice.
In momentul de fata sunt alumn si imi bag nasul cand mai au evenimente (ultimele au fost cele doua Preview-uri Adweek, care pregatesc terenul). „Ce faceti? Cand incepe proiectul? Aveti nevoie de ajutor? Cand aveti sedinte? Vin si io!” Cam asa ma implic, momentan.
Stiinta bate basmul, nu?
Da, stiinta clar bate basmul. Da, e vorba de aceeasi mirare si uimire ca atunci cand citesti un basm, dar stiinta are un mare atu: toate povestile alea de le citesti despre ea sunt reale. De exemplu, „we are made of starstuff” nu e doar poezie pura, ci si realitatea: toate elementele din care suntem facuti au aparut intr-o stea!
Carl Sagan avea o vorba apropo de entuziasm sau apropo de stiinta: „cand esti indragostit, vrei sa spui lumii intregi” si cam asa sunt si eu. Fie ca vorbim de stele, planete, animale, sange, roci, muci, urina, absolut fiecare chestie din jurul nostru are o poveste fascinanta in spate. Eu sunt foarte curios din fire si cu timpul asta limitat pe care il am pe Pamant vreau sa aflu cat mai multe chestii. In acelasi timp, nu ma pot abtine sa nu ies in lume si sa urlu „fiti atenti ce chestie misto am aflat!”. Astea si motivele enuntate la raspunsul intrebarii 2.
Site-ul a durat destul de putin pana l-am pus pe picioare. Domeniul alexdoppelganger.com il aveam deja de vreo doi ani cu tot cu hosting, pentru ca imi facusem site cu vreo doi ani in urma. Imi facusem blog pentru ca aveam impresia la vremea respectiva ca am ceva de spus. Anul asta, insa, am decis sa-i dau un reboot. Mi-am cumparat o tema de wordpress si i-am dat drumul.
Credit foto: Andrei Purcarea
Cu site-ul m-au ajutat foarte mult Robert Voicu de la Waio Studio, care s-a ocupat cu modificarea si ajustarea temei site-ului (a fost destul de lucrat la ea) si Andrei Purcarea de la Povesti si oamenii lor, Film+Faded si Fotografii de citit, care mi-a facut fotografiile care se gasesc pe acolo. Sprijinul lor a fost indispensabil si le multumesc tare mult ca si-au rupt din timpul lor ca sa ma ajute.
Subiectele sunt in general fie chestii pe care le stiam deja, fie (si mai bine) chestii pe care abia acum le aflu. Nu am un program fix, o ordine de zi. Scriu despre ce imi vine la momentul respectiv. Intr-o saptamana am scris despre ce e metoda stiintifica, in alta am scris despre energie, in alta am scris despre unicorni, grifoni si de unde s-au inspirat mitologiile cand i-au creat, in alta saptamana mi-am raspuns la intrebarea „de ce ne inecam?”, in alta mi-am raspuns la intrebarea „de ce nu ia foc apa?”.
In orice caz, sunt chestii simple pe care le poate intelege oricine. Daca eu le inteleg, nu vad de ce altii nu le-ar intelege. Incerc sa fac postarile sa aiba un layout cat mai...enciclopedic: text simpatic, usor de inteles, o gluma pe ici pe colo si imagini cat cuprinde. Practic, scriu postarile fix cum as vrea sa le citesc eu, daca le-ar scrie altcineva, iar eu as fi doar un cititor.
Obiective serioase sau doar de fun?
Site-ul si pagina sunt un hobby, le fac complet din placere si tocmai d-asta le iau foarte in serios si ma ocup constant de ele. Prin intermediul lor vreau sa le arat oamenilor doua chestii extraordinar de importante.
In primul rand, orice background ai avea (eu am fost toata viata pe filologie), poti invata si intelege linistit chestii ce tin de stiinta. Fireste, pentru chestii avansate precum fizica cuantica sau biochimie ai nevoie de educatie formala de cativa ani buni, dar chestiile simple precum structura unui atom, cum functioneaza si interactioneaza el cu alti atomi, pot fi intelese de absolut oricine. Trebuie doar sa iti dai un pic interesul si sa fii curios, fix ca in copilarie cand intrebai „de ce? de ce? de ce?”.
Site-ul asta nu este despre mine, sa se vada cat de inteligent sunt si nici nu incerc sa ii fac pe oameni sa fie toba de carte. Tot ce vreau e sa devina un pic mai curiosi si sa isi puna intrebarile care trebuie. Pagina asta e o scanteie. De aici se descurca singuri.
In al doilea rand, oamenii se plang an de an „ce cretini sunt romanii, patruj’ la suta din ei cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului” si cam atat. Raman la stadiul de plans. Mie mi s-a luat de chestia asta si am zis ca decat sa ma plang, mai bine incerc sa fac ceva. Cat de bine pot cu ale mele cunostinte limitate. Este o schimbare pe care o poti aduce fara sa iesi in strada sau sa faci vreo greva, e de ajuns sa inveti ceva si sa dai mai departe, ca sunt destui care sunt dispusi sa te asculte, atata timp cat le prezinti informatiile intr-o maniera familiara lor.
Am pagina asta de doar 8 luni si am fost extraordinar de surprins sa vad cati oameni care in general n-au nici o treaba cu stiinta (adica nu prea citesc chestii d-astea) sunt curiosi sa afle lucruri noi. Romanul chiar vrea sa stie. Smecheria e sa ii povestesti totul. Oamenilor le plac povestile.
Unul din cele mai importante lucruri (pe care il repet si aici) e sa se vada ca ce ai tu in fata sunt pagina de Facebook si site-ul unei persoane, ale unui tip foarte curios si entuziasmat. Este foarte important sa creez legatura asta intre mine si cititori. „Salut, sunt fix ca tine.”
Chiar si atunci cand gresesc diverse informatii (si se intampla), nu e o tragedie. Stiinta se bazeaza pe greseli. Daca eu scriu ceva gresit si cineva vine si ma corecteaza, o a treia persoana o sa vrea sa vada care are dreptate si o sa caute mai multe informatii despre subiectul respectiv. Persoana aia e acum mult mai curioasa, iar eu mi-am atins obiectivele. Este perfect.
Cantat. Dar songwriting?
Da, cant in trupa Harlequin_Jack si sunt cel responsabil cu zgomotele, cant la synth. Cantam de vreo 3 ani (prin noiembrie implinim frumoasa varsta) si avem deja un album scos care se numeste Murder_Party. In trupa, distractia e cam asa: unul vine cu o idee de melodie, o schita a ei, in jurul careia fiecare membru isi aduce contributia. Adaugam straturi, intoarcem pe toate partile, modificam, mai ascultam, mai modificam, pana ajungem la un produs finit.
De-a lungul timpului am creat si melodii proprii, pe care le am pe Soundcloud, deci ma ocup si de songwriting, dar separat de trupa.
Ce vrei tu de fapt sa te faci cand vei fi mare?
Ideal ar fi sa continui sa fac muzica si sa continui cu povestiinta. Am de gand sa termin anul in forta. In ceea ce priveste muzica, avem in momentul de fata vreo trei melodii pe teava, care abia asteapta sa vada lumina zilei. Pe langa asta, multe concerte, ca sa nu ruginim.
In ceea ce priveste povestiinta, mai am o gramada de chestii de facut si acolo: pana la sfarsitul anului am de scos un episod pilot pe vlogging (am zis sa incerc si asta, desi baza e tot scrisul) si mai am niste prezentari si workshop-uri de facut. Insa pentru mine evenimentul anului o sa fie in noiembrie, cand o sa lansez prima mea carte. Tot cu povesti, tot cu stiinta, la editura Pandora M. Si asta-i abia inceputul. Ne auzim la anu’.
