[Food for blog] Laura Teodora a descoperit stilul ”experimente și puțin haos”

Budincă sau popcorn cu Oreo, supă de fasole verde cu lapte, muștar cu rubarbă, măsline pane. Doar câteva dovezi pentru stilul experiment și haos, în caz că nu v-ați întâlnit cu el pe la restaurante.

Așa cum o arată și enumerarea de rețete de mai sus, Laura Teodora Paraschiv face parte din generația nouă. Și de oameni, dar mai ales de bloggeri culinari. De profesie jurnalist, (part time) voluntar, pasionată de bucătărie, căței, Nutella, fotografie și Olanda, Laura și-a început aventurile în mica ei bucătărie albastră în 2013, când a plecat de acasă și tot trebuia să mănânce.

După ce a epuizat rețetele de familie, a încercat altele, sub propriile reguli (sau lipsa lor). Cei care au planuri de surprins juriul la Cupa Agențiilor la Gătit, pot da o tură printre experimentele ei. Laura spune așa: Hotdogșii gourmet sunt pe val.

Inceputul

Pasiunea a originat întâi în necesitatea de găti pentru mine din clipa în care nu o mai făcea altcineva. Am schimbat orașul, am plecat de acasă și am rămas doar cu opțiunea de a o face eu.

Și nu a fost o sclipire de moment, efectiv am pus mâna pe tigaie, am pornit focul și-am început să prepar termic chestii pe care înainte le mâncam doar la conservă.

De la cine, ce si cum ai invatat

Cred că am furat destul de mult de acasă fără să am idee. Mama e o gurmandă și o descurcăreață în bucătărie și am prins mersul lucrurilor fără să mă chinui. Ea ne hrănea un fel de mâncare în timp ce vorbea despre următorul, despre cum îl va pregăti, despre ce va alege.

Și după ce-am repetat lucrurile învățate de la ea în propria-mi bucătărie, am fost tot mai curioasă despre ce fac alții, cei care se pricep, cei care sunt validați în gătit pentru munca lor.

Și m-am educat singură, acasă, imitând opera altora. Blogurile culinare din străinătate mi-au fost inspirație, apoi multă vreme a fost doar Cristina Mazilu omul care mă lega de gătit și povestit despre aventurile din bucătărie, apoi am trecut la emisiuni tv, documentare și cărți de bucate, ușor mai academic.

Blogul

Blogul l-am deschis în ianuarie 2013. Pe-atunci eram împinsă de la spate să scriu. Scriam la muncă, dar nu aveam parte de prea mult loc să scriu cum vreau și despre ce vreau.

Și-am început să scriu acasă, pe blog. Și în curând s-au intersectat scrisul cu gătitul și-am ajuns tare ușor la a avea un blog în care să-mi povestesc aventurile din bucătărie. Iar de-atunci înainte am evoluat constant.

Blogul a crescut calitativ, i-au crescut cititorii, și-a schimbat fațada, și-a primit conturi pe toate rețelele de social media, iar conținutul a crescut și el odată cu curiozitatea mea vizavi de ce am în farfurie.

Cea mai importantă schimbare? E o schimbare și nu prea. Conținutul pe care îl fac cu drag, fără restricții. Gătesc cu ce găsesc în piață în sezon, gătesc cu ce îmi face cu ochiul la supermarket, gătesc după ce vin de la restaurante și vreau să recreez acasă una sau alta.

Nu gătesc pentru public, ci efectiv gătesc ceea ce consumăm noi zi de zi, cu drag, acasă.

Timp pentru blog

E greu de aproximat. Zilnic sunt pe el, zilnic e în mintea mea, zilnic îl vizitez. De postat rețete sau alte lucruri, m-am cam obișnuit la o medie de 3 zile pe săptămână.

Mai lucrez la pagina lui de Facebook, mereu îi promovez și materialele mai vechi, mai editez când și când o rețetă video pentru el, practic e mereu în mintea mea.

Și când plec în concediu m-am obișnuit să las link-uri gata de publicat și lucruri noi gata de povestit, scrise în avans. Îmi place ritmul ăsta și nu sunt gata să renunț la el.

Timp pentru gătit

Aproape zilnic. Dacă nu gătesc feluri principale, aproape zilnic bibilesc un desert ușor, un smoothie, un mic-dejun proaspăt, un tip de snacks pentru vizionat filme, ceva.

Dar felurile mari și grele se gătesc în 3-4 zile dintr-o săptămână. Și o mai fac și respectând un meal plan pe care mi-l fac duminica, înainte să înceapă o săptămână nouă.

Surse de informare

Absolut tot ce e în jurul meu e sursă de informare și inspirație. Că-mi aud un coleg la muncă vorbind despre vinete, că mănânc în oraș un burger de somon, că merg la festivaluri de food, că-mi citesc bloggeri din nișă, că vorbesc cu mama la telefon, toate mă inspiră.

Dar arunc mult un ochi la ce fac bloggeri din afară și chefii tot de dincolo. Îmi place să fiu măcar la curent cu ceea ce este în trend dincolo, chiar dacă va mai dura până voi ajunge și eu să gătesc într-un anumit fel sau cu un anumit ingredient.

Stilul tau

Clar este vorba de experimente și puțin haos. Tot ce văd dincolo și mi-a captat atenția, se va întâmpla și în bucătăria mea. Experimentez mai tot timpul ce e nou, noul ăsta fiind relativ. Ce e nou pentru mine, ce eu încă nu am gustat.

Gafe

Am reușit să nu fiu pe atât de haotică pe cât aș fi zis că o să fiu în bucătărie. Am dărâmat cel mult o oală de pe foc, am spart cel mult un pahar. Dar la rețete am greșit.

Tot nu catastrofal, dar mi-a ieșit un lava cake doar lava, fără cake. Mi-am ars mâncăruri ici și colo. Am pus curcuma într-un pilaf crezând că e curry. Dar cred că nu am nicio piesă de rezistență cu care să mă laud. Aș fi vrut să fiu pe-atât de cool.

Public

Am în principal cititori femei, undeva între 24 și 40 de ani, dacă e să s-o spun dreaptă. Mai răruț public masculine. Din păcate, comentariile au început să se rărească în blogosferă de câțiva ani, iar eu nu am prea prins bucata aia de interactivitate între blogger și cititor.

Acum mult se rezumă la câte un like sau un comentariu plasat direct pe pagina de Facebook, sub link-ul atașat. Dar am parte de comentarii faine, de oameni care salivează pe la fotografiile mele, ba chiar câteodată mi s-a cerut din neant o rețetă de aluat de pizza sau am fost consultată vizavi de salvatul unei creme pentru prăjituri de la tăiat.

Cum au redescoperit oamenii placerea de a gati

Cred că pe măsură ce nevoile nu mai se rezumă doar la a procura hrană, am mutat cu toții atenția pe a prepara hrana asta în diferite moduri. Iar accesul acesta larg la alte culturi, la multitudinea de emisiuni de gătit, la fotografiile cu farfurii ce-au împânzit Internetul ne determină tot mai mult să vrem să înțelegem ce e mâncarea respectivă și cum se consumă.

Acum mâncarea e dincolo de necesitate, da, a devenit o plăcere. Pentru mine cel puțin.

Sfaturi

Să pună mâna pe tigaie și să înceapă de undeva. Cu greu îi înțeleg pe cei care se laudă în gura mare că nu știu să facă un ou ochi. E vorba de încercare, de curiozitate.

Practic nici eu nu am știut să schimb un bec până când l-am schimbat pe primul. Și-apoi odată ce prinzi gustul, vin experimentele. Și odată ce vin experimentele, invită-ți prietenii la cine și prezintă-te mereu în vizită cu ceva bun și proaspăt făcut de tine.

Trenduri

Burgerii sunt încă pe val, drept dovadă și BurgerFest, aflat la ediția a doua, dar eu cred că după ce s-au dichisit burgerii în fel și chip, a venit momentul hotdog-ului.

Hotdogșii gourmet au început să ia și ei avânt. Cu diferite chifle, cu cremvurști de calitate, cu topinguri de toate felurile, cu dulcețuri de bacon, de chili, da, sunt foarte buni.

Iar lucrul ăsta mi s-a dovedit și în București și în afara țării anul acesta.

Ce nu iti place 

Eu sunt crescută în Banat, deci nu sunt neapărat fan ciorbă. Dar sunt fan absolut supă. Și nu-mi place să mănânc ardeiul când e vorba de ardeii umpluți.

Nu mă omor nici după carnea de iepure. Dar în rest, accept aproape orice și îl mai și mănânc cu poftă.

Offline

Grație blogului, am avut ocazia să mă învârt în cercuri de gurmanzi și îmi place la nebunie. Și tot așa mai departe, am avut ocazia să gătesc ”verde” alături de GreenPeace anul trecut și am și o colaborare cu Lidl care e bazată tot pe gătit.

Și-aș fi făcut cu drag un curs de bucătar sau patiser dacă cineva ar decide că ziua are 30 de ore și mi-aș permite astfel să mă înscriu și să le și frecventez.