[Food for blog] Ana Naie: Anul asta vedem o “miscare de rezistenta la shaorma si covrigi”. O sa mai auzim de hot dog-ul gourmet si de sandvisurile inedite

Totul e foarte usor pentru Ana Naie. Nu stim daca insasi viata se conduce dupa deviza easy peasy, dar mancatul si gatitul, da. Mai mult, incearca sa ii invete si pe altii, mai incrancenati, cum sa se relaxeze vizavi de aceasta experienta si sa apuce pe o cale mai sanatoasa si mai frumoasa.

Dupa 13 ani de rezistat la fericire prin corporatii, Ana a devenit in 2014 food coach. Ce inseamna asta, mai exact, explica chiar ea

Un cetatean care insoteste un alt cetatean in demersul lui de a schimba ceva in relatia cu mancarea

Desi suntem de abia pe la jumatatea seriei cu mancaruri, am adunat si un fir comun: mai toti bucatarii care ne-au raspuns, profesionisti sau amatori, au descoperit drumul acesta, al gusturilor, datorita bunicilor lor. (Aviz amatorilor care vor sa experimenteze o Cupa Agentiilor la Gatit. Cautati caietele acelea cu retete si faceti-le celebre).

Si inca un sfat de la Ana: Fara frica, Nike style, just do it :-)

Inceputul

Vin dintr-o familie in care se gatea mult si zilnic. Cu o bunica preoteasa si una banateanca, nu prea aveam cum sa ies altfel. De la ele am deprins nu atat gatitul in sine, cat bucuria de a aduna in jurul mesei oameni si povesti.

Mai tarziu, om in toata firea si la casa lui, mi s-a activat gena, ce sa-i faci. Si uite ca azi toata viata mea se invarte in jurul mancatului, un lucru pentru care ma simt foarte recunoscatoare.

De la cine, ce si cum ai invatat

In bucatarie, ca si in viata, ma bazez mult pe intuitie. Plecata de-acasa la 23 de ani, m-am trezit fata in fata cu cratita.

“Nu ma faci tu pe mine, mai!” i-am zis. Si uite asa ne-am imprietenit. Pana la urma, daca-ti place mancarea si ti-e drag s-o imparti cu altii, nu prea ai ce face decat sa-ti sufleci manecile sa sa te pui pe treaba.

Experimentezi, mai arunci un ochi pe o reteta si ceva bun trebuie sa iasa pana la urma. O lectie pe care am invatat-o destul de repede este ca mancarea buna se face din ingrediente bune, gatite simplu.

Blogul

Pe la inceputul lui 2009, pe cand viata era inca doar lapte si miere, m-am apucat sa scriu pe un blog. In mare, datorita faptului ca niste oameni despre care nu ma indoiam ca-s cu mintile la ei insistau ca as avea ceva de zis, lucru cu care, personal, nu eram de acord la vremea aia.

Habar nu aveam ce urma sa se intample. Scriam fara miza, ca si acum, de altfel, despre experientele mele din jurul farfuriei. In sapte ani de cand exista, blogul a crescut organic, fara vreo alta investitie din partea mea decat manifestarea publica a pasiunii mele pentru diverse lucruri.

Nu am avut un plan pentru el, dar el a avut, se pare, un plan pentru mine. Asa se face ca din 2014 lucrez pe cont propriu, ca food coach.

Dupa 13 ani de lucru in corporatii si rezistenta la fericire, m-am hotarat sa nu-i mai rezist, totusi. O “nesabuinta” care m-a costat siguranta zilei de maine pentru ziua de azi. 

Timp pentru blog

Din ce in ce mai putin, din pacate. Paradoxal, faptul ca mi-am migrat intreaga activitate profesionala in zona pasiunii a facut ca timpul alocat scrisului pe blog sa scada dramatic.

Am iesit mai mult in offline, m-am apucat de food coaching, workshop-uri... am foarte multa treaba, stiti :-)) Nu simt ca am pierdut ceva, insa, pentru ca de la bun inceput am considerat ca treaba asta cu blogul este, de fapt, despre legaturile mele cu alti oameni.

Si atata timp cat ele se construiesc si se intretin, conteaza mai putin care e modalitatea prin care se petrece, logistic, schimbul de energie intre mine si cei care ma urmaresc. Ce bine, totusi, ca exista Facebook!

Surse de informare

Smitten Kitchen, Mazilique, BBC Good Food, sfantul internet, practic. Si, desigur, zecile de carti de bucate agonisite in ultimii zece ani de zile. De la mama de-acasa am plecat cu Sanda Marin si Silvia Jurcovan. Intre timp am mai evoluat, nu o sa va pacalesc :-)

Stilul tau

De cand ma stiu, gatesc minimal, simplu, mancaruri care nu necesita mai mult de 30 de minute, pentru ca timpul e o treaba pretioasa.

Din cand in cand ma mai sparg si in figuri, de regula in weekend. Mai cu seama de dragul ovatiilor pe care le primesc din partea fiicei mele, cu infocarea specifica varstei (5 ani, 5 luni si un dinte lipsa).

Gafe

Uite ca nu-mi vine in cap nicio rusine suprema. Poate pentru ca nu fac aproape niciodata prajituri, iar in afara de ele, orice se poate salva.

Publicul

Nu ma uit prea des in analytics. Imi cunosc cititorii mai degraba din interactiunea cu ei pe blog si in viata, decat din statistici.

Pe easypeasy.ro intra multi si se intorc... o parte. Partea aia imi seamana. Exista intre noi o chimie care face ca, daca ne-am intalni la o cafea (ceea ce se si intampla uneori), am putea vorbi ore in sir fara sa ne plictisim.

Cum au redescoperit oamenii placerea de a gati

Lucrurile se misca in directia asta, insa suntem inca departe de a integra gatitul ca ceva firesc si lipsit de efort in rutina noastra zilnica si va spun asta pentru ca lucrez cu oameni care isi doresc o schimbare in obiceiurile lor alimentare si privesc gatitul ca pe o piedica in calea ei, mai degraba decat ca pe o activitate placuta.

Oamenii care gatesc de placere sunt, de regula, cei dispusi sa-si prioritizeze nevoile. Ca gatitul sa fie ceva fun, trebuie sa fii dispus sa-i dai din viata ta si timpul tau.

Nu s-o faci pe graba, cu vina ca ai fi putut sa mai muncesti putin in timpul asta. Timpul in care gatesti este timp cu tine, iar asta nu e niciodata o pierdere de vreme.

Sfaturi

Fara frica, Nike style, just do it :-) Folositi ingrediente de buna calitate, gatiti simplu si cu gust, din ceea ce aveti la dispozitie in fiecare sezon.

Trenduri

Cred ca anul asta vedem o “miscare de rezistenta la shaorma si covrigi”. Se incearca o populare mai interesanta a zonei de street food, in acest moment poate cea mai subreprezentata arie gastronomica la noi.

Cred ca o sa mai auzim de hot dog-ul gourmet si de sandvisurile inedite. Si imi doresc mai multa diversitate etnica in optiunile noastre de mancat pe strada.

Ce nu iti place 

Putine lucruri. Limba. Urzici. Cred ca atat.

Offline

Asa cum va povesteam si mai devreme, din 2014 lucrez ca food coach, un cetatean care insoteste un alt cetatean in demersul lui de a schimba ceva in relatia cu mancarea.

Pentru ca am vrut ca blogul sa ramana loc de joaca, am mutat lucrurile serioase pe un site nou, myfoodcoach.ro, dupa cum si pe pagina de Facebook aferenta.

Acolo povestesc cu oamenii despre nutritie, schimbare, organizarea frigiderului si cate si mai cate. In fiecare luna gazduiesc un workshop public despre planificarea meselor.

Ma duc, de asemenea, cu mare placere, sa le vorbesc despre mancare tuturor celor care ma cheama in compania lor.

Chiar simbata trecuta am avut o sesiune de breakfast la Bacania ROD, motiv pentru care, iata, am intarziat cu raspunsurile la intrebarile voastre :-)