[Food for blog] Laura Laurențiu: Când oamenii văd la televizor/pe internet imagini care le stârnesc pofta, vor dori acel preparat, nu un altul, care ar putea fi livrat sau comandat la restaurant

Am ajuns aici: toți din jurul nostru au intrat parcă în secta bucătarilor anonimi. Să fie Masterchefii de la televizor, pozele de pe Facebook care stârnesc invidia și glandele salivare, postările prietenilor care te mint că poți să îți faci acasă midii în sos de vin, ambiția de a-ți lua mâinile de pe tastatură și a le întoarce în alte vremuri, mai simple, cu arome și plăceri primare?

Nu știm, căutăm răspunsuri, după cum se vede în această nouă serie. Le căutăm, de asemenea, și la Cupa Agențiilor la Gătit, care va debuta în curând (aici un bilanț de anul trecut).

Prin urmare: de unde obsesia asta, a oamenilor moderni, de a găti și a schimba rețete? Ce caută ei, de fapt? Și ce găsesc?

Am luat la întrebări blogeri de tot felul din acest domeniu. Cu rețete tradiționale sau hipsterești, clasici și experimentali, cu câțiva ani de experiență pe blog și în bucătărie sau, din contră, aflați în entuziasmul începutului. Poate în peregrinările lor prin foc și cuțite sau în conversațiile cu cititorii lor online au aflat ceva care nouă ne scapă.

Începem cu bucătăria tradițională. Rețetecalamama, spune Laura Laurențiu pe blogul ei, început în 2009. Dar nu știm ce mame fac canapele de mămăligă și burgeri de somon. Sau macarons. Sau au rețete cu zeci de mii de cititori, în fiecare zi.

Mai jos, despre începuturile într-ale gustului și ale internetului, mâncăruri supraestimate, trenduri, gafe cu ouă la microunde și câteva sfaturi pentru cei obișnuiți. 

Inceputul

Nu îmi amintesc prea bine, dar știu că m-am trezit, copilă fiind, cu un apetit fantastic pentru mâncarea bună, cu aspect frumos și gust curajos și o totală lipsă de atracție față de mâncarea neîngrijit prezentată, banală, fadă, care deseori a fot catalogată de către familia mea drept ”moft”.

Da, dacă exigența e un moft, pare-se că am fost mofturoasă de mică.

Interesul meu pentru mâncare a crescut cu timpul și… iată-mă aici.

De la cine, ce și cum ai învățat

Am învățat multe din familie, mai ales ceea ce ține de tradiții. Totuși, provin dintr-o familie cu gusturi mai degrabă conservatoare, așa că ingredientele și felurile de mâncare mai speciale le-am descoperit singură, călătorind și interacționând cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune.

Foarte mult contează și cărțile citite, în biblioteca mea culinară sunt multe titluri și numărul lor este în creștere. Dacă ești pasionat cu adevărat de un domeniu, curiozitatea nu va seca niciodată și vei considera întotdeauna că mai ai de învățat.

Câțiva ani în urmă, am hotărât să mai fac un pas și să devin bucătar cu diplomă. Am avut șansa să fiu repartizată la practică în restaurantul în care Nico Lontras era executive chef iar Johnny Șușală head chef.

Am învățat enorm de la acești oameni extrem de pasionați și de dedicați meseriei de bucătar, mai cu seamă ceea ce ține de organizarea și funcționarea unei bucătării profesionale și de tehnici noi de gătit la care încă nu avusesem acces în bucătăria mea de acasă. Practic, mi-au dat încredere în mine și o viziune.

Blogul

Blogul l-am început în februarie 2009. De ce? Cred că foodblogging-ul era un trend la început pe atunci, activam deja de câțiva ani într-un forum pe temă culinară și am văzut cum în decurs de câteva luni, mai mulți colegi forumiști și-au lansat propriile bloguri.

Vizitând pe rând ”bucătăriile” virtuale ale colegilor mei, mi-am dat seama că-mi doresc și eu un spațiu doar al meu, unde să pot să-mi pun în evidență mai bine personalitatea. Și a durat doar câteva minute până când am creat un blog pe o platformă gratuită.

De atunci sunt doar câțiva ani dar pare să fi trecut o viață. Am schimbat după o vreme domeniul gratuit cu unul .ro, am schimbat platforma, am schimbat câteva teme.

M-am schimbat și eu, îmi dau seama că, din punct de vedere culinar, am crescut în același timp cu blogul, dar parcă schimbarea din mine e chiar mai mare decât orice nouă interfață a site-ului.

Timp pentru blog

Foarte mult timp. Câteva ore zilnic, uneori ”zile lumină” și nopțile care le urmează.

Am și perioade în care-mi iau liber, dar nu cred că însumând toate zilele libere rezultă un răgaz mai îndelungat decât o vacanța normală a cuiva care un loc de muncă într-o companie.

Cat de des gatesti

Gătesc zilnic și de câteva ori pe zi. Nu tot ceea ce gătesc ajunge pe blog, cele mai multe preparate sunt pentru familia mea și dispar înainte să apuc să le fac poze.

De multe ori experimentez doar pentru mine sau gătesc împreună cu prieteni bucătari cu care colaborez, testând preparate noi, observând rezultatele și discutând despre ce am putea face încă și mai bine.

Surse de informare

Propria imaginație, cărțile, oamenii, internetul.

Stilul tău

Stilul meu de gătit e bazat pe principiul că gustul primează. Am mult respect și admirație pentru mâncarea frumoasă, mă străduiesc eu însămi să creez farfurii atrăgătoare vizual, dar din punctul meu de vedere mâncarea este mai ales despre gust și texturi, pentru că atunci când deguști, dacă preparatul respectiv reușește cu adevărat să declanșeze o emoție culinară, închizi ochii, respiri adânc și lași gustul să-ți invadeze toate simțurile. De altfel, gustul e cel care rămâne în memorie.

Gafe

La gafe pot trece încercarea de a găti ouă în coajă la microunde. Au explodat și am muncit ore în șir să curăț cuptorul.

Rețeta de macarons mi-a reușit abia la a doua sau a treia încercare, sunt destul de năbădăioase aceste mici prăjiturele.

Publicul

Blogul meu primește zilnic câteva zeci de mii de cititori. Am identificat, de-a lungul timpului, două categorii: sunt cei care vin de pe motoarele de căutare fiind în căutarea unei rețete anume. Citesc rețeta, poate o printează și-au plecat.

O a doua categorie sunt cei care se implică, testează rețetele și revin cu fotografii doveditoare, pentru că pe blogul meu utilizatorii înregistrați au posibilitatea să încarce fotografii la rețetele probate și chiar să propună propriile rețete.

Acești oameni se fidelizează, urmăresc pagina Facebook a blogului, se abonează la fluxul feed, dau share rețetelor, revin zilnic pe blog iar încrederea și prietenia lor sunt cele care au creat autoritatea online a blogului retetecalamama.ro.

Având o atât de mare audiență, primesc comentarii de tot felul. Dacă nu ar fi majoritatea pozitive, probabil că mi-aș fi spus că nu fac bine ceea ce fac și aș fi renunțat. Din fericire, comentariile negative nu depășesc 1, poate 2% din totalul celor înregistrate.

Dintre cele mai ciudate comentarii, îmi amintesc vreo două cereri în căsătorie, alții erau curioși în ce zodie m-am născut dar și unele prin care eram amenințată cu represalii pentru că nu știu ce ciorbă e prea sărată sau nu e pe placul respectivului cititor, pentru că e cu smântână iar lui nu-i place, de fapt, smântâna.

Asta pentru că expresia ”sare după gust” e o mare necunoscută pentru unii iar când tu știi că un ingredient anume chiar nu-ți place, nu văd de ce să te apuci de o rețetă care conține acel ingredient.

Cum au descoperit oamenii plăcerea de a găti

Opțiuni de a mânca sunt multe, e adevărat, dar mâncarea cu adevărat bună costă mult. Nu poți să oferi calitate premium decât dacă gătești cu ingrediente de aceeași calitate. Aș vrea să cred că mulți oameni au înțeles asta și preferă să gătească acasă din spirit de economie combinat cu grija pentru calitatea produselor pe care le consumă.

O mare însemnătate în a redescoperi plăcerea de a găti a fost și expunerea mediatică din ultimii ani, au apărut show-uri culinare la televiziuni, filme (unele foarte bune) despre meseria de bucătar și un vector important a fost internetul.

Rețetele de pe internet au un impact mult mai mare decât cărțile de bucate clasice, pentru că sunt însoțite de imagini frumoase iar ochii oamenilor sunt mereu flămânzi.

Atunci când oamenii văd la televizor/pe internet imagini care le stârnesc pofta, vor dori acel preparat, nu un oarecare altul, care ar putea fi livrat sau comandat la restaurant. Și așa ajung să încerce preparatele, pe asta se bazează, de fapt, ceea ce fac eu, pe imagini care declanșează pofta.

Sfaturi

Să citească rețeta cu atenție, să rețină că, dacă nu este specificat astfel, nimic nu este opțional la o rețetă și, dacă nu sunt cu adevărat experimentați în bucătărie, să se abțină de la a înlocui anumite ingrediente cu altele.

Îmi amintesc de un comentariu pe care am omis să-l trec la ”ciudate” ceva mai sus, în care o cititoare se plângea cam așa: ”rețeta nu e bună de nimic, nu mi-a ieșit cu toate că am respectat tot, doar în loc de 4 ouă am pus doar unul, smântâna am înlocuit-o cu lapte și untul cu zeamă de lămâie”. Mai mult n-are rost să mai zic.

Trenduri. Mâncăruri supraestimate

Les petits macarons :). Drăgălași, decorativi dar mult prea dulci și cam prea colorați.

Ce nu îți place să mănânci

Nu mănânc snacks din pungi, iar la fast food recurg doar în caz de extremă urgență. În general, nu pot spune că nu îmi place ceva anume, dar dacă două zile am mâncat  același lucru, a treia zi cu siguranță îl resping.

Offline

De fapt, pasiunea mea a început offline, în bucătăria familiei mele. Am continuat și prin alte bucătării, pentru că din ce în ce mai des prestez ca private chef la diverse evenimente și au început să apară și colaborări cu restaurante.

Proiectele offline pe care sper să le materializez în curând sunt o carte de bucate pe o temă pe care eu o văd mai specială și, pe termen mai lung, poate propria afacere culinară.